Pare tot mai limpede că fuziunea PNL – PDL are în vedere câteva scopuri extrem de meschine, care nu au legătură cu victoria dreptei în alegeri.
Dacă vine și victoria, bine, dacă nu, să ne rezolvăm noi problemele.
Ori, ce probleme au la această oră PNL și PDL de trebuie musai să se contopească ?
Vasile Blaga și ai lui nu mai suportă să le scoată electoratul pe nas măsurile din 2010. Au crezut sau nu au crezut că tăierea salariilor bugetarilor evită o criză profundă, asta e altă poveste. Pentru ei, grav a fost că au fost nevoiți să se sacrifice electoral.
La rândul lor, liberalii vor să se piardă în uitare golăniile din 2012, aventura uslașă precum și susținerea dementă a penalilor din partid.
Din două vinovății iată că iese marele partid al dreptei românești.
(Că, vorba poetului, vinovat e tot făcutul).
Iese, dar cu condiția ca nimeni, niciodată, să nu mai aducă aminte de ceea ce a fost. PDL n-a tăiat salarii, PNL n-a vrut să dea un puci, toată lumea e ca înainte de păcatul originar.
Evident, pentru asta trebuie ca Traian Băsescu, Elena Udrea, Crin Antonescu și Monica Macovei să se lase de glume.
Mai ales Macovei asta trebuie să dispară din peisaj, să stea acolo la Bruxelles-ul ei, să nu le mai aducă aminte unora de lovitura de stat, ANI și penali.
Nu de alta, dar ce haz are ca marele partid să câștige președinția, plus localele și parlamentarele dacă e interzis la penali ? Ce rost mai are puterea cu DNA și ÎCCJ pe cap și în mare formă ?
Niciun haz, niciun rost.
Ironia constă în faptul că acum avem două USL-uri în loc de una.
Și doi candidați la fel de înalți, cu deosebirea că despre unul știm că e un nimic, iar despre al doilea nu știm nimic.
Nimic contra Nimic.
E cumva ca la Caragiale cu ai săi Niţă Ghiţescu și Ghiţă Niţescu.
USL trăiește ? Ce! ești copil !?
USL se trăiește dar se și înmulțește.
Prin sciziparitate.
Parol.
