Politica se învaţă, ca orice pe lumea asta. Klaus Iohannis n-a făcut politică, mai ales de Dâmboviţa. Ca primar, la Sibiu, a fost un bun administrator, dar n-a trebuit să arate poporului ce mare om politic este. A ştiut să facă exact ce avea de făcut: să fie un bun gospodar.

Acum, Klaus Iohannis a făcut pasul către politica mare. E prea puţin uns cu toate alifiile de pe Dâmboviţa, aşa cum e rivalul său Victor Ponta. NU are cum să fie Victor Ponta. Nici Traian Băsescu. Sau Adrian Năstase. Dar ce poate face Iohannis este ceva simplu şi valabil pentru oricine: să înveţe. Orice om pe lumea asta nu ştie ceva, dar ştie după ce a învăţat. Are dreptul să NU ŞTIE, până învaţă. Iar Iohannis asta face acum. Învaţă. Şi repede.

L-am văzut în prima dezbatere, de la Realitatea TV. Unii l-au criticat pentru că nu spune apăsat despre ce nenorocire se poate abate asupra României dacă Victor Ponta ajunge preşedinte. Corect. Dar nu înseamnă că Iohannis ar face acelaşi lucru. Iar pentru a transmite asta, nu e neapărat nevoie să dea cu pumnul în masă sau să sară la gâtul lui Ponta, ori să-şi rupă hainele de pe el pentru a convinge. E nevoie de ÎNCREDERE. Iohannis transmite încredere. Iar după dezbaterea de la B 1 TV, am văzut că el învaţă şi politică mare.

Iohannis de la B 1 TV a fost peste Iohannis de la Realitatea TV. A învăţat ceva din confruntarea de cu o seară înainte. Mai mult, a folosit mai bine arma atacului frontal. De departe lovitura serii a fost propunerea-şoc făcută direct lui Victor Ponta:

“Domnule Ponta, haideţi să facem un gest bărbătesc: mâine şi poimâine să convocăm parlamentul şi să picăm legea amnistiei şi graţierii”

A fost o lovitură dură pentru Victor Ponta. Neaşteptată. S-a văzut pe faţa surprinsă a lui Victor Ponta. Nu i-a plăcut. Dovadă că Ponta n-a dat un răspuns ferm şi clar. A lăsat impresia că NU VREA să retragă Legea amnistiei şi graţierii – un semnal neplăcut pentru publicul nehotărât pe care îl vizează pe candidatul ACL.

De asemenea, Iohannis i-a pus lui Ponta bomboana pe colivă la finalul emisiunii, atunci când a contraatacat devastator la o întrebare a premierului. În stilul său ieftin dar eficace pentru a-l “contamina” pe Iohannis cu imaginea lui Traian Băsescu, Victor Ponta i-a servit din nou această asociere, sigur, cu un limbaj de tupeist fără scrupule “Sunteţi ca Traian Băsescu”. Surprinzător, Klaus Iohannis a avut de această dată replica la el: “Dacă eu sunt Traian Băsescu, dvs. ce sunteţi, că el v-a pus prim-ministru, nu eu? Pe mine m-a refuzat!”. Pam-pam! După care li s-a adresat celor din faţa televizorului, cu un respect pe care greu l-am putut vedea din partea politicienilor, în general: “Judecaţi dvs., singuri…”. Punct!

Dar problema nu e asta. Nu cât de “pregătit” e primarul Sibiului să se ia la trântă cu rivalii săi politici, nici cât de multe cifre ştie pe de rost sau cîte hârtii ne vântură prin faţa ochilor. Ci dacă NOI vrem cu adevărat să-i dăm România pe mână unui politician care nu seamănă cu ce-am văzut până acum la televizor. Vrem? Sau vrem să vedem un Iohannis priceput să fie mai Ponta sau mai Băsescu?  Ce VREM noi cu adevărat de la acest om? Dacă chiar avem ÎNCREDERE că România va fi mai bună cu Iohannis preşedinte, atunci nu avem nevoie să ne arate muşchii la TV. Ci să-l lăsăm să fie el însuşi. Cel care a fost şi la Sibiu. Care a fost şi ieri seară, la Realitatea TV. Sau, astă-seară, la B 1 TV. Unde a fost EL însuşi. Cu slăbiciunile sale dâmboviţene, cu lipsa sa de upercut, cu verbul scrâşnit şi zgârcit, cu lecţiile încă neînvăţate ale politicii mari. Dar cu ÎNCREDEREA că poate. Mai mult decât Victor Ponta. Că e mai puţin DEPENDENT de ce e în spatele său. Că are mai multă ţinută, mai mult curaj, mai multă tărie, mai multă seriozitate.

Aceasta a fost şi este, de fapt, Klaus Iohannis. Un om de bun-simţ, care nu seamănă cu aluviunile politice de pe malurile Dâmboviţei. Care nu va fi niciodată bun în bătălii la televizor. Care nu şi-a propus asta. Care, de gura noastră, poate învăţa să se ia la trântă. Dar nu e el, nici Traian Băsescu şi nici Victor Ponta. Este ALTFEL. Ceva ce ne place când vorbim de Occident, de nemţi, de englezi, de americani, de suedezi sau de japonezi, dar pe care nu ne-am obişnuit să-l apreciem aici, acasă, în România noastră provincială. Dacă vrem un preşedinte care “dă”, care “le zice”, care “loveşte”, care înjură sau care îl “face praf” pe adversar, Iohannis nu e omul. Dacă vrem altceva decât ce-am trăi până acum, atunci, vorba lui Klaus Iohannis, “judecaţi dvs. singuri” cine trebuie votat…

Dar acest Klaus Iohanis nu trebuie să piară. Chiar dacă nu va câştiga alegerile. El este un CÂŞTIG al acestor alegeri. Dacă nu prin altceva măcar prin faptul că a adus BUNUL-SIMŢ în politica de la televizor. Dovadă că, la B 1 TV în special, Victor Ponta însuşi a avut o altă ţinută. A fost mai deferent, mai omenos, mai puţin “animal politic”. Iar pentru asta, Ponta chiar trebuie felicitat oricât de mult nu ne-ar plăcea. Însă meritul rămâne al primarului Sibiului. A făcut un implant de seriozitate, de respect. Pentru ce avem acum pe masă în politica noastră, e MULT, FOARTE MULT. De aceea, acest OM nu trebuie să dispară de la vârful politicii, chiar dacă nu va câştiga alegerile de duminică. Cred că mulţi putem fi de acord că avem nevoie în continuare de el. Mare nevoie. Rămâi cu noi, Klaus Iohannis!