Acest comentariu este un apel  adresat tuturor celor interesati sa citeasca mai departe. Scriu astazi, nu in calitatea mea de om de comunicare, de membru în cadrul unui board de conducere, sau de presedinte de comisie, nici în vreo alta calitate oficiala. Astazi scriu din perspectiva unui om obisnuit iar gandurile de mai jos au la baza increderea mea in piata libera si in aplicarea unor principii de bun simț.

Multe pot fi spuse si s-au spus despre cea mai recentă decizie a guvernului referitoare la ordonanta de urgenta publicata in Monitorul oficial, in seara de vineri 12 aprilie (cand savuram o bere undeva in Dorobanti), ordonanta menita, in teorie,  să modifice regulile și reglementările media și ale publicității, având ca scop transparența, crearea locurilor de muncă și combaterea corupției. Scopuri nobile toate, pe care nu le-aș contesta și cărora nu m-aș împotrivi, daca intr-adevar acestea ar sta la baza initiativei despre care vorbim.

În orice caz, în calitate de fiu al unui profesor/învățător, consider că elevii care nu sunt familiarizați cu o anumită temă ar trebui să înceapă cu ABC-ul acesteia, pentru a defini așa cum trebuie termenii și pentru a descifra ce înseamnă de fapt și de drept această ordonanță guvernamentală.

Pe parcursul săptămânii trecute, o mare parte din atenția mass media și a titlurilor puse pe scandal s-au axat pe termenul de „rabaturi”. Acestea includ încercări slab voalate ale celor care sunt pro ordonanță de a posta în mediul online  articole – apeluri prin care să ceara cetățenilor să oprească rabaturile, înfățișând agențiile ca pe niște „rechini”, etc. Bănuiesc, după modul în care ei gândesc, că dacă faptele nu se potrivesc argumentului, atunci trebuie schimbate faptele.

Cuvântul malefic „rabaturi”este înfățișat de către autorii ordonanței de urgenta de modificare a legii audiovizualului și  de catre așa-zisii profesionisti din industria mass media drept o mită – echivalentul situatiei in care acoliții lui Marlon Brandon propun “o ofertă de nerefuzat”. Sincer, cei care cred că știu totul reprezintă o sursa de iritare pentru aceia dintre noi care au o perspectivă mai largă asupra industriei. În calitate de om de afaceri cu experiență în Statele Unite, Europa și România, dați-mi voie să lămuresc aceste ape tulburi făcând puțină lumină în ceea ce privește adevărata definiție a AVB-urilor și/sau a rabaturilor.

Pentru a clarifica lucrurile:  AVB-ul (bonusul de volum al agenției) sau rabaturile nu sunt altceva decît simple reduceri oferite de un post de televiziune (punctul central al acesteicontroverse) unei agenții de media pentru că aceasta aduce un volum mai mare de afaceri postului de televiziune.

Decizia postului de teleziviune privind cât de mare va fi reducerea/rabatul ține în întregimede postul de televiziune și acordul final este stabilit prin consens între cumpărător (agenția de media) și vânzător (proprietarul postului de televiziune) – fără intervenția altcuiva.

Pentru a oferi un exemplu celor nefamiliarizați cu media –dacă rezervați o cameră la un hotel pentru o noapte veți plati un anumit pret. Cu toate acestea, dacă rezervați 10 camere, este absolut normal sa va asteptati sa primiti o reducere de 5-10% sau o camera gratuită din cele 10 pentru că ați adus un plus afacerii. Având în vedere că urmează cumpărăturile pentru Paște, un alt exemplu poate fi reprezentat de faptul că puteți cumpăra o sticlă de 2 litri de Coca Cola sau un bax care să vă ofere o sticlă gratuită la fiecare 6 cumpărate. Pentru aceste reduceri sau stimulente de cumpărare în volum cât mai mare este oare nevoie de o ordonanță guvernamentă pentru a stabili negocierea dintre cumpărător și vânzător?

Prima lecție: înțelegeți bine faptele și nu le distorsionați astfel încât acestea să se potrivească propriilor voastre intentii.

Să discutăm despre motivele care ne-au adus aici. Fără îndoială, piața media de publicitate trece prin vremuri grele. În 2007, cheltuielile pieței media de publicitate s-au apropiat de 450 milioane de euro și atât posturile de televiziune cât și agențiile colaborau bine. Anul 2008 ne-a lovit precum o tonă de cărămizi. Astăzi, piața a ajuns la jumătate și mulți oameni suferă (ca în toate industriile). Criza economică a afectat negativ deopotrivă consumatorii, bugetele guvernului și bugetele clienților pentru publicitate. Presiunea de a livra cât mai mult la un cost cât mai mic a fortat scaderea prețurilor și cresterea ROI-ul (return on investiment). Da, posturile de televiziune au de suferit. Cu toate acestea, de bine sau de rău, trebuie oare sa schimbam principiile de baza ale pieței libere și libertatea de a alege unde și cu cine să facem afaceri? Putem fie să acceptăm piața liberă în vremurile ei bune sau proaste sau să nu o facem. Adevărata problemă este rezistența de a ne schimba sau de a ne adapta la schimbările condițiilor pieței. Ordonanța de urgență și autorii ei afișează o dorință de a prețui ignoranța și refuză să aducă îmbunătățiri pentru a atrage interesul asupra produselor, sau, în acest caz (ratingul programelor posturilor de televiziune), asupra potențialilor publicitari/clienți. Majoritatea afacerilor eșuează pentru că nu creeaza in permanenta planuri și idei noi. Autorii ordonanței gurvenamentale eșuează în a căuta schimbarea, în a răspunde pieței și în a o exploata. Aceasta este problema fundamentală care a dat naștere aceastei controverse.

A doua lecție: Este nevoie de cunoștințe considerabile pentru a realiza dimensiunea propriei ignoranțe.

Privind către intervenția guvernului. În timpul discuției mele cu diferiti membri ai Parlamentului, oameni de afaceri și  proprietari de posturi de televiziune, am adresat întrebări simple:„De ce ne aflăm aici și de ce avem nevoie de această lege?” Privirile lor goale și ridicatul din umeri a fost semnul clar că nimeni nu avea un răspuns. Cei mai mulți păreau la fel de uimiti ca si mine decaracterul urgent al ordonanței guvernamentale și de interventia flagrantă a guvernului în acordurile comerciale. Eu unul cred că ar trebui să existe pe piața liberă un minimum de reglementări guvernamentale, și acelea atunci când este absolut necesar. În orice caz, orice interventie guvernamentală trebuie să demonstreze un adevărat interes public și un dialog autentic cu toate părțile implicate. Lipsa de transparență a procesului, publicarea peste noapte a ordonanței guvernamentale și atitudinea de băgare sub covor, miros a alte motivații ale publicării acestei ordonanțe care nu au nici o legătură cu afacerea în sine. Apelul la „Big Brother” pentru a schimba regulile jocului pentru că nu suntem capabili să cooperăm cu noile forțe ale pieței, nu ar trebui să fie direcția în care să ne îndreptăm – mai ales înRomânia.

Cea de-a treia lecție: Dacă două rele nu fac una bună, încearcă cu trei.

Există insa ceva speranță. Ordonanța de urgență a fost prost gândită și scrisă, dar conține totuși câteva puncte care merită discutate in viitor. În textul modificat și propus guvernului, am specificat două clauze care să oblige la transparența achizițiilor media. Cu toate că sugestia noastră a fost aprobată verbal, a fost ulterior complet ignorată, desi era susținută de către clienții noștri, de către majoritatea posturilor de televiziune și de agențiile de media. Nu putem sa nu ne intrebam: dacă toate cele trei părți interesate au fost de acord, de ce ar obiecta guvernul? Imaginea României in afară are în continuare de suferit și trebuie doar să citești presa internațională pentru a vedea cum sunt privite peste hotare  România și guvernul român. Aceasta este șansa guvernului de a demonstra comunitatii internationale că se înșeală. Implicarea în dialog, crearea unui text care să fie în beneficiul tuturor părților și demonstrarea faptului că guvernul este pregătit pentru afaceri este tot ceea ce noi ne dorim. În caz contrar, fără îndoială că această formă de „ajutor” a guvernului va fi tinuta minte ca o persecuție guvernamentală și va continua să alimenteze percepția negativă despre a face afaceri în România. De gândit pentru cei care vor cântări această ordonanță guvernamentală atât în Parlament cât și în Senat. Încercați să faceți ceea ce este drept, îi va încânta pe unii și îi va uimi pe ceilalti.

-Acest articol a fost publicat de Contributors.ro –

Cresterea este uluitoare: frecventa cezarienelor in Romania aproape s-a dublat in ultimii cinci ani. Datele din 2012, obtinute de saptamanalul Viata Medicala, arata ca, practic, jumatate din copiii nostri nu se mai nasc astazi pe cale naturala.

Doua intrebari majore rasar dupa o astfel de veste: de ce a aparut aceasta inflatie de cezariene si cum afecteaza ea sanatatea bebelusilor?

Frica. Acesta este raspunsul la intrebarea „de ce?”. Surprinzator este faptul ca acest raspuns vine de la ambii protagonisti maturi implicati in procesul nasterii: mama si medicul. Pruncul nu are nicio posibilitate de a opta, astfel ca cel mai influent eveniment din destinul sau, nasterea, depinde de anxietatile celor doi oameni care-l primesc pe lume.

Frica mamelor nu este doar rezultatul experientelor hedoniste ale unei generatii cu acces imediat la pilulele care reduc durerea. Ea s-a construit de-a lungul deceniilor in care prea multe gravide au fost tratate in spitalele publice romanesti ca vacile dintr-un septel.

Oroarea povestilor despre nasterile din spitalele publice s-a transmis noii generatii de mame care, avand mai multe optiuni la indemana, a decis sa-si exercite dreptul de a sursa: Viata Medicala alege ce e mai bine pentru sine. Caci, daca se desfasoara intr-un spital bine dotat, nasterea prin cezariana este astazi la fel de sigura ca cea pe cale vaginala.

Dar cat de sanatoasa este cezariana pentru bebelus?

Ginecologul francez Michel Odent (a carui carte, „Cezariana”, a fost tradusa si in romana) enumera mai multe diferente dintre un bebelus nascut prin cezariana fara travaliu si unul nascut pe cale vaginala. Cele mai multe sunt in defavoarea nou-nascutului prin cezariana.

Pentru o parte dintre aceste diferente, precum riscul crescut al dificultatii la alaptare, nivelul de glucoza mai scazut sau riscul crescut de autism, cercetarile sunt inca insuficiente.

Exista insa diferente consistent fundamentate prin studii: riscul de astm, de 3.23 ori mai mare la cei nascuti prin cezariana, raspunsuri imunitare diferite sau niveluri diferite ale unor hormoni. Ce se poate afirma cu certitudine este ca aceasta diferenta fiziologica intre cei doi bebelusi este influentata coplesitor de felul in care s-au nascut.

Desigur ca aceasta explozie a cezarienelor se datoreaza si cresterii varstei medii la care nasc femeile de astazi. Dar, scrie Michel Odent, industrializarea nasterilor ar putea fi o alta cauza care le determina pe femei sa solicite cezariana. Odent sustine ca, pentru a avea o nastere usoara, femeia in travaliu trebuie sa se afle intr-un mediu sigur, intim si in care sa nu se simta observata.

Salile de nastere moderne sunt opusul descrierii lui Odent, care nu se bazeaza doar pe argumente logice, ci si pe experienta sa

Concluzia sa: mediul spitalicesc si starea de anxietate creata de multitudinea inutila a testelor prenatale inhiba nasterile naturale. De obicei, constata antropologii, femeile care au nascut acasa isi povestesc relaxat si cu detalii experienta, in timp ce cele care au nascut la spital refuza sa o faca.

Romancele, spun ginecologii, exercita o adevarata presiune pentru a li se permite sa nasca prin cezariana. Traim intr-o epoca in care preceptele feminismului au inca un statut incontestabil si nici chiar profesorii universitari nu indraznesc sa se opuna unei astfel de cereri, atunci cand ea vine din partea unei viitoare mame.

Presedintele Societatii de Obstetrica-Ginecologie din Romania, profesorul Florin Stamatian, spune ca in astfel de cazuri „democratia atinge o limita care nu mai e admisibila”. Dar, desi chiar presedintele lor spune ca nu este admisibila, ginecologii romani admit aceasta practica.

De ce? Tot din frica. Teama de acuzatiile care ar putea aduce procese de malpraxis este cea mai frecvent mentionata de ginecologii consultati de „Viata Medicala”, care a publicat saptamana asta un dosar intreg dedicat inflatiei cezarienelor.

Astfel de justificari indica o rasturnare a relatiei dintre ginecolog si gravida, care nu mai este una medic – pacient, ci prestator de servicii – client.

Aceasta schimbare a paradigmei medicale din maternitati developeaza intreaga masinarie profitabila care exploateaza anxietatea parintilor aflati in fata nasterii copilului lor, in numele posibilelor riscuri si complicatii care insotesc nasterea. Dar cat de intelept este sa provoci jumatate din nasteri pentru a salva un copil dintr-o mie?

Nu militez pentru nasterile naturale in defavoarea celor prin cezariana. Dar avem nevoie de o dezbatere serioasa, la nivel national, prin care sa se cantareasca beneficiile si dezavantajele inflatiei de cezariene.

Nu pentru mama, nu pentru medic, ci pentru personajul principal al oricarei nasteri: copilul. Pentru ca atunci cand jumatate dintre copiii unui popor nu mai vin pe lume folosind calea naturala, „istoria acelui popor s-ar putea afla intr-un moment de cotitura”.

– Articol publicat de Hotnews.ro –