Într-unul dintre cele mai mari scandaluri postdecembriste – Afacerea Black Cube, care a debutat în 6 septembrie 2016 cu Comunicatul DIICOT privind reţinerea pe 3 aprilie 2016 a doi cetăţeni străini, angajaţi ai firmei Black Cube, pentru investigarea cu mijloace ilegale a şefei DNA, Codruţa Kovesi, apariţia în presă, vineri, 21 octombrie 2016, a Declaraţiei făcute în cadrul Comisiei rogatorii de Dan Zorella, organizatorul Operaţiunii din partea Black Cube, se constituie într-un moment deosebit de important.

Deoarece e vorba de un document de la Dosar, pînă acum necontestat de autorităţi în autenticitatea sa, îl putem considera drept punctul de vedere al Black Cube asupra acuzaţiilor care i s-au adus de către DIICOT pînă acum.

Cu excepția lui Klaus Iohannis, nici una dintre Autoritățile despre care se face vorbire în Document n-a reacționat.
SRI a adoptat cunoscuta sa poziție de Nouă Securitate. Serviciul, ocupat cu îndatoriri mărețe, cum ar fi, de exemplu, cea de a nu-i lăsa pe unguri să facă o bortă în harta României și să ia cu ei, la subțioară, regiunea Harghita – Covasna, nu se coboară pînă la a da seamă cetățenilor plătitori de taxe și impozite de acuzațiile grave care i se aduc în spațiul public.
N-a zis nimic nici șeful DIICOT, Daniel Horodniceanu, cu bărbuța sa de facebookist care o votează pe Clotilde Armande, deși habar n-are cine e distinsa.

Nici Președinția n-ar fi reacționat dacă Klaus Iohannis n-ar fi descoperit fericirea de a fi urmărit de privirile feciorelnice ale fătucelor din presă în așteptarea răspunsurilor la întrebările cu care au fost trimise din redacții.
Pe 21 septembrie 2016, la o miniconferinţă de presă la Bruxelles, Klaus Iohannis a fost întrebat în legătură cu depoziţia lui Dan Zorella.
A avut loc următorul dialog:

„Reporter: Domnule preşedinte, dacă aş putea să mă întorc puţin în ţară, sunt nişte declaraţii pe care ar trebui să le clarificaţi dvs. apar nişte informaţii în dosarul Black Cube, cum că în spatele tuturor acestor lucruri care s-au întîmplat aţi fi dvs. şi domnul Hellvig şi lucrul este certificat cum ar veni şi susţinut şi de un preşedinte onorific al Black Cube, care a verificat şi spunea că e /…/ important pentru România. Este adevărat, nu este adevărat? De fapt despre ce este vorba aici? Aveţi vreo legătură?

Klaus Iohannis: Haideţi să luăm lucrurile pe rînd. Au fost vehiculate anumite scenarii, scenarii care sînt… – eu cred că popular le zice făcături. Pot să vă lămuresc integral şi definitiv asupra rolului preşedintelui şi preşedinţiei. Şi aici vreau să fiu foarte clar şi să spun fără echivoc: preşedintele şi preşedinţia nu au protejat, nu au fost implicate în absolut niciun fel în această acţiune numită Black Cube, nici formal, nici informal. Acuzaţiile care am înţeles că se aduc SRI, păi este caraghios, SRI nu numai că nu a protejat acea acţiune, ba a participat şi a contribuit decisiv la prinderea infractorilor. Că unii infractori s-au gîndit că probabil dă bine sau este interesant în România să spună că SRI şi preşedintele îi apără. Sigur. Cine are plăcerea să se uite mult la filme cu spioni poate găseşte o plăcere în  asta, dar aceste afirmaţii sînt total, total nefondate. Iar mai mult, nu am ce să vă spun mai mult, nu intru în detaliile dosarului, DIICOT îşi va face treaba, singurul lucru pe care l-am spus şi sper că acum nu apare iarăşi cineva să-mi spună că mă bag în treburile justiţiei, l-am rugat pe domnul procuror şef Horodniceanu să facă ce vrea, cînd vrea şi cum vrea, dar să lămurească definitiv şi integral această speţă.”

Înainte de a purcede la analiza critică  a acestui text, se cuvine a atrage atenția asupra unei nerozii dezvăluite cu ochii larg deschiși de Klaus Iohannis. Cică l-a convocat pe șeful DIICOT la Cotroceni și i-a zis „să lămurească definitiv şi integral această speţă.”

Șeful DIICOT ia o căciulă de bani și călătorește în automobil tras la scară cu șofer cu tot tocmai pentru a lămuri definitiv și integral spețele aflate pe masa DIICOT, inclusiv, așadar, speța Black Cube. Din zicerea lui Klaus Iohannis înțelegem că l-a convocat pe șeful DIICOT pentru a-l ruga să-și îndeplinească sarcinile de serviciu!

Despre Documentul care e Depoziția am scris, prin verificare analitică, pe cristoiublog.ro de sîmbătă, 22 octombrie 2016.
Recapitulez pe scurt, concluziile analizei făcute de mine documentului:

Dan Zorella susţine că Daniel Dragomir i-a spus, cînd l-a contactat pentru iniţierea Operaţiunii,  că e vorba de un Proiect guvernamental:  „clienţii care stau în spatele proiectului sînt Hellvig şi preşedintele”. Că el, Dan Zorella, conştient de pericolul reprezentat de o operaţiune împotriva unui demnitar de puterea Codruţei Kovesi, protejată informativ, a ţinut să verifice dacă Proiectul avea aprobare la nivelele cele mai înalte. În acest scop, el s-a gîndit să apeleze la Meir Dagan, fost şef al Mossad-ului între 2002 şi 2011, preşedintele de onoare al Black Cube, pentru verificări, amintindu-şi că acesta „a avut relaţii foarte bune cu serviciile de informaţii din România”. Înainte de a merge la Meir Dagan, l-a consultat pe Udi Levi dacă poate apela la fostul şef al Mossad. Dr. Ehuid (Udi) Levi e prezentat în presa lumii drept şeful Contraterorismului israelian.
Potrivit lui Dan Zorella, după cîteva zile, Meir Dagan l-a sunat şi i-a spus că „da, e vorba de un proiect foarte important şi sensibil pentru statul român”.

Aşa cum arătam pe cristoiublog.ro de sîmbătă, declaraţia lui Dan Zorella pare logică prin raportare la declaraţiile anterioare ale Black Cube, la felul în care s-a desfăşurat Operaţiunea la Bucureşti (fără nici o precauţie, ca şi cum se ştia că are aprobare), şi la modurile de operare ale unei firme legate de spionajul israelian.

Meir Dagan a luat legătura cu un şef din Serviciile secrete româneşti.
Acesta i-a confirmat că Proiectul avea aprobare la cele mai înalte nivele.

M-am numărat printre puţinii jurnaliști  care au dat atenţie redeschiderii Dosarului Revoluţiei prin Ordonanţa Parchetului general nr. 692/C2/2016 în 5 aprilie 2016 şi Hotărîrea ICCJ din 13 iunie pînă la a o considera un eveniment deosebit nu doar  pentru investigarea trecutului, ci şi pentru abordarea prezentului.

Începînd din 1990, cîţiva amărîţi,  porecliţi şi jurnalişti, printre care m-am numărat şi eu, au contrazis declaraţiile Autorităţilor că principala şi singura cauză a Fenomenului terorist din decembrie 1989 a fost vidul de putere creat după fuga lui Ceaușescu. Timp de 26 de ani, noi am pus la îndoială tezele oficiale prin semnalarea unor ciudăţenii şi ridicarea de întrebări.

Dosarul Revoluţiei a fost redeschis dintr-o perspectivă nouă:
Cea potrivit căreia după 22 decembrie 1989 n-a existat nici un vid de putere şi, prin urmare, de Măcelul terorist sînt răspunzători comandanţii Armatei de la vremea respectivă şi liderii noii Puteri, în frunte cu Ion Iliescu.

În primii ani postdecembrişti, cînd susţineam cu îndîrjire că de Măcelul terorist sînt responsabili cei care conduceau ţara după fuga lui Ceauşescu, ni s-a răspuns nu numai de către politicienii Puterii, dar şi de către jurnaliştii care făceau pe bodyguarzii acesteia, cu o năpustire de etichete şi acuzaţii: minciuni, ceauşisme, contestarea Revoluţiei.

Viaţa ne-a dat dreptate.
Ea a confirmat un adevăr care ar trebui să fie pentru jurnaliştii români o stea călăuzitoare:
Orice fapt, orice declaraţie oficială trebuie supusă îndoielii şi, prin asta, trebuie să ne ridice întrebări.

Acest adevăr mă călăuzeşte în abordarea tuturor Scandalurilor din regimul Klaus Iohannis.
Tot ceea ce ne oferă Autorităţile ca explicaţii şi chiar ca informaţii trebuie supuse verificării critice.

Să supunem declaraţia minimei verificări critice, plecînd şi de la premisa că ne aflăm în faţa unei reacţii aparţinînd unei Autorităţi.
Nu zicea şi Ion Iliescu că după 22 decembrie 1989 a fost vid de putere?

La întrebarea privind nişte informaţii în dosarul Black Cube, Klaus Iohannis răspunde că:
„Au fost vehiculate anumite scenarii, scenarii care sînt… – eu cred că popular le zice făcături.”

„Făcătură” în limbaj popular gazetăresc înseamnă un fals strident, bătător la ochi.
Făcătură nu poate fi decît un document fals sau o înlănţuire de fapte false.
Prin urmare, scenariile nu pot fi făcături.

Întrebarea se referea nu la scenariile de la televiziuni, ci la informaţiile din document.
E o făcătură documentul reprodus în presă?
Pînă acum n-a fost contestat de Autorităţi.
Pentru a dezminţi implicarea sa şi a lui Hellvig  preşedintele afirmă că SRI nu numai că a protejat acea acţiune, ba a participat şi a contribuit decisiv la prinderea infractorilor.

Despre prinderea infractorilor există două comunicate ale DIICOT.
Cel din 6 aprilie 2016 şi cel din 13 septembrie 2016.
Despre implicarea SRI, DIICOT afirmă în finalul Comunicatului din 6 aprilie 2016 doar atît:
„În cauză s-a colaborat cu Serviciul Român de Informaţii, în condiţiile legii”.
Din acest Comunicat nu rezultă că SRI „a contribuit decisiv la prinderea infractorului”.

Comunicatul din 13 septembrie 2016 al DIICOT nu suflă un cuvînt despre SRI.
De la declanşarea Scandalului,  SRI n-a emis nici un punct de vedere oficial din care să rezulte c-a „contribuit decisiv la prinderea infractorului”.
De ce oare?

În rest, Klaus Iohannis  apelează în reacția sa față de Document la  trucul  folosit de Ion Iliescu pentru a ne aburi în cazul Teroriștilor sau al Mineriadelor:
Eludarea răspunsului concret, precis,  și etichetarea celor care-și permit să pună întrebări.

Cei care pun întrebări în legătură cu o posibilă autorizare de către el, președintele României, a Operațiunii Black Cube sunt ironizați că se uită  mult la filme cu spioni, în timp ce el, evident, se uită la filme de artă, dintre cele date de TVR pe programul 2!

Cînd îl bănuiam pe Ion Iliescu c-a orchestrat Fenomenul Terorist ni se răspundea de către   Ion Iliescu și apropiații săi cu  indignări de tipul:
Cum puteți crede că un politician ar putea autoriza un Măcel?
E chiar atît de absurdă bănuiala că Operațiunea ar fi fost autorizată de președintele Klaus Iohannis?

Unul dintre Scandalurile pe care le-am urmărit chiar din clipa declanşării a fost cel numit de presă Black Cube.
Ca şi în cazul altor Scandaluri, instrumentul crucial de lucru a fost pentru mine cel al istoricului:
Faptele şi documentele existente, confirmate.

Ultimul moment cînd Scandalul Black Cube a revenit în atenţia opiniei publice a fost cel al Comunicatului din 13 septembrie 2016, prin care DIICOT anunţa reţinerea lui Daniel Dragomir.

Pe 26 septembrie 2016, opinia publică a fost informată că şeful SIE, Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat.
Că a demisionat, n-ar fi cine ştie ce eveniment.
Evenimentul e dat de maniera în care a demisionat.
Nu s-a dus la Cotroceni să-şi depună demisia. A trimis-o prin poşta secretă. Potrivit unor mărturii succesive ale lui Klaus Iohannis, nu i-a dat  nici pînă acum preşedintelui o explicaţie pentru demisia sa. Lucru straniu în România membră a UE, firesc în Beleraus, membră a CSI,  Klaus Iohannis, şeful CSAT, susţine şi acum la o lună de la demisie că n-a stat de vorbă nici telefonic cu MRU.

Toate aceste fapte aruncă o lumină aparte asupra depoziţiei lui Dan Zorella.
Dacă a vorbit cu cineva de la Servicii, Meir Dagan nu putea vorbi decît cu MRU.
Potrivit lui Dan Zorella, fostul şef al Mossad i-a zis că discuţia cu un şef de servicii secrete româneşti a confirmat autorizarea Proiectului la cele mai înalte nivele.

Experienţa mea de studiu în materie de Servicii (inclusiv în materie de CIA) m-a încredinţat că la nivelul  cel mai înalt nu există autorizări exprese şi cu atît mai puţin scrise ale unor operaţiuni, vorba lui Dan Zorella, „foarte sensibile”.

Ce i-a spus MRU lui Meir Dagan?
Că Proiectul de investigare a Codruţei Kovesi beneficiază de autorizarea tacită a Preşedintelui?
Dacă da, a minţit MRU și de aia a demisionat?
Sau cumva, ştiind despre ce-i vorba, i-a spus fostului şef al Mossad adevărul și de aia a demisionat?
Nu-l putem crede pe Klaus Iohannis că n-a autorizat Black Cube pînă nu ne spune de ce a demisionat MRU.

Sursa: cristoiublog.ro