Între politicienii români și cei francezi există o mare asemănare, dincolo de francofonia ocazională coano-chirițească, lingurision-furculisionul, firitiselile graseiate de la dineuri și reuiuni, sau celebrul ”silvuple mesieur” maimuțărit de nos amis, dincolo de afinitățile lingvistice și declarative, de nostalgiile marilor noștri artiști desăvârșiți de exilul în Franța, singura ”afinitate” care mai pare să lege cele două națiuni, este problema țigănească.
Angela Tocilă
Asemănarea dintre politicieni de care vorbeam mai sus fiind aceea că în campaniile electorale, atât francezii cât și românii se folosesc de eterna problemă a migrației țigănești, respectând particularitățile specifice fiecărei aceste două popoare. Francezii agită apele, expulzând, trimițând la pachet șatra acasă par avion, cu 300 de euro per capita, iar românii promițând, semnând acorduri, făcând programe de integrare, programe de care nu mai aude nimeni nimic, odată ce se alocă sumele necesare.
În timp ce autoritățile franco-române se prefac că se ceartă, că găsesc soluții, că descoperă brânza Brie și sâmburele din nucă, populația se resimte cu adevărat de ambele părți: cea franceză se vede asaltată de cerșetori și hoți, de puradei nespălați, de plăgi sinistre mai mult sau mai puțin reale, de așezări improvizate și insalubre, de multe ori chiar în inima orașelor lor înțesate cu turiști. Românii sunt culpabilizați și obligați să sublinieze diferența între așa zisul popor Rroma și cel românesc cu o naivitate incredibilă, având impresia că cineva, oricât de puțină cultură generală ar avea, n-ar face diferența. Dintre tentativele puerile, enumăr aici însiruirea de personalități care fac cinste nației române, a frumuseților satelor și orașelor româneși, culminând desigur cu la piece de resistence, mânăstirile din nordul Moldovei, în tentativa umilă de îmbunare a ”țării prietenă, Franța”.
Prietena Franța însă, e supărată pe noi și pe țiganii noștri. Că cică-s ai noștri și nu-i educăm, nu-i integrăm și de-aia cerșesc și fură, bașca, îi mai și discriminăm și-i alungăm din țară, nevoiți fiind săracii, să-și caute bunăstarea pe caldarâmul de la Champs Elisee. Faptul că avem cea mai numeroasă populație țigănească din Europa, nu pare a fi pentru nimeni mai mult decât o statistică oarecare, fără a se mai obosi cineva să deslușească misterul și să deducă logic că numărul mare al populației acestei etnii se datorează tocmai faptului că nu au fost persecutați ca în alte țări și nici sterilizați în secret ca-n fosta Cehoslovacie a anilor 80-90, dacă vă mai amintiți scandalul. E adevărat că sunt segregați în unele comunități, cu precădere în Ardeal, dar și acest fapt se datorează comportamentului antisocial, tradus prin furtișaguri, găinării, tâlhării și cerșetorie, iar populația majoritară a reacționat cum a crezut de cuviință. E foarte adevărat că în colonii, trăiesc în condiții greu de înțeles în secolul 21 și e la fel de adevărat că dacă te naști și crești într-o asemenea colonie, nu ai nicio șansă să ai o viață altfel decât părinții tăi, urmând să-ți duci existența cerșind, furând sau dând în cap.
De 20 de ani, autoritățile și ONG-urile se prefac că aplică programe de integrare, în realitate, toacă banii aiurea, sau îi folosesc în interes personal, ca să nu spun direct că-i fură. Politicienii țigani sunt prezenți doar la nivel declarativ, la talk show-uri, festivități și în toate cazurile în care pot țipa ”discriminare”. Regele Cioabă se implică degustând ”bucate tradiționale” pe la chiolhanurile opulente pe care ar fi invidioși și miniștrii francezi și în intervenții televizate, tot în caz de ”discriminare” . Regii ”la manele” se implică și ei din goana Hummerului, a Porche-ului, a Maybach-ului, aruncând uneori 10 lei unui puradel, iar milostivii care-și mărită prințesele de haur la 12 ani, oferind ”generoși” printre garduri, resturile de la nunțile faraonice.
Eu cred că se omite, poate din neștiință sau poate intenționat, să se afle cât și dacă țiganilor le-ar conveni să fie integrați, să renunțe la ”cutumele” de a-și căsători copiii de la vârste fragede pe bani, de a și-i ține la școală, de a trăi din altceva decât din furtișaguri, trafic de carne vie, cerșetorie și alte ”activități” tradiționale. Câți dintre cei cu palate care ”muncesc cinstit la Jermania” ar accepta o slujbă de 8 ore, plătită cu 6oo de ron, renunțând la fetele pe care le exploatează sexual sau la ”angajații” puși la cerșit, sau câți ar fi dispuși să se ducă la muncă și să nu trăiască din alocația copiilor sau ajutor social nemeritat de altfel, căci ajutorul social este condiționat în lege de prestarea a unor ore de muncă, ore care nu se efectuează niciodată.
Problema țigănească nu se va rezolva niciodată, pentru simplul motiv că e aceeași de 500 de ani, cu expulzări din cam toate orașele Europei pe unde-au trecut și cu aceeași victimizare și ”discriminare” cu care-au stârnit compasiunea de scurtă durată de-a lungul secolelor. Europa a stat prea liniștită până în anii 90 cât i-am ținut între granițe, după care ne-au arătat cu degetul că-i discriminăm. Acum îi discriminează ea, limitându-le accesul la liberă circulație și cerându-ne să-i ținem cu forța în România ca să nu-i mai deranjeze, să nu le murdărească orașele și să nu le mai alunge turiștii, uitând că și ei sunt tot cetățeni europeni și au tot atâtea drepturi ca ceilalți, iar dacă România s-a dovedit neputincioasă să-i integreze când francezii și alte nații mai cu moț se prefăceau că ei știu, că au soluții și că ei ar face și-ar drege, de ce nu aplică acum acele măsuri savante? Pentru că e mai simplu și mai ieftin, mai cu puțină bătaie de cap să-i trimiți ”acasă”. Și pentru că e ușor să dai lecții când nu ai de-a face în mod direct cu ”problema”. De-aia!
– comentariu publicat pe PoliticStand.com –