La referendum fiecare alegator are trei opțiuni și numai trei. Opțiunile sunt extrem de simple și sunt acte sau gesturi expresive minimale. Pe rand: nu pun in urna nimic, pun in urna o bila alba, pun in urna o bila neagra. Indiferent de intenția autorului fiecare gest ramane inscris ca un semn: adica este o asociere dintre o expresie materiala, gestuala in cazul nostru, și o semnificație. In funcție de contextul in care este integrata sau inclusa expresia ea capata de fiecare data un alt ințeles. In contextul sau inclusa in regula de joc a unor alegeri, a unei acțiuni care sa indice o alegere, cele trei expresii inseamna rand pe rand ”ma abțin”, adica refuz sa ma exprim, ”accept” sau ”refuz”.
Este de observat ca cele trei opțiuni au statut egal. Fiecare opțiune presupune o acțiune de voința, conștient intenționala din partea celui care face alegerea. Fiecare are o semnificație data in contextul de joc inițial: nu ma exprim (ZERO), ma exprim favorabil (DA), ma exprim defavorabil (NU). Regula de joc a referendumului este simpla. Ca in orice joc semnificația unui act este o funție a rolului pe care il efectueaza acțiunea data. Astfel, daca dorești ca B sa fie eliminat, atunci votezi DA. Daca vrei ca B sa nu fie eliminat, atunci votezi NU. Dat fiind ca o alta regula spune ca, in cazul in care numarul participanților care opereaza DA / NU, nu ajunge sa depașeasca jumatate + 1 din numarul total al participanților, atunci numarul celor adopta alegerea nonvot, adica ZERO, prevaleaza și B nu este eliminat. In acest joc toți cei inscriși sunt participanți activi, cu alegerea ZERO, de la inceputul partidei. Semnificația acțiunilor este reglata strict de regula jocului și nimic mai mult. Prin simplul fapt ca partida a inceput participanții sunt, prin definiția jocului, deja contabilizați ca fi ales. Pentru unii va fi greu de acceptat – ca fiind contra intuitiv – faptul ca in acest joc alegerea zero este o alegere deplina și trebuie asumata. Altfel spus unii vor constata ca li se va imputa o responsabilitate și un sens pe care ei nu-l doresc.
O alta comunitate interpretativa indica faptul ca semnificația votului vizeaza legitimitatea deciziilor parlamentului. Din aceasta perspectiva opțiunea nonvotului capata o lumina mai clara și devine principala opțiune.
”Acum Poporul e chemat sa se pronunte cu privire la altceva: „Crede el, Poporul, ca decizia Parlamentului privindu-l pe Presedinte trebuie validata sau nu?”. Atat. Basescu este personaj secundar. (…)
Toata povestea este deci despre Parlament si o decizie a acestuia. O decizie pe care Parlamentul o aduce in fata Poporului. „Poporule, zice Parlamentul, o situatie exceptional de grava s-a produs, o abatere constitutionala grava a Presedintelui. Noi am zis ca gata, il suspendam.
Dar zi dumneata, nu-i asa ca avem dreptate si trebuie suspendat samd?” (…)
in toata aceasta poveste nu este vorba despre legitimitatea sau validarea lui T. Basescu. Este vorba despre despre legitimitatea sau validarea Parlamentului (pucist, in cazul de fata). Mai precis a deciziei parlamentare.
Politic si procedural vorbind, Parlamentul este chemat sa dovedeasca ceva Poporului: Ca Presedintele merita pedeapsa ceruta. Daca reuseste sa convinga, bine. Daca nu, nu. Cand respecti astfel de proceduri preemptive si asiguratorii se numeste stat de drept. Asta este diferenta intre democratia liberala occidentala si alte sisteme.
Altfel spus, si mai simplu: Parlamentul trebuie sa convinga Poporul ca gravitatea faptelor este atat de mare, ca peste 9 milioane de romani vor fi atat de indignati si agitati ca vor lasa tot, masa, casa, televizor, concediu in Grecia, iesind la vot sa-si exprime pozitia. Daca nu ies, testul gravitatii in ochii Poporului nu este trecut. Punct. Indiferent de cum arata distributia voturilor exprimate. Fara cvorum rezultatul final este delegitimarea deciziei Parlamentului si prin implicatie, a Parlamentului, in ansamblu.
Sa repetam: daca Parlamentul nu scoate numarul de cetateni consitutional-necesar la vot, e problema sa, nu este a Presedintelui. (…) tot nu este clar de ce o persoana care considera ca tot tambalaul nu este justificat, ar trebui sa raspunda neaparat chemarii la referendum.
Prima reactie, naturala este sa ridici din umeri si sa-ti vezi de treaba. Daca Parlamentul nu are altceva mai bun de facut decat sa organizeze consultari referendare aiurea, cand ii dicteaza interesele de clan, e treaba lui. Ca cetatean al unei tari libere, nu ai nici cea mai mica obligatie sa participi.”
Totuși, in aceste condiții, semnificația și consecințele gestului tau nu iți aparțin. Pe de o parte o parte din cei care sunt in opțiunea zero se gasesc catalogați, clasificați sub o anumita semnificație derivata nu din dorința lor reala ci din definiția referendumului. Pe de alta parte jocul numit ”referendum” este inclus ca simplu element in alte contexte de utilizare și jocuri care-i confera alte semnificații.
Ceea ce ne intereseaza este faptul ca cele trei expresii nu au codificate in ele insele o semnificație sau alta. Semnificația lor este derivata din rolul pe care il au sau utilizarea pe care o da un agent uman expresiei. Semnificația este o rezultanta a utilizarii intr-un context. Contextul se poate numi un ”joc” sau un ”joc de limbaj” (apud Wittgenstein). O serie de utilizatori umani joaca jocul respectiv și comunitatea stabilita astfel intre ei se numește o ”comunitate interpretativa”.
Imaginațiva circul roman și un gladiator invins a carui viața sau moarte este pusa sub semnul intrebarii. Intrebarea pune publicul in fața opțiunilor urmatoare: va trai, va muri sau nu se pune intrebarea. O situație similara avem in jocul juriului care evalueaza o stare de lucruri sau o serie de acțiuni din perspectiva unui filtru (sau joc de limbaj) al unei legi oarecare. Intrebarea la care trebuie sa raspunda juriul este daca starea de lucruri sau seria de acțiuni este o instanța a unui caz care intra in definiția legii sau nu. Altfel spus starea de lucruri este legala sau ilegala. Sistemul cu jurați american interzice din regula de joc opțiunea ”nu știu” sau ”cazul este o instanța nici clasificabila ca fiind in interiorul legii nici ca o instanța situata in afara ei”.
Vedem insa ca semnificația alegerii este variabila in funcție de jocul de limbaj sau de comunitatea interpretativa (de context).
In cazul referendumului nostru diverse comuntați interpretative și contexte dau semnificații diferite opțiunilor puse in joc.
Astfel a pune o bila alba inseamna da, doresc demiterea președintelui indiferent de consecințe; da, doresc demiterea președintelui și alegerea unui nou președinte; nu ma intereseaza ce președinte va fi ales, dar doresc sa exprim faptul ca nu-mi place de actualul președinte sau nu-mi place de actuala stare de lucruri in care ma aflu, fie ca acest lucru este cauzat sau nu de actualul președinte; de fapt nu sunt mulțumit de fostul guvern; nu sunt mulțumit de faptul ca ceea imi doream in ultimii ani nu s-a realizat. Poate sa insemne totodata ca nu agreez sistemul politic și orice gest care-l poate destabiliza imi convine. Poate sa insemne deasemenea: vecinul meu, pe care nu-l pot suferi, ar fi mulțumit ca actualul președinte sa nu fie demis iar orice lucru care nu l-ar mulțumi pe vecinul meu imi convine. Sau poate sa insemne doresc o noua viața, aș dori ca lucrurile sa o ia de la capat, aș dori sa ințeleg sau doar ca am speranța ca o schimbare poate reprezenta o oportunitate. Sau poate cred ca a elimina ”regele” inseamna, ca in gandirea mitica, o noua creație a lumii, de la zero și ca orice schimbare nu se poate face decat prin acest sacrificiu și aceasta coborare in infern (infernul fiind zona haosului). Pot sa-mi calmez anxietațile gasind un ”țap ispașitor” asupra caruia sa-mi exercit starea de naduf.
A pune o bila neagra ar insemna: doresc sa nu fie demis actualul președinte pentru ca imi este pur și simplu simpatic. Nu cred ca un președinte poate fi demis in timpul mandatului. Nu doresc sa creez o stare de nesiguranța legata de viitor. Cred ca acțiunile fostului guvern mai merita o șansa. Doresc sa pun o frana in fața unui guvern care nu merita increderea mea. Nu doresc o ”restaurație” sau sa acord votul de incredere unui guvern condus de un mincinos. Sau pentru ca nu consider alternativa schimbarii o soluție pentru evoluție. Pentru ca nu cred ca o asemenea schimbare va insemna o evoluție ci doar adaugarea unei noi necunoscute la o stare deja confuza. Pentru ca nu doresc ca cineva sa mai intervina in justiție ori doresc menținerea statului de drept.
A nu face nici una din primele acțiuni și a o face pe a treia – nonvotul – poate insemna, la randul sau, o serie de lucruri. Poate insemna a nega regula de joc electorala. A-i nega pe cei care o impun sau, altfel spus, a afirma refuzul fața o serie de instituții și reprezentanții sai. Dar și a accepta oricare dintre semnificațiile punerii unei bile negre.
Tactic, toate semnificațiile generate de cei care doresc o bila neagra sunt incluse in mulțimea semnificațiilor din a nu vota. In cazul nostru – cu un prag electoral – pentru cel care dorește sa puna o bila neagra e mai sigura opțiunea non votului. Din punct de vedere semantic opțiunea nonvotului are o paleta de semnificații mai larga și, deci, este mai ambigua. E de nota ca opțiunea nonvotului este ceea ce face in cotidian orice politician pentru care lipsa de cvorum este un instrument de dialog permanent.
Ceea ce este de notat aici este subdeterminarea expresiei (nonvot, vot negativ, vot pozitiv). Asta inseamna ca, in cazul in care, sa spunem cu titlu de ipoteza, caștiga votul pozitiv nu știm care este semnificația alegerii. Ea nu are o unica semnificație. Altfel spus nu toți cei care au votat au dorit doar schimbarea președintelui. Sau au dorit demiterea președintelui, dar nu au acceptat și implicațiile acestui demers.
Fiecare expresie are atașata o mulțime de semnificații. Fiecare semnificație inseamna un context și o comunitate interpretativa. Dar, de indata ce am emis o expresie sau alta nu mai sunt stapan pe semnificația ei. Pentru electorii aparținand unor comunitați interpretative și care au votat avand in minte o semnificație data a gestului lor va fi extrem de frustrant sa descopere ca semnificația votului așa cum apare in evaluarile ulterioare din media nu va coincide cu semnificația pe care o dau ei inșiși acestui vot.
Semnificația votului va fi tradusa de alte comunitați interpretative și nu doar de cele care l-au generat. Semnificația votului aparține celui care interpreteaza semnalul. Cei care vor interpreta posteveniment semnalul votului vor fi doar cațiva politicieni, cațiva analiști politici și cațiva moderatori media (scrisa, audiovizuala). Ei se vor precipita in a interpreta sau a ”recupera” semnificația votului in funcție de puține jocuri de limbaj (de puține filtre de lectura). Alegatorii insa vor ramane convinși de interpretarea lor personala și, in plus vor fi frustrați de aceasta recuperare semantica pe care o vor resimți ca pe o agresiune asupra indentitații lor (in masura in care sunt ceea ce cred). Astfel referendumul in loc sa clarifice ceva nu va face decat sa izoleze un numar crescut de comunitați interpretative active pe care le-a generat.
Nici una din ele nu se va regasi in rezultatul votului și, mai ales, in interpretarea data votului de catre o minoritate. De exemplu interpretari de genul ”poporul a dorit” sau ”absența la vot este semnul unei lașitați” ori are semnificația ”lipsei de calitate civica ori morala” vor fi interpretari mult prea restrictive pentru mulțimea enorma de mesaje transmise cu ajutorul acestor trei expresii semnificante. Mulțimea de comunitați interpretative din spatele lor va fi exclusa prin recuperare.
Cei care recupereaza semnificația sunt oamenii din media : cei care se exprima la televizor (pe canale media: politicienii, analiștii și ziariștii). Ei vor da o semnificație și raportului cantitativ dintre cele trei expresii : cate procente pentru da, cate pentru nu și cate pentru abțineri. Interpretarea pe care o dau ei rezultatului alegerii nu ne poate spune nimic despre cate comunitați interpretative sunt in numarul total al cetațenilor cu drept de vot; adica despre ce gandesc ei cu adevarat. Alegatorii-cetațeni vor fi doar recuperați și instrumentalizați, dar nu și ascultați și ințeleși.
Fiecare semnificație / interpretare are un ”teren de joc” corespondent. Terenul de joc este spațiul unde interpretarea data este ascultata și obține un raspuns. O democrație permite și genereaza o serie de terenuri de joc. Ea elimina cumulul de semnificații radiale, multiple asociate unei singure expresii. Deasemenea ea evita așteptarea ca un singur actor din sistemul social sa cumuleze o masa enorma de semnificații (care nu au intre ele vreo legatura semantica) sau aproape toate semnificațiile pe care le atribuie unei expresii cetațenii. Cuplul Ponta-Antonescu genereaza permanent aceasta falsa așteptare pe care o proiecteaza asupra președintelui Basescu: toate terenurile de joc pot fi integrate și asociate unui singur individ. O accepție a democrației este data de utilizarea unor reguli de joc care sa faciliteze expresia comunitaților interpretative; sa le dea un teren de joc și sa le permita sa fie reluate in structura reprezentarii și legitimarii politice. Faptul ca o serie de comunitați interpretative nu se regasesc parțial traduse la nivelul unor interpretari de ordin general și ca sunt multiplicate fara rezolvare risca sa indeparteze mecanismul politic de dispozitivul numit democrație. Pe de alta parte intervenția și substituția unor terenuri de joc particulare cu terenuri de joc politice risca și mai mult sa indeparteze dispozitivl social de democrație.
Post referendumul va fi, in mod evident, frustrant și va accentua nemulțumirile comunitaților aici identificate. A doua zi nu se va schimba nimic. Dimpotriva starea de polarizare, de conflict a interpretarilor se va accentua și, bineințeles, starea de confuzie a majoritații va crește. Pentru o scurta vreme unii se vor simți ușurați ca au gasit o supapa de defulare iar alții, in urma unei stari de disonanța cognitiva (cea care ia naștere cand una crezi și alta faci) vor raționaliza ca ”totuși lucrurile au luat o intorsatura pozitiva”. Disonanța cognitiva post electorala este data de faptul ca ești convins ca ai schimbat ceva (ceea ce crezi), dar faci tot ceea ce ai facut și inainte de alegeri, adica nu s-a schimbat ceva (ceea ce faci). In aceste condiții, pentru a ieși din impas, eviți sa vezi realitatea disonanta și creezi o noua consonanța intre ceea ce crezi și ceea ce faci. Și cum nu poți schimba ceea ce faci și traiești, atunci iți schimbi opiniile și credințele. Si ajungi sa consideri ca intr-adevar in lumea ta ceva fundamental s-a schimbat. Desigur ca aceasta vraja cognitiva se va disipa repede in masura in care realitatea se va impune: puterea ta de cumparare va fi, in cel mai bun caz, la fel cu cea dinainte de vot.
Inițierea acestui joc numit referendum are ca scop, in cazul in care e generat de o intenție, sau doar ca o consecința, in cazul in care nu a fost calculat, indiferent de rezultat, creearea unei situații crescute de nemulțumire. El genereaza o serie prea mare de semnificații pe care nu le va lua in seama.