Cinci articole publicate în perioada 2012-2014 de profesorul universitar Marin Claudiu Ţupulan de la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti sunt suspecte de plagiat. „Plagiatul la profesorul Marin-Claudiu Ţupulan este, în esenţă, unul masiv şi intenţionat, ca şi în cazul Petre Tobă pe care, culmea ironiei, a ajuns să îl apere şi absolve de plagiat”, a declarat, pentru Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI), profesorul universitar Dumitru Sandu. Ţupulan este unul dintre cei trei experţi care au hotărât, la începutul lunii septembrie, că fostul ministru de Interne, Petru Tobă, nu a plagiat în lucrarea de doctorat şi au recomandat ca acesta să-şi păstreze titlul. Decizia a fost infirmată de plenul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). Consiliul a mai decis numirea unei alte comisii care va analiza, din nou, teza lui Tobă.

A copiat şi greşeala de tehnoredactare

Articolul „Dimensiunea globală a traficului de droguri”, semnat de profesorul universitar Claudiu Marin Ţupulan, a apărut în 2012, în Pro Patria Lex, Revistă de Studii şi Cercetări Juridice, volumul X, Nr. 2(21), p. 273-281. Periodic al Academiei de Poliţie, revista este indexată în trei baze de date internaţionale, iar Ţupulan, care la acel moment era lector universitar, apărea în Colegiul de Redacţie, cu funcţia de redactor.

Cele nouă pagini ale lucrării lui Ţupulan seamănă ca două picături de apă cu 15 pagini (de la 58 la 72) din volumul „Organizaţia criminală a drogurilor”, publicat, în 2008, la Editura Sitech din Craiova şi coordonat de Ioan Dascălu. Există două indicii care arată că, pur şi simplu, cele 15 pagini din 2008 au fost preluate prin metoda copy-paste:

– în bibliografia articolului lui Ţupulan, din 2012, apare un volum „J. W. Coleman, D. R. Cresey – Social problems, Harper‐Row, New York”, care nu se regăseşte în nici una din notele de subsol din material. La aceşti doi autori şi la cartea respectivă se referă, însă, o notă de subsol spre care se face trimitere de la două rânduri din începutul textului-sursă, din 2008, rânduri pe care Ţupulan nu le-a mai copiat.
– la pagina 64 a textului-sursă din 2008 există o greşeală de tehnoredactare: „cocluzia” în loc de „concluzia”. Aşa apare cuvântul şi în articolul din 2012 al lui Ţupulan, la pagina 276 a revistei.

Volumul-sursă din 2008 nu este invocat nici la note de subsol, nici în bibliografia articolului lui Ţupulan din 2012.

„Şi plagiat, şi autoplagiat”

„Organizaţia criminală a drogurilor” l-a avut drept coordonator pe Ioan Dascălu, pe copertă mai apărând numele lui Ştefan Prună, Cristian Eduard Ştefan, Laurenţiu Giurea şi Marin Claudiu Ţupulan însuşi. În cuprinsul volumului şi în debutul capitolelor nu există, însă, vreo demarcaţie a contribuţiilor autorilor. Chiar dacă Ţupulan ar putea invoca, în apărare, acest lucru, profesorul Dumitru Sandu afirmă că tot avem de-a face cu o încălcare a regulilor academice, şi încă una dublă: „Textul publicat de profesorul Marian-Claudiu Ţupulan (MCT) în 2012 este, în acelaşi timp, plagiat şi autoplagiat. Reproduce integral, cu diferenţe minore, textul de la paginile 58-72 din volumul coordonat de Ioan Dascălu, din 2008, publicat la Editura Sitech. MCT este coautor la volumul respectiv, dar nu apare acolo nicio specificare a părţii pe care a elaborat-o. Articolul semnat de MCT este prezentat  cititorului de revistă, în 2012, ca operă de autor unic, originală. Nu este, însă, evident, decât operă de autor colectiv pe care semnatarul o prezintă ca şi cum ar fi proprie şi originală. Este o uzurpare a unei proprietăţi colective prin furt de utilitate personală. Volumul-sursă, coordonat de Dascălu, nu este menţionat în niciun fel în articol. Prin această procedură, MCT comite un plagiat, prezentând o operă colectivă ca şi cum ar fi proprie, şi un autoplagiat prin inducerea ideii că ar fi vorba de o lucrare originală, nouă. O posibilă justificare de genul – «ne-am înţeles între noi, coautorii, la volumul coordonat de I. Dascălu în 2008, că putem publica fiecare, independent, acelaşi text, ca şi cum ar fi creaţie proprie» – nu rezolvă problema. Practica, dincolo de orice justificări, este cea de încălcare a unei norme de deontologie a cercetării care stipulează clar că nu ai voie să prezinţi ca operă proprie un text pe care nu l-ai elaborat (…).”

La rândul său, profesorul Dorin Isoc, coordonatorul platformei plagiate.ro, a declarat: „Cartea din 2008 a lui Dascălu are o formaţie de coautori. Din această formaţie nu se ştie care este autorul pasajului. Rezultă că fiecare este autor şi coautor al fiecărui fragment. Vine Ţupulan şi ia din munca celorlalţi fără să delimiteze textul preluat. Acesta este un plagiat ca la carte.”

De parcă ar fi fost ultimul text de pe planetă

CRJI le-a trimis mail-uri lui Dascălu, Ştefan, Giurea şi Prună, întrebându-i cine a scris paginile analizate în această investigaţie, dar nici unul nu a răspuns. Giurea ar fi avut cel mai mic interes să o facă. În timpul documentării CRJI, a fost descoperit faptul că, în 2009, recursese exact la aceeaşi metodă ca Ţupulan. Astfel, Giurea a publicat în volumul „Colecţia de articole AIT 2009 – articole publicate online pe site-ul www.itCode.ro”, paginile 10-17, exact textul de mai sus, cuvânt cu cuvânt, fără menţionarea în notele de subsol sau în bibliografie a cărţii coordonate de Dascălu în 2008. La fel ca Ţupulan, şi el a copiat „cocluzia”.

Giurea nu a fost însă primul „fan” al acestor rânduri: în acelaşi an 2008 al apariţiei în volumul coordonat de Dascălu, textul fusese deja copiat, cuvânt cu cuvânt, în paginile 182-188 ale cărţii „Metodologie criminalistică – cercetarea activităţilor ilicite desfăşurate de către structurile infracţionale” (Editura AIT Laboratories, Bucureşti), a cărei finanţare fusese asigurată printr-un grant al Academiei Române. Grantul îl primise un grup de opt cadre didactice de la Academia de Poliţie, director de proiect fiind conf. univ.dr. Ion Gabriel Olteanu. În cele opt pagini din „Metodologie criminalistică”, volumul originar, al lui Dascălu, este citat de trei ori la note de subsol, fără a se şti, însă, exact părţile preluate, dacă sunt parafrazări sau copieri. Şi de această dată ghilimelele lipsesc cu desăvârşire. Cineva şi-a făcut, însă, temele şi săracul „cocluzia” a revenit la normal.

În 2010, caz similar: mare parte din articolul „Dimensiunea traficului şi consumului ilicit de droguri. Factori de potenţare a fenomenului”, publicat de doctorandul în Ştiinţe Militare Cătălin Ţone în „Univers strategic. Revistă universitară română de studii de securitate”, anul 1, nr. 1, paginile 217-233, este copiat, cuvânt cu cuvânt, din aceleaşi rânduri 58-72, Dascălu 2008. Mai atent la detalii decât ceilalţi autori, Ţone a indicat de câteva ori sursa, dar numai la anumite fragmente şi fără ca acestea să aibă ghilimele. În ceea ce priveşte „cocluzia”, Ţone poate fi numit „inovator”: la el formula devine „O altă concluzie”.

„Toate sunt construcţii de tip plagiat”

„Volumul coordonat de Ion Gabriel Olteanu în 2008, articolul semnat de Laurenţiu Giurea în 2009 şi un altul, de către de Cătălin Ţone în 2010, toate sunt construcţii de tip plagiat pornind de la textul I. Dascălu din 2008. Avem de a face cu o practică identică de a duplica un material colectiv şi a-l prezenta ca şi cum ar fi creaţie proprie. Unii dintre plagiatori (Giurea şi Ţupulan) au lucrat în echipa care a produs materialul-sursă, alţii nu (Ţone). Încurajarea unei astfel de practici de a duplica un material colectiv şi a-l prezenta ca şi cum ar fi creaţie proprie de către o serie întreagă de coautori la volumul iniţial nu poate fi decât distructivă pentru spaţiul academic. Creaţia originală ar putea fi înlocuită, prin acest stil, cu simple duplicări de texte sau operaţiuni de copiere electronică a unor paragrafe, eventual, uşor prelucrate. Promovarea profesională în spaţiul academic ar fi profund viciată prin punerea pe picior de egalitate a plagiatorilor cu profesioniştii adevăraţi”, a declarat profesorul Dumitru Sandu, care a studiat toate articolele şi fragmentele din cărţile cercetate în cursul acestei documentări.

Nume mari pe o listă ruşinoasă

Ţupulan pare, aşadar, parte a unei reţele care a reciclat acelaşi text, timp de patru ani. Membrii acestei reţele cu accente, uneori, de „grup infracţional organizat de plagiat”, au fost:

A. cadre didactice universitare din Academia de Poliţie, dintre care o parte au, în acelaşi timp, grade de poliţişti:

– prof. univ. dr. Marin Claudiu Ţupulan (ofiţer, actual decan al Facultăţii de Poliţie şi, din martie 2015, conducător de doctorat în domeniul „Ordine publică şi siguranţă naţională”);
– conf. univ. dr., comisar-şef Laurenţiu Giurea, coordonator program Învăţământ cu Frecvenţă Redusă;
– conferenţiari universitari Gabriel Ion Olteanu, Adrian Iacob şi Mirela Gorunescu, lectorii Adriana Camelia Voicu, Ştefan Pop, Bianca Dragomirescu, Marin Ruiu, asistent Eduard Cristian Ştefan (toţi opt, autori ai unui volum finanţat de Academia Română în care este prezent acest text suspect de a fi fost plagiat);

B. poliţişti de rang înalt:

– Cătălin Ţone este comisar-şef în Inspectoratul General al Poliţiei Române, şeful Serviciului Antidrog.

Ca fapt divers, Ştefan Prună, coautor, împreună cu Ţupulan, al volumului coordonat de Dascălu în 2008, este şeful Comisiei de Ştiinţe Militare din CNATDCU care l-a desemnat pe Ţupulan să analizeze dacă doctoratul lui Tobă a fost corect întocmit. Prună şi Ţupulan sunt colegi la Academia de Poliţie.

Rectorul Academiei de Poliţie, Costel Daniel Torje, nu a putut fi contactat pentru a comenta presupusele plagiate ale unor angajaţi din instituţia pe care o conduce.

Citiţi mai mult pe: linx.crji.org