panama city

RISE Project vă va prezenta în săptămânile ce urmează secretele fabricii de firme din Panama. Începem cu Benjamin Steinmetz, unul dintre cei mai puternici afaceriști din lume și cu dezlegarea ițelor unei afaceri care a rezultat în colapsul rafinăriei RAFO Onești.

Benjamin Steinmetz, 60 de ani, este unul dintre cei mai bogați pământeni. Cu o avere de peste două miliarde de dolari, este considerat cel mai avut om din Israel.

Ovidiu Țuștiu, 47 de ani, face 400 de dolari pe lună și este un inginer sărac din Dărmănești.

Țuștiu și Steinmetz aparțin unor lumi diferite însă amândoi apar în emailuri și documente păstrate până acum la secret de către avocații din Panama.

Acum trei săptămâni, procurorii români au emis un mandat de arestare pe numele magantului israelian. Stabilit în Elveția, Steinmetz este acuzat alături de alți asociați de afaceri și de prințul Paul de România într-un caz de masive retrocedări ilegale de terenuri. Miliardarul a acționat prin interpuși și firme offshore, dar procurorii îl acuză că a fost unul dintre beneficiarii finali ai proprietăților obținute fraudulos de la statul român.  Vom publica mâine informații noi despre terenurile lui Steinmetz.

 

Omul de afaceri este însă mai cunoscut în România pentru implicarea în scandalul Roșia Montană. Una dintre companiile sale, BSG Resources (BSGR), este cel mai important acționar din proiectul aurifer. RISE a scris pe larg despre Steinmetz și Roșia Montană AICI. BSGR, alături de ceilalți acționari, a dat în judecată statul român la curtea de arbitraj din Washington unde poate cere despăgubiri de miliarde de dolari pentru blocarea proiectului aurifer. Dacă va câștiga, fiecare român va trebui să-i plătească lui Steinmetz o sumă consistentă de bani.

beny-steinmetz

Informațiile scurse din Panama ne arată însă că umbra lui Steinmetz în România este mult mai mare. RISE Project a descoperit documente care arată că aceeași firmă care îl reprezintă pe Steinmetz în afacerea Roșia Montană, BSGR, a jucat un rol important în alt scandal care a zguduit economia României. Este vorba despre afacerile țesute în jurul rafinăriilor RAFO Onești și Dărmănești, mamuți industriali al căror colaps a lăsat pe drumuri mii de oameni. Necunoscutul inginer Ovidiu Țuștiu se numără și el printre victime.

Fiarele vechi

Cândva un punct vital al economiei românești, strada Industriilor din Onești e liniștită ca o cărare de munte. Niște căruțași plimbă nestingheriți o traversă și câteva fiare ruginite, de-abia trece câte o mașină pe lângă ei. În deceniile trecute aici era un furnicar de zeci de mii de oameni. (…)

Semnele dezastrului au apărut la Dărmănești și la RAFO la răsăritul anilor 2000 când a început privatizarea celor două complexe petrochimice. Un șir lung de proprietari s-a perindat pe la cele două rafinării, întotdeauna ascunși în spatele unor firme de tip offshore din Marea Britanie, Portugalia, Insulele Virgine Britanice, Delaware sau Cipru.

Primul stăpân la RAFO a fost Corneliu Iacobov, fost politician PSD supranumit “Împăratul Moldovei”, acum la pușcărie tocmai pentru afacerile desfășurate cu rafinăria din Onești. Și numele său apare în arhivele din Panama. El a cumpărat tot de la Mossack Fonseca compania Ayalex Investments Ltd din insulele Seychelles. Ayalex fusese înființată de avocații din Panama City cu aproape un an înainte. E o practică obișnuită a firmelor registratare să înființeze și să stocheze companii “de raft” pe care mai apoi le vând doritorilor. Oferta e largă: firme care au deja câțiva ani de activitate în spate și dau bine la o privatizare unde nu poți să apari cu firme nou-nouțe, firme cu directori din Panama, firme cu directori din Niue, corporații cu acțiuni la purtător și așa mai departe.

În Ayalex, Iacobov este acompaniat de sora sa, Gabriela Cora Nistor. Firma are ca obiect de activitate: deschiderea de conturi bancare și desfășurarea de afaceri inclusiv cu terenuri și proprietăți imobiliare în Emiratele Arabe Unite.

Iacobov a achiziționat Ayalex în timp ce judecătorii români dezbăteau anii de închisoare pe care trebuia să-i execute și sumele pe care ar fi trebuit să le returneze statului în urma jafului de la RAFO. Procurorii români nu au dat însă de urma acestei firme care ar putea deține o parte din averea secretă a lui Iacobov. Băcăuanul a fost condamnat să plătească 19 milioane de lei către RAFO însă nu este clar dacă rafinăria a recuperat această sumă de la fostul politician.

Pe lângă Iacobov, la RAFO și Dărmănești au mai mărșăluit, în calitate de patroni, Marian Iancu poreclit “Elefantul“, fost stăpân al echipei de fotbal Poli Timișoara, și Ovidiu Tender, controversat om de afaceri, legat și el de afacerea Roșia Montană, la fel ca Benjamin Steinmetz. Și Iancu și Tender sunt acum la pușcărie pentru devalizarea rafinăriei din Onești.

Iancu a folosit pentru a prelua RAFO inclusiv o firmă înființată de Vasile Frank Timiș, inițiatorul proiectului Roșia Montană. Timiș a fost și el client fidel al Mossack Fonseca.

Elefantul a vândut la mijlocul anilor 2000, pe când era în arestul Poliției Capitalei, majoritatea acțiunilor RAFO către un consorțiu de firme reprezentate de un misterios investitor israelian din Ucraina pe nume Uri Bider. Acesta era fața unui grup de firme cu acționari ascunși care a condus RAFO în următorii ani. Uri Bider apare și el în documentele din Panama, conectat direct la interesele lui Steinmetz.

În noiembrie 2003, BSG Resources, firma lui Steinmetz, a activat o corporație în Cipru numită Raglam Overseas Ltd și i-a dat lui Uri Bider împuternicire pentru finalizarea unei afaceri în Ucraina.

Era vorba despre accesul la un terminal petrolier maritim de la Kherson. Terminalul era controlat de familia lui Mykola Zlochevsky fost ministru al mediului pe vremea președintelui Yanukovich care a fost nevoit să fugă din Ucraina imediat după Maidan.

Același document a împuternicit-o pe Sandra Horemans, persoană de încredere a lui Steinmetz, să reprezinte compania. Horemans este menționată și în investigația procurorilor români referitoare la implicarea lui Beny Steinmetz în afacerea terenurilor din București.

 

Ca și Ayalex-ului lui Iacobov, și Raglam Overseas era o companie “de raft” care a fost activată de grupul de firme controlat de Steinmetz. La trei ani după afacerea din Ucraina, Raglam a devenit acționar la RAFO, iar Uri Bider a negociat afacerile rafinăriei oneștene cu reprezentanți ai statului român. Tot Uri Bider și Raglam au jucat un rol important și la rafinăria Dărmănești pe care Raglam a preluat-o prin intermediul firmei Expanet Trading SRL, la care deținea tot capitalul social.

Bider și-a stabilit cartierul general în București pe strada Mircea Eliade la numărul 3, într-un imobil care făcuse parte din vastul imperiu imobiliar al lui Puiu Popoviciu, un alt afacerist intrat în colimatorul justiției. Acesta a vândut clădirea pentru un milion de dolari unei firme de la care mai apoi a închiriat spațiul Uri Bider.

 

Citiți mai mult pe riseproject ro