Ponta, tata socru şi Daciana sunt uniţi în cuget şi-n simţiri de un poet necunocut care-i plimbă prin Dubai, pe banii lui Ghiţă, aşa…. ca-n viaţă. Intervenţia tatălui socru este remarcabilă. Întotdeauna grijuliu cu familia, Ilie Sârbu, un fel de mamă fără silicoane, dar cu organele simţului dezvoltate, trage clopotele ca un semnal de alarmă provizoriu. Dar Ştefan cel Mare, devenit între timp MIC, la fel ca „Micul Titulescu”, nu vrea să bage de seamă sfaturile „ortodoxe” ale socrului şi îşi vede în continuare de furăciune. Din banii lui Ghiţă, ai SRI-ului şi ai contribuabililor. Ce rezultă? Dezmăţ pe bani publici!

Socrul lui Ponta cel

mare

(după Muma lui Ştefan cel Mare)

Într-un club de fiţe, tocmai în Dubai ,

Unde merge lumea plină de parai,

Premierul nostru şi a lui domniţă

Incognito intră, însoţiţi de Ghiţă,

Hotărâţi să uite ce ruşine mare

Au trăit în ţară luni, după votare.

Din

ochii domniţei, lacrimile grele

Şiroiesc şi-s gata fardul să i-l spele,

Nu-i dă pace gândul că-n această toamnă

I s-a dus norocul de-a fi prima doamnă,

Însă premierul, în timp ce dansează,

O priveşte galeş şi-o

îmbărbătează.

Orologiul

bate în alt fus orar,

Oare cine sună pe un celular?

– Eu sunt, Viorele, socrul tău smerit,

Vezi că paparazzi v-au descoperit!

Nu putea zgârcitul de Sebastian

Să te împrumute, să-ţi iei un turban?

Dacă şi-a mea fată ar fi purtat burkă,

Voi cu paparazzi nu aveaţi de furcă.

Că vă trag în poză, de-asta mi-a fost frică

Şi-o să afle presa, dragă ginerică,

La Realitatea, omul lui Cosmin

Deja te bârfeşte de un ceas. Amin!

–

Ce spui, tată socru, ce tot bălmăjeşti

Şi mă iei cu chestii cam… bisericeşti,

Ori baţi apropouri că eu, otrodox,

Stau cu arabeţii la un matrafox?

Ne-au făcut o poză? Ei, şi? Care-i baiul?

Eu, ca tot românul, vizitez Dubaiul,

Sunt într-o vacanţă binemeritată…

Tânăra

domniţă intervine: – Tată,

Chiar că poza asta nu-i decât un fleac

Pe lângă necazul… Dar, mai bine,

tac…

–

Bine, fata tatii, taci şi te distrează,

Victoraş al nostru sigur candidează

Şi a doua oară, peste vreo cinci ani,

Însă fiţi, copilă, mai atenţi la bani,

Cheltuiţi, pe-acolo, mai cu chibzuinţă,

Căci banii lui Ghiţă sunt de trebuinţă!

Tre` să-nchid acuma, nu mai am minute…

Vă aştept acasă! Domnul să v-ajute!