Revizuirea toxica (II)

Am incercat sa ating principalele chestiuni la care trebuie sa fim atenti atunci cand analizam amendamentele constitutionale.

Scriam saptamana trecuta despre amendamentele constitutionale (Textul – aici) care transforma parlamentul in­tr-o superputere, rupand astfel echi­librul intre pu­terea le­gis­la­ti­va, cea executiva si cea ju­decato­reas­ca. Conform noii Constitutii, par­lamentul este „organul re­pre­zentativ al po­po­rului roman, fo­rul suprem de dez­batere si de de­cizie al natiunii si unica au­to­ritate legiuitoare a tarii“ – spre deosebire de formularea Cons­ti­tutiei actuale, care spune ca par­lamentul „este organul repre­zen­tativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii“. Pe scurt, daca, in re­dac­tarea actuala, Constitutia con­sa­cra prevalenta parlamentului in ceea ce priveste reprezentarea po­porului si legiferarea, de maine parlamentul capata suprematia ab­soluta si in ceea ce priveste dez­baterea si decizia privind orice chestiune disputata. Parlamentul devine ultima instanta de decizie chiar si in chestiuni care exced competentele sale fundamentale. Restul amendamentelor cons­titu­tionale trebuie citite prin aceasta prisma – de fiecare data cand este neclar cum va fi interpretat un anume text, trebuie sa ne re­amintim ca parlamentul este cel care va da, adesea, interpretarea finala.

Dizolvarea parlamentului

In ceea ce priveste dizolvarea par­lamentului, in cazul in care aces­ta nu acorda votul de incredere necesar formarii guvernului in 30 de zile, textul noiiConstitutii es­te cel putin ambiguu:

„Art. 89 – (1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a presedintilor partidelor, for­matiunilor sau aliantelor po­li­ti­ce parlamentare, presedintele Ro­maniei dizolva parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru investitura guvernului, in ter­men de 30 de zile de la prima so­li­citare si numai du­pa respingerea cel putin a unei solicitari de in­vestitura.

Art. 89 – (1 indice 1) Presedintele d­izolva par­la­mentul daca o ho­tarare in acest sens este adop­tata cu votul a doua treimi din­tre membrii fiecarei Camere“.

Exista doua interpretari: una po­trivit careia presedintele poate di­zolva parlamentul in doua cazuri – in cazul refuzului de a acorda votul de incredere pentru guvern sau daca doua treimi dintre mem­brii fiecarei Camere voteaza o hotarare de dizolvare a parla­men­tului; si o a doua interpretare con­form careia presedintele poa­te dizolva parlamentul daca aces­ta refuza sa acorde votul de in­cre­dere pentru guvern doar daca do­ua treimi din membrii fiecarei Ca­mere sunt de acord cu dizolvarea parlamentului. Cu alte cuvinte, se va sustine ca este interpretabil daca cele doua alineate ale ar­tic­o­lului 89 trebuie citite ca fiind con­ditii alternative sau conditii cumulative. In opinia mea, ar fi ab­surda interpretarea conform ca­reia parlamentul poate fi di­zol­vat de catre presedinte doar daca parlamentul este de acord sa fie dizolvat si voteaza pentru asta cu o majoritate calificata de doua tre­imi. Ingrijorarea provine din faptul ca decizia finala apartine de maine „forului suprem de de­cizie“ care este parlamentul, ca­re ar putea avea o viziune com­plet diferita asupra procedurii prin care poate fi dizolvat.

In privinta referendumului, par­lamentul capata puteri uriase. Da­ca azi punctul de vedere al par­lamentului cu privire la refere­n­dumul declansat de presedinte este pur consultativ, de maine, fara acordul expres al par­la­men­tului, niciun referendum nu va mai putea fi organizat. In plus, se interzice prin Constitutie orga­nizarea de referendumuri care sa priveasca aspecte legate de o eventuala revizuire cons­titu­tio­nala. Prin aceasta interdictie se doreste evitarea in viitor a unor si­tuatii constrangatoare pentru par­lamentari rezultate din votul popular – de tipul celor generate de referendumul din 2009. Cred ca, in aceste conditii, putem afir­ma fara teama de a gresi ca in Romania se vor organiza doar re­ferendumuri pe teme care convin parlamentarilor, evitandu-se ast­fel intreaga discutie cu privire la obligativitatea de a respecta si de a implementa rezultatele unui re­ferendum consultativ, atunci cand acestea ii dezavantajeaza pe alesii poporului. Aceasta limitare este extrem de periculoasa pen­tru ca, practic, se ajunge la o li­mitare indirecta a suveranitatii exercitate de popor, la ingradirea exprimarii ei libere prin con­di­tionarea organizarii refe­ren­du­mului de acordul parlamentului si de tema supusa referen­du­mu­lui. Aceste restrictii golesc de con­tinut prevederile articolului 2 dinConstitutie, care sta la baza sistemului de drepturi si libertati cetatenesti, si transforma par­la­mentul intr-un grup care poate exercita suveranitatea in nume propriu:

„Art. 2 – (1) Suveranitatea na­tionala apartine poporului ro­man, care o exercita prin orga­nele sale reprezentative, cons­ti­tuite prin alegeri libere, per­io­dice si corecte, precum si prin re­ferendum.

(2) Niciun grup si nicio persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu“.

In privinta referendumului, par­lamentul capata puteri uriase. Da­ca azi punctul de vedere al par­lamentului cu privire la refere­n­dumul declansat de presedinte este pur consultativ, de maine, fara acordul expres al par­la­men­tului, niciun referendum nu va mai putea fi organizat. In plus, se interzice prin Constitutie orga­nizarea de referendumuri care sa priveasca aspecte legate de o eventuala revizuire cons­titu­tio­nala. Prin aceasta interdictie se doreste evitarea in viitor a unor si­tuatii constrangatoare pentru par­lamentari rezultate din votul popular – de tipul celor generate de referendumul din 2009. Cred ca, in aceste conditii, putem afir­ma fara teama de a gresi ca in Romania se vor organiza doar re­ferendumuri pe teme care convin parlamentarilor, evitandu-se ast­fel intreaga discutie cu privire la obligativitatea de a respecta si de a implementa rezultatele unui re­ferendum consultativ, atunci cand acestea ii dezavantajeaza pe alesii poporului. Aceasta limitare este extrem de periculoasa pen­tru ca, practic, se ajunge la o li­mitare indirecta a suveranitatii exercitate de popor, la ingradirea exprimarii ei libere prin con­di­tionarea organizarii refe­ren­du­mului de acordul parlamentului si de tema supusa referen­du­mu­lui. Aceste restrictii golesc de con­tinut prevederile articolului 2 dinConstitutie, care sta la baza sistemului de drepturi si libertati cetatenesti, si transforma par­la­mentul intr-un grup care poate exercita suveranitatea in nume propriu:

„Art. 2 – (1) Suveranitatea na­tionala apartine poporului ro­man, care o exercita prin orga­nele sale reprezentative, cons­ti­tuite prin alegeri libere, per­io­dice si corecte, precum si prin re­ferendum.

(2) Niciun grup si nicio persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu“.