sursa foto: Facebook.com
O învățătoare din Satu-Mare a scris o scrisoare emoționantă pe Facebook care a adunat mii de share-uri.
Mihaela Codrean a spus ceea ce gândește despre relația părinte-copil-învățător, subliniind faptul că dascălul nu este un subaltern al părinților și că nu este normal ca de fiecare dată să fie împroșcat cu noroi, jignit și batjocorit în fața copilului sau a altor părinți și cadre didactice doar pentru că părintele consideră că învățătorul este vinovat pentru un eventual eșec al minorului.
Mai mult decât atăt, Mihaela Codrean afirmă că părinții au datoria să continue acasă ceea ce învățătorul începe în clasă. Nu este normal ca părintele să aștepte ca totul să-i fie servit pe tavă, în timp ce el nu este preocupat de soarta copilului, invocă lipsa timpului, îl lasă de izbeliște și chiar reușește să distrugă tot ce s-a construit la școală.
Iată ce scrie Miahela Codrean:
Scrisoarea unei invatatoare către parintii copiilor din clasă…din orice clasă!
Din nou nu pot sa tac. Nu am fost atacata direct(nici nu se putea, sunt in pauză încă). Am auzit doar voci, ale diferitelor persoane, vorbind despre cadre didactice. Stiti cum? Cu dusmanie, cu revolta, cu ura in glas si in privire. Si nu, nu mai pot sa tac. Deci scriu smile emoticon
Părinte drag, tu poate nu realizezi câtă munca am depus eu pana am primit o diploma. O diploma care sa spună ca sunt capabila sa iti educ copilul. Nu stii ca ma trezeam cu noaptea in cap pentru a termina un proiect de lectie, nu stii cate ore am fost asistata, criticata, slefuita de dascălii mei la practica, nu stii ca aveam zile cand abia mă târam spre casa, obosita si flamanda, nu stii de weekenduri întregi in care decupam, pictam, confectionam materiale, pana nu îmi simteam degetele…sau spatele, sau sufletul. Dar anii grei au trecut si am obtinut diploma. Si, lângă numele meu apare un frumos cuvânt, visat si râvnit: invatatoare…Dar anii de munca nu s-au terminat.
Si, părinte drag, chiar daca poate pare greu de crezut, eu iti iubesc copilul. Pe fiecare dintre ei, din clasa mea, din scoala mea, din jurul meu. Si îmi iubesc munca. Chiar daca am avut tentative de a o schimba. Meseria de invatator, de dascăl, rămâne in sufletul meu, indiferent ce îmi va fi dat sa mai trăiesc.
Acestea fiind zise, te rog TE ROG respecta-ma. Nu ma vorbi de rau, mai ales nu in prezenta copilului tau. Nu îmi spune, cu repros in glas, ca fratele băiatului tau reusea sa facă exercitii cu inmultiri mai dificile in clasa a treia, decât fac eu cu copilul tau acum. Tu nu stii, dar programa s-a schimbat intre timp. Si, ca mama iti spun, fiecare copil e unic. Nu ma considera un dusman, ci un aliat. Si nu uita un lucru: eu singura nu voi reusi niciodată sa-ti educ copilul, daca nu am tot sprijinul tau, daca tu nu continui acasa munca pe care o fac eu la clasa. Întreaba-ți copilul ce teme are.Pune-l sa citească in plus. Asculta ce are de spus. Si mai ales, nu astepta din partea mea sa fac minuni. Sunt doar un om. Gresesc si eu, stiu. Nu ma superi daca îmi spui ca am gresit, ci mă raneste tonul tau si atitudinea ta. Nu suntem sef si subaltern, tu si eu, ci o echipa. Iar castigatorul va fi copilul tau.
Îti multumesc daca ai avut răbdarea sa citesti tot. Si iti multumesc de o mie de ori mai mult daca vei tine cont de ce ai citit, înainte de a adresa cuvinte jignitoare la adresa colegilor mei, dascălii de pretutindeni.
Răutăcioasă ești,Carmen!
Când spui ,,Asa se dezvolta copii frustrati, timizi, tristi si cu stima de sine redusa” nu iei în calcul multe lucruri cum ar fi mediul familial, social, etc. Din comentariul tău reiese că și tu ești unul din copiii despre care vorbești.
Vorbeam din punctul de vedere al unui psiholog cu experienta de peste 10 ani in domenul educatiei. Dar trebuia sa ai tu o parere, nu?
„Chinul” perfectionarii oricarui profesionist este problema lui proprie si personala, nu al beneficiarului serviciilor pe care le ofera. De asta luam salariu, ne victimizam si pentru recunostinta vesnica? Invatamantul romanesc, implicit profesorii, invatatorii, etc, nu accepta diversitatea intre elevi, personalitatea fiecaruia tinzand sa ii aduca pe toti la acelasi nivel. Un nivel plat, anost, fara a se ingrijora de inclinatiile sau preferintele elevului in cauza. Stim cu totii ca sunt aprox. 30 elevi in clasa si ca e dificil de tinut o evidenta separata pentru preferintele ficaruia, dar nici tu, ca si dascal, nu poti injosi un copil pentru ca nu are capacitatea altuia intr-un anumit domeniu. Asa se dezvolta copii frustrati, timizi, tristi si cu stima de sine redusa. Iar daca copilul unuia dintre noi vine de la scoala cu inimioara zdrobita, permite-mi sa ma uit urat la tine cat doresc. Pentru ca asta meriti. Nu-ti place ceea ce faci, mergi ai fa altceva!
Doamna Carmen… dar asta cu „ca si dascal” de unde ati scos-o? „ca dascal” nu suna suficient de bine pt. dvs? Asta cu „si” intre oricare 2 cuvinte e fix ca aia cu „decat” si „doar” folosite in contexte gresite. Grija mare!
Bă, eu n-am treabă cu subiectul, dar Betty e pe lângă. O fi dat acum examenul să se facă profă de română şi l-a trecut pe sub birou? :)))))))))))
Nu suntem sef si subaltern, tu si eu … in mod straniu (sau poate nu ) in permanenta am avut senzatia ca raportul de forte este tocmai invers, eu subaltern si tu sef, iar comportamentul celor din jur (pt ca toate aprecierile realiste se fac prin raportare la altul, intra si inter-grup) confirmau intru-totul banuielile mele printr-o atitudine ce-mi inducea, mai degraba, ideea de lingusire decat cea de colaborare! Din fericire nu toti dascalii sunt corupti de puterea pe care pixul si catalogul le-o confera … Este firesc, in cazul caracterelor mai firave, sa ia in serios toate ,,micile complimente” si usor, usor sa-si formeze o imagine deformata asupra propriei persoane… Insa, dupa cum spuneam, marea majoritate reusesc sa ramana cu picioarele pe pamant si sa actioneze exclusiv IN INTERESUL COPILULUI indiferent de atitudinea, comportamentul, implicarea si nivelul de educatie al parintelui !
Îti multumesc daca ai avut răbdarea sa citesti tot. Si iti multumesc de o mie de ori mai mult daca vei tine cont de ce ai citit, înainte de a face presupuneri cu privire la mine, mai ales in prezenta copilului ! Este plina lumea de evaluatori … in fotbal, in agricultura, in politica, in absolut orice ne pricepem sa evaluam si sa dam note ! Cati se pricep sa medieze transferul eficient de cunostinte, sa creeze o atmosfera de emulatie reciproca care sa includa TOATE nivelurile de pregatire din clasa – asta este o cu totul alta poveste …
Comentariile sunt închise.