Traian Basescu afirma despre criticile lui Mihai Razvan Ungureanu la adresa Elenei Udrea ca ar fi o forma de lasitate masculina: „Pentru ca n-a avut curaj sa loveasca direct in mine, ca stie ca nu da bine la un anumit electorat, s-a racorit lovind intr-o femeie, ca un adevarat barbat. Atata poate!”
Nu discut fondul disputei dintre dna Udrea si dl. Ungureanu. Acest articol nu le este dedicat si nu voi face nicio referire la confruntarea lor.
Ceea ce ma deranjeaza este discriminarea pozitiva din tonul presedintelui, care nu respinge pe fond acuzatiile lui MRU, ci incearca sa le anuleze cu un argument sexist, folosit cu o tusa de superioritate, mascata in cavalerism. S-a dat la ea, mititica, o biata femeie.
Si ce daca e femeie? Nu poate fi criticata sau nu merita atentia unei critici? Cred ca dna Udrea se poate simti insultata de aceasta aruncare in derizoriu, de tipul MRU a ales tinta usoara, o femeie, pe care o ignora, inteleg, daca era un adevarat barbat.
Sigur ca exista niste norme generale de comportament fata de o femeie. Tipul de salut, evitarea exprimarilor grele, cine intra primul pe usa in caz de rand egal si multe alte asemenea detalii. Dar cam atat. Politetea, bunul simt, decenta trebuie sa caracterizeze relatiile dintre toti oamenii, nu numai fata de femei.
In meseria pe care o face, femeia nu e femeie, e profesionist. Ca e medic, ziarist, inginer, politician sau orice altceva, din punct de vedere profesional resping categoric orice diferentiere. Daca o admit, inseamna ca automat admit o forma de inferioritate a femeii. Ea, saracuta, e inferioara, usor handicapata, sa fie lasata in pace, confruntarile, provocarile, polemicile sunt pentru barbati.
Adica o fi ea medic, dar e femeie. O fi ea politican, dar e femeie. Ii punem un bemol. Si ce daca? Sau invers. Vi se pare ca dna Merkel e tratata ca o femeie in politica din Germania? Ca Hillary Clinton are tratament preferential in politica din SUA?
Ai intrat in hora, joci. In hora profesionala esti doar unul dintre profesionisti, cu drepturi egale, cu obligatii egale, cu statut egal. Daca admitem statut profesional diferit, admitem diferente intelectuale, de pregatire, admitem o superioritate a barbatului, mascata in discriminarea pozitiva a femeii. Ceea ce mi se pare inacceptabil.
Daca doi politicieni se contreaza, se acuza reciproc, o fac de pe picior de egalitate, chiar daca sunt de sexe diferite. In arena sunt doar doi politicieni, trebuie sa fie decenti in limbaj, argumentati si corecti, dar asta e valabil pentru orice disputa si intre doi barbati. Fusta si pantalonii sunt complet irelevanti.
Eu pe Mona Musca nu am auzit-o niciodata invocand faptul ca este femeie. Si dincolo de aparenta ei extrem de feminina, batea orice politician barbat. Nu avea nevoie de discriminari pozitive pentru a se impune si nimeni nu simtea nevoia sa o apere ca pe o fiinta usor inferioara.
DNA si ICCJ sunt conduse de doua femei. Nu le-am auzit vreodata prevalandu-se de asa ceva. Cand au fost acuzate ticalos de Bercea, nu au fost acuzate doua femei, ci doi sefi de institutii ale Justitiei. Si nimeni nu a plans soarta „bietelor femei”, pentru ca nici nu era cazul. Ar fi fost o aruncare in derizoriu sexist a unei situatii foarte grave.
Ca ziarist, nu am cerut si am respins chiar orice statut special pentru ca sunt femeie. Am asteptat doar tratament corect si egal cu al oricarui alt coleg ziarist. Ca sunt salutata uneori cu „sarut mana” nu e decat un detaliu. „Buna ziua” nu ma deranjeaza deloc.
Asa ca orice acuzatie la adresa unui politican, indiferent de sex, trebuie sa fie corecta si argumentata. Pe fondul ei se poate purta singura discutie. Restul e sexism manipulator sau victimizant, care le face rau, in primul rand, aparentelor beneficiare.
Sursa: ziare.com