In spatele diversiunii ni se pregatește una dintre cele mai neliberale legi fundamentale din istoria, scurta și agitata, a constituțiilor romanești.
In sfarșit, discuțiile pe marginea modificarii Constituțieireușesc sa aprinda, in mod uniform, de la stanga la dreapta, spiritele. Nu prevederile privind proprietatea ori transformarea parlamentului intr-un soi de „Tribunal al Poporului“ (prin obligația introdusa intr-un amendament pe care ar urma sa o aiba toți cetațenii Romaniei de a se prezenta, atunci cand sunt convocați, in fața comisiilor parlamentare) au inflamat cel mai mult polemicile la televiziune, in presa scrisa și pe site-urile de socializare. Deși ne indreptam, cu pași repezi, spre o Constituție mult mai puțin liberala, in mod cu totul paradoxal, decat cea a lui Ion Iliescu, Antonie Iorgovan și compania din 1991 – iar principalul animator al transformarilor este președintele Partidului Național Liberal -, niciunul dintre amendamentele discutate in ultimele zile nu a reușit performanța de a scoate atat de mult in evidența caracterul profund neliberal al formațiunii conduse de Crin Antonescu, așa cum a facut-o propunerea de definire a familiei in noua forma a legii fundamentale.
Pentru aducere aminte, problema, rezumata, suna in felul urmator: comisia parlamentara pentru revizuirea Constituției a adoptat miercuri, 5 iunie, un amendament care prevede ca„familia se intemeiaza pe casatoria liber consimțita intre un barbat și o femeie“. In prezent, legea fundamentala definește „familia“ ca intemeindu-se „pe casatoria liber consimtita intre soți“. Amendamentul a fost propus de trei deputați liberali, iar Biserica Ortodoxa Romana a anunțat de asemenea ca va propune completarea articolului 48 din Constituție cu urmatorul conținut: „Familia, elementul natural al existenței și dezvoltarii societații, se intemeiaza pe casatoria liber consimțita intre un barbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și indatorirea parinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor și beneficiaza de sprijin și ocrotire din partea statului și a societații“.
Atat aparatorii, cat și detractorii modificarii s-au concentrat pe discuția privind conținutul implicit al amendamentului in chestiune, care s-ar referi, de fapt, la aspectul mariajului legalizat dintre persoanele de același sex. In Europa, subiectul este intens dezbatut, Franța a adoptat dupa luni de polemici o lege in acest sens. Curentul dominant este mai degraba tolerant și permisiv, nu numai in Franța.
Ce ne face pe noi, din nou, mai catolici decat Papa? Firește, nevoia tot mai electorala a PNL de a implica Biserica in acte și legi care nu ar trebui sa o priveasca. Discuția, din acest punct de vedere, nici nu ar fi trebuit sa ajunga pana la casatoriile intre persoane de același sex, ci ar fi trebuit sa dezbata implicațiile preocupante, pe termen lung, ale constantei, intolerantei și vocalei prezențe a BOR in spațiul public. E o prezența pe cat de insistenta, pe atat de lipsita de deschidere și de racordare la lumea in care traim, incepand cu afirmația epocala a unuia din reprezentanții sai, potrivit caruia „cultura trebuie sa se subordoneze cultului“, și terminand cu megalomania de tip ceaușist a inalților ierarhi ai instituției, care deplang saracia poporului credincios, dar pretind sume imense de la bugetul statului pentru susținerea unor proiecte costisitoare, cum e Catedrala Mantuirii Neamului.
Cu toate acestea, lumea romaneasca se mobilizeaza din pacate ușor cand se face apel, fie și implicit, la filonul intoleranței, iar liberalii incearca acum sa profite din plin de oportunitate.
In plus, clasa politica romaneasca da dovada din nou de o lipsa de cultura politica evidenta și de inconsecvența. Daca ești liberal, admiți ca o lege fundamentala e un text gandit și intemeiat pe garantarea drepturilor și libertaților cetațeanului in raport cu instituțiile statului și accepți, pe de alta parte, principiul fundamental pe care s-a construit modernitatea politica, anume separația Bisericii de stat. De ce era nevoie de introducerea unor amendamente suplimentare in textul constituțional? De ce e nevoie sa incarcam legea fundamentala cu prevederi care pot mult mai bine sa faca obiectul unor legi? E o viziune complet straina de spiritul constituționalismului european, care a dominat gandirea liberala incepand cu secolul XIX, dar politicienii romani care se joaca astazi de-a reforma constituționala nu au habar de așa ceva. Așa cum nu au habar nici de polemica liberala in jurul definirii familiei și a caracterului ei „natural“ (cu asta se ocupa cam doua secole de gandire liberala, printre altele… De la Hobbes pana la Rousseau). Dar subtilitațile de filosofie politica nu prind la un mare intelectual cum este președintele PNL. Probabil ca de aceea le lasa, integral, in seama competentelor inalte fețe bisericești. Ceea ce conteaza e diversiunea: in spatele ei ni se pregatește una dintre cele mai neliberale legi fundamentale din istoria, scurta și agitata, a constituțiilor romanești.
– Opinie publicata de Revista 22 –
era previzibil. Insa nimeni nu protesteaza, nici politicienii din opozitie, nici intelectualii, cat despre popor…….
DE ACORD CU TINE.ESTE DE FAPT CEA CE SIAU DORIT USL REPUBLICA PARLAMENTARE=DICTATURA.
Este fatalmente sa se intample asa cand o Constitutie a unui stat sa fie scrisa de tinichigii. Puscariasii si talharii de orice categorie (de la bosketar la gulere albe) vor fi singurii care vor chiui de fericire. A sosit momentul sa punem la stalpul infamiei pe componentii comisiei si sa-i trimitem unde a intzarcat draku iapa.