Spre cea mai neliberala Constituție

In spatele diversiunii ni se pregatește una dintre cele mai neliberale legi fundamentale din istoria, scurta și agitata, a constituțiilor romanești.

In sfarșit, discuțiile pe marginea modificarii Constituțieireușesc sa aprinda, in mod uni­form, de la stanga la dreapta, spiritele. Nu prevederile privind proprietatea ori trans­for­marea parlamentului intr-un soi de „Tribunal al Poporului“ (prin obligația introdusa intr-un amendament pe care ar ur­ma sa o aiba toți cetațenii Romaniei de a se prezenta, atunci cand sunt convocați, in fața comisiilor par­la­men­ta­re) au inflamat cel mai mult polemicile la televiziune, in presa scrisa și pe site-urile de socializare. Deși ne indreptam, cu pași re­pezi, spre o Constituție mult mai puțin libe­rala, in mod cu totul paradoxal, decat cea a lui Ion Iliescu, Antonie Iorgovan și compania din 1991 – iar principalul animator al trans­formarilor este președintele Partidului Națio­nal Liberal -, niciunul dintre amendamentele discutate in ultimele zile nu a reușit per­for­manța de a scoate atat de mult in evidența ca­racterul profund neliberal al formațiunii con­duse de Crin Antonescu, așa cum a facut-o propunerea de definire a familiei in noua for­ma a legii fundamentale.

Pentru aducere aminte, problema, rezumata, suna in felul urmator: comisia parlamentara pentru revizuirea Constituției a adoptat mier­curi, 5 iunie, un amendament care prevede ca„familia se in­temeiaza pe casatoria liber consimțita in­tre un barbat și o femeie“. In prezent, legea fundamentala definește „fa­mi­lia“ ca in­te­me­indu-se „pe ca­satoria li­ber consimtita in­tre soți“. Amen­damentul a fost propus de trei deputați liberali, iar Bi­se­rica Ortodoxa Romana a anun­țat de asemenea ca va pro­pune completarea articolului 48 din Cons­tituție cu urmatorul conținut: „Familia, ele­mentul natural al existenței și dezvoltarii so­cietații, se intemeiaza pe casatoria liber con­simțita intre un barbat și o femeie, pe ega­li­tatea acestora și pe dreptul și indatorirea pa­rinților de a asigura creșterea, educația și in­s­truirea copiilor și beneficiaza de sprijin și ocro­­tire din partea statului și a societații“.

Atat aparatorii, cat și detractorii modificarii s-au concentrat pe discuția privind conținutul implicit al amendamentului in chestiune, care s-ar referi, de fapt, la aspectul mariajului le­galizat dintre persoanele de același sex. In Eu­ropa, subiectul este intens dezbatut, Franța a adoptat dupa luni de polemici o lege in acest sens. Curentul dominant este mai degraba tolerant și permisiv, nu numai in Franța.

Ce ne face pe noi, din nou, mai catolici decat Papa? Firește, nevoia tot mai electorala a PNL de a implica Biserica in acte și legi care nu ar trebui sa o priveasca. Discuția, din acest punct de vedere, nici nu ar fi trebuit sa ajunga pana la casatoriile intre persoane de același sex, ci ar fi trebuit sa dezbata implicațiile preo­cu­pante, pe termen lung, ale constantei, in­to­lerantei și vocalei prezențe a BOR in spațiul public. E o prezența pe cat de insistenta, pe atat de lipsita de deschidere și de racordare la lumea in care traim, incepand cu afirmația epocala a unuia din reprezentanții sai, potrivit caruia „cultura trebuie sa se subordoneze cul­tului“, și terminand cu megalomania de tip ceaușist a inalților ierarhi ai instituției, care deplang saracia poporului credincios, dar pre­tind sume imense de la bugetul statului pen­tru susținerea unor proiecte costisitoare, cum e Catedrala Mantuirii Neamului.

Cu toate acestea, lumea romaneasca se mo­bi­lizeaza din pacate ușor cand se face apel, fie și implicit, la filonul intoleranței, iar liberalii incear­ca acum sa profite din plin de opor­tunitate.

In plus, clasa politica romaneasca da dovada din nou de o lipsa de cultura politica evidenta și de inconsecvența. Daca ești liberal, admiți ca o lege fundamentala e un text gandit și in­temeiat pe garantarea drepturilor și liber­ta­ților cetațeanului in raport cu instituțiile sta­tului și accepți, pe de alta parte, principiul fun­­damental pe care s-a construit moder­ni­ta­tea politica, anume separația Bisericii de stat. De ce era nevoie de introducerea unor amen­da­mente suplimentare in textul cons­ti­tu­țio­nal? De ce e nevoie sa incarcam legea fun­da­mentala cu prevederi care pot mult mai bine sa faca obiectul unor legi? E o viziune com­plet straina de spiritul constitu­ționa­lis­mului european, care a dominat gandirea li­be­rala in­cepand cu secolul XIX, dar politicienii ro­mani care se joaca astazi de-a reforma cons­titu­țio­nala nu au habar de așa ceva. Așa cum nu au habar nici de polemica liberala in jurul definirii familiei și a caracterului ei „na­tural“ (cu asta se ocupa cam doua secole de gandire liberala, printre altele… De la Hobbes pana la Rous­seau). Dar subtilitațile de filosofie politica nu prind la un mare intelectual cum este președintele PNL. Probabil ca de aceea le lasa, integral, in sea­ma competentelor inalte fețe bisericești. Ceea ce conteaza e diver­si­unea: in spatele ei ni se pregatește una dintre cele mai neliberale legi fundamentale din istoria, scurta și agitata, a constituțiilor roma­nești.

– Opinie publicata de Revista 22 –