The Wall Street Journal | Garry Kasparov: Sancționați oligarhii ruși, iar aceștia îl vor părăsi pe Putin

Pentru a doua oară în ultimii şase ani, Preşedintele rus Vladimir Putin a ordonat trupelor să treacă o graniţă recunoscută internaţional pentru a ocupa un teritoriu. Acest fapt trebuie spus clar înainte de a discuta orice motive sau consecinţe. Trupele ruseşti au ocupat Crimeea şi nu pleacă, în pofida protestelor Guvernului Ucrainean. La cinci sute de kilometri spre sud-est, peste Marea Neagră, soldaţii ruşi încă ocupă părţi din Georgia- Oseţia de Sud şi Abkhazia-, unde sunt din 2008, de la invazia şi anexarea ordonate de Putin.

Putin aparţine unui club special, împreună cu Sadam Hussein şi Slobodan Milosevic, fiind unul dintre puţinii lideri care au invadat o ţară vecină în era nucleară. Acest fel de acţiuni expansioniste agresive nu au mai fost efectuate de pe vremea lui Adolf Hitler, care a dat greş într-un final, şi a lui Iosif Stalin, căruia i-au reuşit planurile. Armata Roşie a lui Stalin a avut parte de glorie în luptă, dar adevărata sa victorie a avut loc la conferinţa de la Ialta din februarie 1945, cu trei luni înainte de sfârşitul războiului în Europa. La acest eveniment, Stalin i-a hărţuit pe fragilul Franklin Roosevelt şi pe neputinciosul Winston Churchill, retrasând frontierele Poloniei şi promiţând alegeri în acelaşi stat, ştiind prea bine că guvernul comunist instalat de sovietici avea să rămână.

Deşi este o coincidenţă nefericită, în spatele acestei treceri în revistă a celui De-al Doilea Război Mondial se află mai multe decât faptul că Yalta se află în Crimeea. Tacticile lui Putin se aseamănă evident şi precis cu cele ale Anschluss-ului austriac şi ocuparea şi anexarea  Sudetenlandului din Cehoslovacia de către nazişti în 1938. Este utilizată aceeaşi retorică despre protejarea unei populaţii în pericol, aceeaşi propagandă plină cu minciuni, pretexte şi acuzaţii. Majoritatea declaraţiilor despre Crimeea pe care le-a făcut Kremlinul ar putea fi traduse din Germană, înlocuind „Vaterland”(„Fatherland”, „Patria Tată”) cu „родина” („Motherland”, „Patria Mamă”). Putin urmează acelaşi fel de mişcări ca Stalin în Ialta: întâi invadăm, apoi negociem. Crimeea va fi obligată să organizeze un referendum în privinţa unirii cu Rusia în câteva zile, eveniment ce va avea loc în condiţiile preferate ale Kremlinului- cu arma la tâmplă.

Mutarea lui Putin din Crimeea a fost făcută la doar câteva ore după ce fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici a cedat controlul din Kiev stăpânului său din Rusia. A lăsat în urmă mii de hârtii şi câteva palate, dovezi ale gravităţii corupţiei personale şi politice. Căderea sa, plătită cu sânge de poporul curajos al Ucrainei, l-a făcut pe Putin să pară slab. La fel ca orice bătăuş din curtea şcolii sau lider criminal, el a găsit imediat o cale să pară şi să se simtă puternic din nou. Importanta peninsulă Crimeea a fost alegerea evidentă, fiind şi locuită de rusofili şi vulnerabilă geografic (având deja o bază navală rusească).

Aşa cum spun de ani de zile, este o pierdere de vreme să încercăm să discernem strategii profunde în acţiunile lui Putin. Nu există interese naţionale complexe în calculele unui dictator. Există doar interese personale, ale celor apropiaţi de el care îl ţin la putere şi interesul de a consolida această putere. Fără alegeri autentice sau presă liberă, singura cale prin care un dictator poate comunica cu supuşii săi este prin propagandă, iar singura cale prin care îşi poate valida puterea este prin demonstraţii periodice de forţă.

În interiorul Rusiei, această forţă capătă forma represiunii împotriva dizidenţilor şi a drepturilor civile, represiune ce s-a intensificat în timpul Olimpiadei. În exterior, forţa sub forma acţiunilor militare, sancţiunilor comerciale sau a şantajului în privinţa gazelor este folosită oriunde Putin crede că o poate face fără riscuri.

Luni, pieţele au suferit o cădere ca răspuns la ştirile că Rusia a invadat o naţiune europeană. La doar câteva zile după, în condiţiile în care Casa Albă şi Uniunea Europeană au făcut declaraţii precaute, majoritatea pieţelor şi-au revenit total. Acest fenoment s-a datorat iluziei rezolvării situaţiei, de parcă nu ar fi important pentru economia mondială că o putere nucleară poate rupe relaxată o bucăţică dintr-o ţară vecină.

Mulţumită accesului nestingherit pe pieţele vestice, Putin şi gaşca lui au exploatat relaţiile dintre Vest şi Rusia într-un mod la care liderii Uniunii Sovietice nici nu au visat. Dar acestea înseamnă totodată că ei sunt vulnerabili într-un fel în care sovieticii nu erau. Dacă Vestul pedepseşte Rusia prin sancţiuni şi război comercial, acestea ar putea avea efect, dar ar fi o cruzime faţă de cei 140 de milioane de ruşi care trăiesc sub conducerea lui Putin. Şi nici nu ar fi necesar. În schimb, preferabilă este sancţionarea celor 140 de oligarhi care l-ar arunca la gunoi pe Putin imediat dacă nu şi-ar mai putea proteja averile din străinătate. Trebuie avute în vedere vizele, conacele şi acţiunile acestora din Londra, iahturile şi conturile bancare din Elveţia. Trebuie folosite băncile, nu tancurile. Joi, SUA au anunţat astfel de sancţiuni, dar este necesar ca UE să facă acelaşi lucru pentru ca acestea să aibă efecte. Altfel, pierderea suferită de Wall Street devine câştigul Londrei, iar tactica de tip divide et impera a lui Putin va funcţiona din nou.

Dacă planurile Preşedintelui rus vor reuşi- şi dacă Vestul nu reacţionează unit, Putin va câştiga indiferent dacă trupele sale rămân sau pleacă din Crimeea- lumea sau cel puţin ordinea mondială aşa cum o ştim noi se va fi sfârşit. Universul integrităţii teritoriale post-1945 a fost rupt în bucăţi şi va suferi un impact profund, indiferent de ce spun pieţele sau magnaţii în următoarele zile.

Pentru cei care se întreabă care ar fi consecinţele lipsei de acţiune a lumii libere în privinţa Ucrainei, eu consider că sunt sub nasul vostru- acesta este preţul pe care îl plătesc Georgia şi în Siria. Înseamnă că acelaşi lucru se tot repetă până când nu mai poate fi ignorat. Preţul pasivităţii în faţa acțiunilor agresiunive săvârșite de un dictator este repetarea acestora. Iar în această piaţă, cu cât aştepţi mai mult, cu atât preţul creşte.

Garry Kasparov este director al Human Rights Foundation în New York.

Sursa: aici.

Traducere de UVT.