Viitorul e în trecut

Inapoi, la maşina de scris! Este doar una din consecinţele colaterale ale dezvăluirilor făcute de fostul agent al NSA: în internet nimic nu mai este sigur.

Tăbliţele de piatră, inscripţiile în bronz, manuscrisele miniate pe pergament sau foi de papirus, documentele caligrafiate sau dactilografiate, strînse în dosare, depuse în arhive, păzite toate cu străşnicie, în seifuri sau sub vitrinele de sticlă armată riscă infinit mai puţin să fie furate decît informaţiile strict secrete care circulă în internet.

Constatarea este la mintea cocoşului dar a fost nevoie de cazul Snowder, de afacerea Wikileaks, pentru ca, brusc, serviciile secrete să aibă revelaţia vulnerabilităţii mesajelor strict confidenţiale.

Prin urmare, chiar dacă stîrneşte zîmbete uşor condescendente unor „fani” fanatici ai noilor tehnologii de comunicare, reîntoarcerea la maşina de scris în anumite cazuri, recent anunţată de serviciul secret rus FSO în paginile ziarului Izvestija, este cît se poate de logică. Şi de profitabilă pentru fabricanţii legendarelor maşini de scris Adler şi Olympia. Comanda expresă a executării a 20 de maşini de scris, expediată de la Kremlin via internet, pe adresa firmei Olympia cu sediul în Hattingen, nu are absolut nimic în comun cu nostalgiile paseiste ale vreunui colecţionar secret ci cu iluzia că mesajele dactilografiate pe hîrtie sunt mai invulnerabile decît cele formulate în mediul virtual. Dar pentru ca identificarea redactorului mesajului să fie totuşi posibilă, dar numai de cei iniţiaţi, fiecare maşină de scris comandată de Kremlin trebuie să aibă propria ei semnătură. Detaliul retrezeşte celor care au trăit şi în perioada dictaturii comuniste, sinistre amintiri: lungile cozi la care, cu maşinile lor de scris în braţe, oamenii îşi aşteptau rîndul la oficiile de înregistrare ale Securităţii. Identificarea şi verificarea maşinii de scris era obligatorie, cine nu se supunea „regulilor în vigoare” risca necazuri mari…

Dar înapoi, în prezent. Maşinile de scris comandate, de tip Triumph Adler Twen 180 şi Olympia Comfort, vor fi vîndute ruşilor la preţul de 200 de Euro bucata. Termenul de livrare este foarte scurt – pînă pe 30 august, ceea ce ridică unele probleme firmei Olympia mai ales după închiderea filialei de montaj din Wilhelmshaven. Doar în acest an, au fost produse totuşi şi vîndute 2800 de maşini de scris. Plăcut surprinsă de sporirea cererii de maşini de scris, nu numai pe piaţa africană, este şi firma Triumph-Adler, care după 105 ani de existenţă a fost cumpărată de firma Bandermann din Kaarst.

Contractele celor două firme cu serviciile secrete ruseşti mai au o componentă lucrativă. Fără existenţa unei benzi de scris, mesajul nu poate fi imprimat. Iar fără existenţa unui sistem mobil de securizare, nici serviciile secrete nu mai pot fi sigure că mesajele dactilografiate sunt ferite de privirile cine ştie cărui Big Brother…Potrivit spuselor fostului KGB-ist Nikolai Kowalew, citat de Izvestija, privilegiate rămîn în lupta pentru apărarea caracterului strict secret al unui document , mijloacele cele mai primitive, maşina de scris, mîna şi stiloul…

Comentînd opinia fostului agent rus, ziarul DIE WELT imagina situaţia în care nici maşina de scris şi nici mesajul dactilografiat nu se vor mai dovedi sigure. Cine va transporta atunci mesajele? Un porumbel, sună răspunsul. Blînda pasăre nu este nici coruptibilă şi nici nu poate copia mesajele strict confidenţiale. Riscul este ca acestea să nu mai ajungă niciodată la destinaţie. Aşa cum, ceea ce ziarul german nu pomeneşte, se povesteşte însă într-o snoavă. Un porumbel împuşcat este pregătit de un bucătar care descoperă în stomacul bietei zburătoare un bilet pe care stătea scris: mîine în zori, trecem la atac. Napoleon.

– opinie publicată de Deutsche Welle –