Așa cum vă ziceam zilele trecute, în România, numărul armelor de foc aflate în uz, atît letale cît și neletale, este unul cu adevărat impresionant. Peste 170.000 de astfel de arme se află în posesia a peste 100.000 de persoane fizice și peste 1.000 de asociații de vînători, armurieri ori firme de pază și protecție dețin permise de port armă. Iar numărul lor crește anual cu miile, chiar zecile de mii.

În mod normal, în conformitate cu legea și cu regimul armelor și munițiilor, un simplu cetățean poate solicita și obține permis de port armă. În cazul celor neletale, cu bilă sau gaz, procedurile sînt ceva mai simple și nu e necesar să fi făcut vreun stagiu militar de pregătire or să fi fost vreun Rambo prin Legiunea Străină. Dacă totuși vrei să ajungi mare pistolar, dotat cu Glock sau pistol ca al lui John Wayne, trebuie să parcurgi mai mulți pași. Trebuie să demonstrezi, în primul rînd, că ai nevoie de acea armă. În cazul în care nu e chestiune de serviciu – nu ești militar, SPP-ist, polițist, SRI-ist sau bodyguard cu veleități de manelist în timpul liber – , trebuie să justifici necesitatea armei de foc. Și justificări se găsesc: sînt mare patron și mă plimb zilnic cu un purcoi de bani după mine, sînt politician/persoană publică și am fost amenințat de fanii mei care mă iubesc la nebunie sau altă chestiune plauzibilă. Dacă însă nu ai de gînd să treci prin toată tărășenia asta și ești doar un golan pankist, dar ai niște lovele în buzunar, te poți face vînător.

În mod normal, traseul unui neinițiat, de la bîta de baseball din cartier la glock-ul de vînător, e destul de anevoios. Te duci frumos la o asociație de vînători, îi iei pe doi pușcași cu ceva vechime la bere și apoi ei îți scriu frumos o recomandare prin care te cer în tagma lor, a vînătorilor. Apoi începe o ucenicie de un an în care faci tot felul de chestii, înveți cum stă treaba cu animalele dintr-un fond cinegetic, cum să te îngrijești de acel fond, cînd și cum se reproduc animalele, chestii de etică vînătorească și așa mai departe. Tot în perioada asta mai faci și un fel de ucenicie, megi cu ceilalți vînători la muncile din fondul cinegetic, după care faci pregătirea cu arma de foc. Odată încheiat procesul ăsta, după ce ești acceptat drept vînător, te prezinți la poliție unde mai dai doar examenele privind legislația în privința armelor de foc. Important este să deții informațiile legate de regimul armelor și munițiilor din România. Normal, dacă ești băiat descurcăreț, cînd ți-ai găsit primii doi maeștri vînători care să te recomande pe drumul puștii, dai și tu mai mult de două beri, că doar nu o să-ți pierzi un an de zile în ucenicie, la cosit fîn prin pădure și hrănit porci mistreți. După care, mai dai doar examenul privind regimul armelor și munițiilor și, pe lîngă pușcă, îți poți lua ce pistol vor mușchii tăi, de la carpați și pînă la glock, fără să mai trebuiască să justifici de ce-ți trebuie armă de foc și ce pericole te pasc de trebuie să te protejezi în halul ăsta. După care, normal, poți să ieși la vînătoare, chiar și prin jungla orașului.

2 COMENTARII

  1. Pentru că veni vorba de vinători.Vinatul Romaniei este aducător de mari venituri,mai ales atunci cind se inscriu la partide străini contra unor taxe foarte pipărate.DE CE nu se regăsesc o parte din aceste venituri la bugetul statului?Am inteles din spusele unui vinător cu state vechi că Asociatiile vinătorilor si Pescarilor sunt privatizate.Care este oare contributia lor la bugetul consolidat?Cistigurile sunt imense!

  2. iata cei 100000 de pistolari si avem deja cateva tinte precise…devine intrebare de stare civila „ai permis de port arma…” :)))
    [ieri l-am intalnit pe senatorul Mircea Diaconu la o statie peco.il insotea zic eu, o bodyguarda destul de trupesa. costumul de senator poate fii tivit cu pistol? :))]

Comments are closed.