Zamolxe 1

 

 

Geto-dacii au însemnat pentru antichitate mult mai mult decât ar vrea unii istorici să credem. Cei care se considerau nemuritori, erau recunoscuți atât pentru vitejia lor extraordinară, cât și pentru principiile în virtutea cărora trăiau. Acestea nu puteau să funcționeze dacă societatea lor nu ar fi avut permanent niște lideri și învățători care să îi ghideze și să îi inspire. În acest sens, mărturiile antice despre Zamolxis, Deceneu, cunoașterea lor și învățăturile la care au avut acces sunt pe deplin edificatoare în scrierile unor autori cunoscuți ai antichității.

Herodot, despre Zamolxis și nemurire (Istorii): „Iată cum se cred nemuritori geții: ei cred că nu mor și că acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zamolxis. Unii din ei îi mai spun și Gebeleizis.”

Iordanes despre Zamolxis (Getica): În cel de al doilea lăcaș al lor, adică în Dacia, Tracia și Moesia, goții (geții – n.n.) au avut drept rege pe Zalmolxe, despre care cei mai mulți scriitori de anale ne spun că a fost un filozof cu o eruție de admirat. Căci și mai înainte au avut pe învățatul Zeuta, după aceea pe Deceneu și în al treilea rând pe Zalmoxe despre care am vorbit mai sus. Goții (geții, n.n.) n-au fost deci lipsiți de oameni care să-i învețe filozofie. De aceea goții (geții, n.n.) au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor și aproape egali cu grecii, după cum relatează Dio (Chisostomos, n.n.) care a compus istoria și analele lor în limba greacă. El spune că acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început Tarabostes, iar apoi Pileati: dintre dânșii se alegeau regii și preoții. Și într-atât au fost lăudați goții (geții, n.n.) încât se spune că la ei s-a născut Marte, pe care înșelăciunea poeților l-a făcut zeu al războiului. De aceea spune și Vergilius << Neobositul părinte care stăpânește câmpiile geților. >>”

Platon despre învățăturile medicale primite de traco-geto-daci de la Zamolxis (Carmide): „(…) Acest descântec, eu (Socrate) l-am învățat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice că îi face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta (…) că Zamolxis, regele lor, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără a ține seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seama de corp;  tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe dintre boli: pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales și în primul rând, să tămăduim izvorul răului ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înțelepciunea.”

Pitagora despre înțelepciunea geților (Legile morale și politice): “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt fără margini, toate câmpurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.”

Iordanes despre Deceneu și geți (Getica): “Observând înclinarea geților de a-l asculta în toate, și că ei sunt din fire deștepți, i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei; căci era un maestru priceput în acest domeniu. El i-a învățat etica, dezvățându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în științele fizicii, făcându-i să trăiască conform legilor naturii; i-a învățat logica, făcându-i  superiori celorlalte popoare, în privința minții; dându-le un exemplu practic, i-a îndemnat să petreacă viața în fapte bune; demonstrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor și toate secretele astronomice și cum crește și  scade orbita lunii și cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc. Comunicând acestea și multe altele geților cu măiestrie, Deceneu a devenit în ochii lor o ființă miraculoasă, încât a condus nu numai pe oamenii de rând, dar chiar și pe regi.”

Daniel Roxin