Scriitorul Andrei Pleșu a scris un editorial la finalul anului 2013 în care vorbește despre Daniel Barbu și cariera lui publică din 1990 până în acel moment. Articolul este relevant și în prezent în contextul scandalului în care este implicat senatorul, legat de declarațiile făcute despre faptul că meseria de politician este mai periculoasă decât de militar în Afghanistan, conform b1.ro
Andrei Pleșu povestește că l-a avut student pe Daniel Barbu și pentru că l-a văzut drept un student remarcabil, în 1990 când conducea Ministerul Culturii l-a pus pe acesta director la Editura Meridiane, iar de aici relația lor s-a rupt ca urmare a felului de a se comporta a actualui senator.
„La cîteva săptămîni după acest „succes”, mi-a cerut o întrevedere: voia să fiu de acord cu concedierea tuturor celor care lucrau, de ani buni, în redacţia Meridianelor. I-am explicat că, în principiu, directorii pe care îi numesc au mînă liberă în interiorul „întreprinderii” lor. Dar că mi-e greu să înţeleg o asemenea decizie radicală. Dacă e vorba de un caz-două de incapacitate sau indisciplină, putem discuta, dar o redacţie întreagă? Întîmplător, lucrasem, înainte de 1989, cu membrii acelei redacţii, profesionişti eficienţi şi cumsecade, fără „derapaje politice” incriminabile. „Mai gîndeşte-te!” – am spus în încheiere, „dar te previn că ideea ta nu se susţine”” scrie Pleșu în adevarul.ro.
„N-a trecut, cred, nicio săptămînă, cînd am primit un telefon de la şeful meu de atunci, dl. Petre Roman, care m-a întrebat, încă o dată, cine e, în definitiv, acest Barbu. I-am răspuns cu acelaşi discurs pe care îl repetasem pînă atunci, ori de cîte ori fusese nevoie: credeţi-mă, e un tînăr cu foarte bune calificări profesionale, un om de viitor etc. etc. Petre Roman a răspuns oarecum amuzat: „Tocmai am primit un memoriu de la el, în care te reclamă ca opozant al reformei, cripto-susţinător al vechilor nomencalturişti, pe scurt, sabotor al programului guvernamental”” povestește scriitorul.
Andrei Pleșu i-a cerut demisia lui Barbu de la conducerea editurii după acest incident, dar cariera sa a continuat ajungând pe rând consilier prezidențial pentru Emil Constantinescu, iar apoi odată cu apropiere de Antena 3, consilier în mandatul intermar de președinte al lui Crin Antonescu, senator și ministru al Culturii pentru o perioadă.
„N-aş fi scris acest text, dacă, înţelepţit, într-un târziu, de perdantele „meandre ale concretului” la care s-a expus, dl. Barbu s-ar fi retras din viaţa publică, pentru a se dedica talentelor sale reale: profesorat, cercetare, cărţi. Dar l-am văzut reapărând în mica lui familie de mâhniţi civici de pe ecranele postului-mamă: la fel de inadecvat, de previzibil în umoarea lui păstoasă, de hămesit după o ţâră de audienţă şi, poate, cine ştie, după vreo nouă propunere. Şi atunci m-am gândit să încerc încă o dată, o ultimă dată, să îl ajut. Să îl rog, bătrîneşte, să se întoarcă la ale lui. Ştiu că e încă în stare să scrie cărţi foarte bune, să dea cursuri utile, să se pronunţe, nepartizan, în dezbaterile grele ale ţării. Sunt domenii în care lipsa de caracter şi vanitatea bolnăvicioasă – deşi nerecomandabile – nu pot juca feste atât de mari ca pe scena politică” precizează Andrei Pleșu.
„Dacă am noroc, dl. Barbu îşi va veni în fire. Dacă nu, se va răfui cu mine în loc să se răfuiască – aşa cum ar trebui – cu el însuşi. Va spune că n-am operă, că sunt băsist, că eram în corespondenţă cu Ceauşescu şi alte asemenea mârâieli obosite. În cazul acesta, insul nu poate fi ajutat. Îşi va sabota, ca şi pînă acum, înzestrările reale, cu Sinele pe sine călcînd” își încheie scriitorul textul.
