Muzeul-Yad-Vashem-din-Ierusalim-5-1024x685O știre generos distribuită media zilele trecute de către PSD informa publicul că liderul Liviu Dragnea a primit cea mai înaltă decorație a Congresului European Evreiesc, din partea președintelui acestuia, Moshe Kantor, anume ”Busola Ierusalimului”. Ca în mai toate cazurile în care politicienii români primesc decorații externe, lipsește motivația acordării prestigiosului premiu. E probabil, însă, că ea se regăsește în acțiunile din ultimele luni ale liderului PSD.

Să o luăm metodic.
După ce a dat chix strălucit cu chinezii, Liviu Dragnea își încearcă norocul cu evreii. Ne amintim celebrele vizite în China ale liderilor PSD, ale chinezilor la București, de promisiunile de transformare a României în poarta de intrare în UE a Chinei, de investiții gigant, de achiziții de milioane de vaci, oi și porci mioritice de către fratele de la miazăzi, de care s-a cam ales praful.
Acum, Liviu Dragnea se reorientează: România trebuie să devină poarta de intrare în UE pentru Israel.

Bezelele pesedistului către Țara Sfîntă au început anul trecut, atunci cînd Ponta era de acord cu primirea de refugiați, în timp ce Dragnea trăgea o vizită-fulger la Budapesta, ca să vadă cu ochii lui emigranții și al lor comportament. De unde revenea oripilat și declara că nu ar vrea să vadă așa ceva pe străzile din București. “Azi, dl Ponta s-a declarat solidar cu tarile europene in problema refugiatilor, avansand in acelasi timp o cifra modica de 1500 de refugiati pe care guvernul Ponta e dispus sa ii primeasca. In acelasi timp, seful lui de partid, presedintele interimar PSD Liviu Dragnea, a facut declaratii care au plasat Romania in campul refuzului de a primi refugiati. Declaratii contradictorii la nivel inalt politic si administrativ” remarca, pe bună dreptate, liderul PNL Cătălin Predoiu.

Poziția anti-imigranți a lui Dragnea coincidea, însă, cu cea a liderilor comunităților evreiești din Europa, care sunt speriați de invazia musulmană și de atacurile la adresa evreilor în diverse state europene.
Președintele Consiliului central al evreilor din Germania, Josef Schuster, bunăoară, se pronunța încă din noiembrie pentru o limitare a afluxului de refugiați în țară, motivând că mulți dintre ei vin din țări unde ”ura față de evrei” este larg răspândită,

Cam în aceeași perioadă a anului trecut, Liviu Dragnea excludea cu tam-tam din PSD un lider local fan al lui Hitler și lansa la apă controversatul proiect de lege anti-defăimare, care prevedea amenzi ucigătoare pentru cei care lezau prin declarații grupurile minoritare, inclusiv religioase. Un proiect vehement criticat în țară, dar pe gustul unor grupări, inclusiv cea evreiască.

În fond, Dragnea nu făcea decît să urmeze metoda liderului PNL, Crin Antonescu, din vremea cînd acesta își ”cumpăra” o invitație și un discurs la Congresul Mondial Evreiesc din SUA cu ajutorul unei legi, de asemenea foarte controversate, cunoscută pe scurt drept legea anti-legionari.

După poziția anti-refugiați și inițierea proiectului de lege anti defăimare socială, următorul pas al lui Dragnea a fost o vizită oficială în Israel, luna trecută, prilej pentru declarații extrem de deschise față de strîngerea relațiilor Israelului cu România și cu UE, pentru niște fotografii cu chippa pe creștet, la Zidul Plîngerii șamd. El a mers pînă la a-l invita în România pe premierul israelian Benjamin Netanyahu, nefiind clar din ce poziție face acest demers.

Abia întors în țară, Liviu Dragnea a plecat iar, de această dată la Bruxelles, unde a avut loc Congresul European Evreiesc, prilej pentru a primi decorația ”Busola Ierusalimului” din partea re-alesului președinte al forului, Moshe Viaceslav Kantor. Cu statutul de infractor în cîrcă, condamnat penal pentru corupție, Liviu Dragnea reușește să devină, totuși, primul român onorat cu distincția amintită.

Dovadă că pozițiile lui din ultima perioadă au fost bine receptate de Moshe Kantor.

Desigur, Dragnea s-a ales cu o recompensă onorantă, dar jocul său nu e deloc lipsit de riscuri.

Viaceslav Kantor o fi liderul evreilor europeni, dar, în egală măsură, el e un oligarh rus apropiat Kremlinului. Congresul European Evreiesc trebuia să aibă loc abia la finele acestui an, dar a fost devansat, profund nedemocratic, sub pretextul precipitării unor evenimente grave la nivel european, care necesitau discuții și soluții cît mai rapide.
Numai că adevărul pare a fi cu totul altul: Kantor ar fi vrut doar să dea peste cap o manevră pusă la cale de președintele Congresului Mondial Evreiesc, legendarul Ronald Lauder, prin care la congresul din toamnă să fie contracandidat de un lider cu suficiente șanse pentru a-l învinge. Grație devansării, Kantor a candidat fără rival.

Pentru americani, și nu doar ei, Kantor nu prezintă încredere grație apropierii de Putin, iar liderul moscovit deja se implică zdravăn, și el, în ciorba politicii europene, invitînd ostentativ și zgomotos evreii europeni să se întoarcă în Rusia, pe care au părăsit-o în anii regimului comunist.

Ceea ce Dragnea cîștigă cu o mînă, ar putea pierde cu două, pe altă parte, pentru că România are, totuși, un parteneriat strategic solid cu americanii, nu cu rușii.
Chiar presa din Israel, prin prestigiosul Haaretz, îl acuză pe Kantor că îi deschide drum lui Putin spre vîrful evreimii europene. Despre miliardarul rus, care a făcut bani la fel ca toți ceilalți oligarhi, spoliind statul rus după căderea comunismului, se afirmă că și-a descoperit, brusc, rădăcinile evreiești fix cînd a avut nevoie de protecție; cine s-ar putea lega de liderul evreilor europeni fără să riște acuzația de anti-semitism?
După Congresul European de zilele trecute, se discută aprins o schimbare a rolurilor: Moshe Kantor ar putea pregăti, minuțios, răsturnarea din funcție a lui Lauder la Congresul Mondial Evreiesc de anul viitor. Omul lui Putin în fruntea evreilor din toată lumea, iată o perspectivă care dă, deja, frisoane multora. Un congres evreiesc la care s-ar putea confrunta, în premieră, Vestul și Estul, Washingtonul și Moscova. La cum se prezintă lucrurile în acest moment, Dragnea pare să se fi instalat confortabil în partea moscovită a înfruntării.

sursa: inpolitics.ro