Orașul nostru cel niciodată adormit, care părea așa de intim pe timpul Pieței Universității, și așa de monstruos dilatat și fără frontiere la orice oră de trafic de vârf, tocmai a primit o șansă neașteptată.
Edilul său de vârf s-a dovedit a fi un imbecil atât de mare încât, după ce am citit toți cât costă aprobarea unui sens giratoriu iar eu am publicat pe larg alocările de infrastructură publică afirmând că se ia zece la sută din toate contractele cu dedicație (am trimis o lungă listă la DNA) a continuat să ia parandărătul până în ultima zi.
Presa nu are a se felicita, o cumpărase aproape pe toată. Era greu de obținut de pe piață orice articol contra lui Chiliman sau Oprescu, oricâte informații, date și argumente le-ai fi prezentat. Încerc de un an.
Ca atare, se luptau cu el doar oameni ca Nicușor Dan, ocazional sprijiniți de unii sau alții din noi. Tocmai mai semnasem încă o plângere penală contra lui, din acelea pe care procuratura de la 1 le face planoare care nu mai aterizează niciodată.
Păcatul lui Oprescu nu e doar că lua zece la sută din toate contractele ce dedicație, ci că manageriza, într-o complicitate cvasigenerală, un oraș al cărui venit este peste media regiunilor europene cu rezultatul că serviciile publice erau în faliment, centura nu se materializa și surplusul se făcuse datorie publică. Din cauza presei complezente, domnea o toleranță generală la adresa lui. La rarele consultări organizate de primărie pe urbanism se duceau doar Nicușor Dan, Roxana Wring, soțul meu (Andrei Pippidi) și maxim încă două persoane. Ce să îi mai consulți pe bucureșteni, o populație din ce în ce mai migratoare, care locuiește în Ilfov, Prahova și Dâmbovița, și în București doar prestează pentru bani, dar nu trăiește în vreun sens comunitar? Cu mici excepții, care au reușit, pe cartiere, să mai salveze câte un copac. Dar greu: Poliția Sector 1 tocmai tăia un tei superb pe Lascăr Catargiu cu ajutorul unei bande cvasiorganizate de romi care sigur nu plătește ceva la fisc – asta în ziua când plecam eu în California peste vară. E greu să păstrezi ordinea într-un oraș sau o țară în care autoritatea e prima care e deasupra legii.
E numai o chestiune de timp sau de șansă ca alți primari, din aceia ale căror case la Snagov sau pe malul lacului Como le-am văzut cu toții, să îl urmeze pe dl. Oprescu. Problema e că partidele care au susținut pe acești oameni – pe Vanghelie (PSD), Chiliman (PNL, PDL), ce să mai zic de ceilalți – tac mâlc și ei nu demisionează. Oprescu, pe hârtie măcar, era independent și perpetuu amenințare la președinție din partea taberei securitatea veche. Că și asta e pe generații. Mai soft, primarul Onțanu, fierar betonist la bază, e din doctorii în securitate de care vorbeam săptămâna trecută, ăia făcuți după 1990.
O altă generație de culegători de parandărăt e pregătită să le ia locul, completă cu studiile la universități particulare sau SRI în dotare. Inclusiv la liberali.
E cam timpul să spunem nu, tovarăși. Haidem în stradă să cerem demisia celor implicați și să facem un Contract de Bună Guvernare cu Bucureștiul, acest oraș prosper european cu o administrație de Lumea a Treia. Avem un mic nucleu în jurul lui Nicușor Dan și a celor zece la sută care l-au votat data trecută. Ne trebuie o altă clasă politică pentru București, care să dea exemplul țării întregi, care are mai puține avantaje. Nu trebuie să ne mai trezim doar în turul doi, ca anul trecut (mulțumesc tuturor), și doar la vot, trebuie să începem de la ce nu am făcut anul trecut și vedem acum că nu a fost bine, un control al publicului în procesul de selecție al candidatului și oamenilor săi.
În București avem partide alternative, Salvați Bucureștiul și M10. Oameni competenți și dedicați să căutăm, mai mult de unul, și hai să ne adunăm în stradă ca să plece primarii inculpați – altfel intrăm într-o fază nouă, a primarilor dovediți penali dar în funcție.
Cu zece la sută din comisionul încasat pe București se termina centura într-un an – stați cu ochii pe România Curată și o să vă arătăm cifrele.
Haidem!
sursa: romaniacurata.ro
