Circulă un zvon sau, mă rog, o știre că Emil Hurezeanu va fi trimis ambasador al României la Berlin de către Klaus Iohannis. Ar fi vorba și de alte numiri spectaculoase:
George Maior, la Washington și Andrei Pleșu, la Paris.
Posibilitatea ca Emil Hurezeanu să fie numit ambasadorul României în Germania a declanșat peHotnews o campanie de critici atingînd denunțarea la adresa lui Klaus Iohannis. După ce într-un comentariu despre greșelile impardonabile ale primelor luni de mandat, Dan Tapalagă ataca numirea lui Emil Hurezeanu ca dovadă a favoritismelor la care s-ar deda noul Președinte, site-ul a publicat un comentariu despre numire sub titlu:
„Emil Hurezeanu este cetatean german si un sustinator al presedintelui Iohannis. Poate fi trimis ambasador al Romaniei in Germania?”
Nu trebuie să fii cunoscător într-ale șmecheriilor de presă ca să-și dai seama ca întrebarea nu e întrebare, ci un răspuns:
Emil Hurezeanu nu poate fi trimis ambasador al României în Germania.
Judecînd după una dintre principalele acuze aduse lui Emil Hurezeanu de către Dan Tapalagă – că nu cîntă serenade Binomului SRI-DNA – se înțelege că, potrivit Hotnews, președintele Klaus Iohannis ar trebui s-o numească ambasador pe Sorina Matei sau pe Ioana Ene Dogioiu, deși, ținînd cont că din Unitate nu se pleacă așa cu una cu două, atît Sorina Matei, cît și Ioana Ene Dogioiu s-ar putea să refuze propunerea.
Deși Lumea noastră, a jurnaliștilor trece drept mică, pe Emil Hurezeanu l-am întîlnit de puține ori în viață. De fiecare dată schimburile de replici s-au rezumat la clișeele folosite de oamenii civilizați cînd se întîlnesc mai mult sau mai puțin întîmplător.
Nu sunt un admirator al lui Klaus Iohannis.
Cu toate acestea, dacă i-a trecut cumva prin cap să-l trimită pe Emil Hurezeanu ca ambasador, cred că a avut un moment de înțelepciune politică deosebită.
Emil Hurezeanu are toate datele pentru a fi un excelent ambasador al României în Germania. Cum la fel, dacă se confirmă zvonurile, George Maior la Washigton și Andrei Pleșu la Paris vor fi și ei excelenți în posturile respective.
Eu însă nu de asta am m-am apucat să scriu acest comentariu.
M-am apucat, pentru că în campania asumată de Hotnews am văzut confirmarea unui adevăr postdecembrist:
Și anume că ori de cîte ori un jurnalist e propus pentru o demnitate, cei care se reped să-l conteste, reușind deseori să-l scoată din joc, sunt chiar ceilalți jurnaliști.
Mă număr printre jurnaliștii care în cei 25 de ani de postdecembrism n-am avut nici o demnitate. Nici măcar cea de portar la Palatul Cotroceni sau la Palatul Victoria.
Și asta din simplul motiv că eu consider drept cea mai mare demnitate a mea cea de a scrie cărți și de a face gazetărie.
Sunt însă convins că mulți dintre jurnaliștii posdecembriști ar fi putut îndeplini cu brio demnități în statul român: de la miniștri pînă la premier sau chiar președinte.
E mai mult decît curios că, deși ajung parlamentari, miniștri, ba chiar și președinți, persoane cu profesii diferite, de la cea de top model pînă la cea de profesor universitar, cînd vine vorba de profesia de jurnalist chiar noi, jurnaliștii, ne exprimăm public neîncrederea c-ar putea fi punctul de plecare pentru parvenirea într-o demnitate.
Dacă mă gîndesc bine, acest lucru nu trebuie să mă mire.
Adrian Sârbu e înainte de toate un jurnalist, unul de-al nostru.
Cei care au denunțat cu huiet faptul că n-a fost urcat în cătușe pe scaunul de la stomatolog, cei care au cerut sancționarea polițiștilor însoțitori, cei care nu s-au lăsat pînă nu s-a anunțat declanșarea unei anchete penale, au fost tocmai jurnaliștii.
De mult n-am mai văzut o asemenea lecție de viață.
Polițiștii, oameni de mare bun simț, au considerat că un Adrian Sârbu merită, pentru tot ceea ce a făcut în presa din România, să urce pe scaunul de stomatolog fără cătușe.
Jurnaliștii, confrații lui Adrian Sârbu, nu numai că s-au indignat pentru că unul de al lor n-a fost plimbat în cătușele umilitoare, dar mai mult, i-au pîrît pe polițiști superiorilor și Parchetului pentru fapta lor de mare omenie.
Ce-or fi spus polițiștii despre jurnaliștii români cînd au ajuns acasă și-au trebuit să-și anunțe familile c-au fost pedepsiți în urma denunțurilor făcute public de confrații lui Adrian Sârbu?!
sursa: cristoiublog
Cel mai bun analist si cea mai DOXA minte este criticata de niste limbrici cu mari pretentii de jurnalisti si „formatori de opinie”!
Eu zic sa-l trimita pe PALADA-MARMELADA ca provine si el din „fibra” neamului romanesc! dintre tarani puturosi si calici, fosti „manglitori” de prin CAP-uri! Numai MARMELADA il poate reprezenta pe PRIMUL TICALOS al tarii ca e din acelasi aluat ca si el!
Asa ca: vrem MARMELADA! Marmelada! Marmelada ambasador la Berlin! MAR-ME-LA-DA!
LEGE –CUTUMA – CONFIRMARE – SCRIOSORI DE ACREDITARE
Scrisoarea de
acreditare este documentul official cu care un ambassador se prezinta la
post este inminata sefului statului gazda si aceasta ratifica pe perioada
mandatului raporturile intre stae gazda- oaspete
Cutuma cere ca un
stat sa transmita pe canale diplomatice propunerea in vederea numirii unui
ambassador iar statul gazda tot pe aceleasi canale sa confirme acea numire asta
se intimpla pentru ca nu stat sa nu vina cu o persoana sa prezinte scrisorile
de acreditatre si atunci public statul gazda sa il refuse
Asa cere cutuma – iar lumea civilizata o respecta
Confirmarea este
acordul statului gazda pentru persoana pe care tu doresti sa o propui la post
si se aplica primilor zece diplomati ierahic in ambasada acest dialog
functioneaza netransparent se duce pe canale diplomatice si de cele mai multe
ori aba dupa venirea confirmarii in spatiu public apar discutii cu privire la
posibila numire de obicei in cadrul unei liste unde initiatii stiu déjà cine are
confirmarea iar noi ne miram cum a nimerit si ce clarvazator este
Legea interzice
ca un ambassador pe care statul urmeaza sa il trimita la post sa fie cetateanul
unui alt stat chiar daca in rest putem vorbi de dubla cetatenie
Emil Hurezeanu este cetatean german mult inainte de 1989 si
ulterior cind Germania a fost obligate sa accepte dubla cetatenie de catre UE
acesta si-a recapatat si cetatenia romana
Dinsul este obligat de lege sa renunte la cetatenia germane
pentru a putea sa inceapa discutiile cutumiare privind confirmarea
Daca statul german nu are un angajament al domnului
Hurezeanu care sa transceada calitatea de cetatean german si care sa-I confere
dubla comanda are sa refuze confirmarea daca o v-a face atunci domnul Hurezeanu
la Berlin este o mare vulnerabilitate a staului roman
Comentariile sunt închise.