Discutînd cu Dan Voinea, procurorul Dosarului zis şi al Teroriştilor, l-am întrebat dacă Ion Iliescu i-a spus de unde a aflat despre Terorişti.
Nu mai știu ce mi-a răspuns Dan Voinea.
Știu însă că Ion Iliescu e responsabil de moartea a 1.100 de oameni nevinovați prin Discursul despre existența și acțiunea Teroriștilor la TVR în 23 decembrie 1989, seara.
Reprodus în presa de a doua zi – fosta presă comunistă, năpîrlită democratic – discursul dezvăluie un şef al Statului (asta însemna în 23 decembrie 1989, preşedintele CFSN) lansat în convingerea românilor de existenţa Teroriştilor.
De la început, însuşindu-şi ipostaza Celui tocmai întors de pe Cîmpul de bătălie, Ion Iliescu defineşte ziua de 23 decembrie 1989 drept una de război cu Teroriştii:
„Dragi cetăţeni,
Am avut o zi plină şi grea. Venim chiar de la Comandamentul militar al Frontului Salvării Naţionale. Datorită acţiunilor criminale ale unor bande de terorişti instruiţi special pentru lupta împotriva maselor populare şi apărarea dictatorului, activitatea noastră normală nu s-a putut desfăşura normal în cursul acestei zile. Am fost nevoiţi să dăm prioritate acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor. Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgînd în locuinţe, în cetăţeni, provocînd victime în rîndul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului antipoular al dictaturii Ceauşescu, care a făcut enorm de mult rău poporului şi care nu a economisit mijloace enorme şi acţiuni gîndite, ordonate pentru constituirea unor asemenea unităţi de represiune.
Vrem să vă spunem că toate unităţile militare şi marea majoritate a unităţilor de miliţie şi de interne acţionează unitar împotriva teroriştilor. De fapt există un consens naţional împotriva dictaturii.
Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale ale grupelor de terorişti, care vor să împiedice funcţionarea noii puteri şi să destabilizeze societatea noastră este o ultimă zvîrcolire a acestei creaţii monstruoase a dictaturii antipopulare“.
Ce ne spune simpla analiză de text?
Că potrivit noului şef al statului, Teroriştii fac pare din „unităţi de represiune”, a căror constituire a fost ordonată de Nicolae Ceauşescu. Pentru asta, fostul Conducător „nu a economisit mijloace enorme şi acţiuni gîndite“.
Mai mult, teroriştii nu sînt simpli executanţi ai unor ordine, ci „indivizi fanatizaţi“, care „acţionează cu o cruzime fără precedent“ numai și numai de dragul lui Nicolae Ceauşescu.
Istoria României moderne dovedeşte cu fală inexistenţa unor astfel de apărători în cazul celor căzuţi. Alexandru Ioan Cuza, Regele Carol al II-lea, Ion Antonescu au fost alungaţi din fruntea ţării fără ca de dragul lor sau măcar de dragul amintirii lor să se tragă un singur foc de armă.
Dacă ar fi să-l credem pe Ion Iliescu, Nicolae Ceauşescu aducea o premieră în Istoria României:
Un Conducător răsturnat se bucurase de o iubire formidabilă, atît de mare, încît, după răsturnare, inşi fanatizaţi erau în stare să-şi rişte viaţa pentru a-l aduce înapoi sau măcar pentru a-l răzbuna.
Nicolae Ceauşescu apărea într-un fel unic în Istoria Romîniei, dacă reuşise să-şi facă adepţi atît de devotaţi.
Acum ştim că pe fostul Conducător nu numai că-l abandonaseră, dar, mai mult, îl trădaseră toţi, de la securişti pînă la membrii CPEx.
Prin discursul din seara lui 23 decembrie 1989, Ion Iliescu îi face fără să vrea un elogiu lui Nicolae Ceauşescu.
O dată stabilită natura teroriştilor, noul şef al statului se lansează în amănunte halucinante, menite a defini felul de a fi şi felul de a acţiona al Teroriştilor.
Aflăm astfel că „nu este vorba de un număr mare de elemente teroriste, dar acestea sînt special instruite, şi dotate pentru acţiuni de acest gen“.
De asemenea, „foarte mulţi terorişti acţionează din clădiri locuite, chiar din apartamente“ (…) „sînt organizaţi ca puşcaşi, dotaţi însă bine cu armament şi instruiţi în mod deosebit“.
Deosebit de grav pentru măcelul provocat de împuşcarea reciprocă a cetăţenilor rămîne precizarea făcută la TV de noul şef de stat şi totodată Salvatorul României, privind înfățișarea exterioară a Teroriştilor:
„De asemenea, trebuie să vă spunem că teroriştii nu sînt în uniforme. Ei sînt civili. De multe ori încearcă să creeze confuzie, şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oamenii din formaţiunile de apărare organizate de cetăţeni şi creează astfel confuzie. Împuşcă din orice poziţie“.
Teroriştii n-au existat.
E, în prezent, o axiomă cel puţin de tăria Pămîntul nu-i o plăcintă. Nici măcar una Poale-n brîu.
Prezentarea lor de către şeful statului ca persoane existente, asasinînd în numele Dictatorului, e o dublă Crimă:
1) Faţă de Adevăr.
2) Faţă de Nicolae Ceauşescu, deoarece i se punea în responsabilitate o acţiune de sălbatic feroce:
Asasinarea poporului neînarmat.
Înfăţişarea Teroriştilor ca persoane în civil, ba chia și purtînd banderole, depăşeşte crima politico-morală pentru cea de drept comun.
Documentele de azi, nu numai ale Istoricilor, dar şi ale Procurorilor, explică cei peste 1.000 de morţi de după fuga lui Ceauşescu prin măcelărirea reciprocă, miliari-militari, civili-civili, militari-civili. Alături de cumplitele dezinformări prin TVR, la acest Noi am tras în noi! cum ironic suna o lozincă de stradă din 1990-1991, o contribuţie decisivă şi-a avut-o prezentarea de către şeful Statului a Teroriştilor ca fiind civili.
Cei mai mulţi morţi au fost civili.
Cei mai mulţi bătuţi, reţinuţi de Popor, vîrîţi la beci, au fost civili.
De ce?
Pentru că Ion Iliescu spusese clar:
Teroriştii sînt civili!
Cetăţenii n-ar fi pornit la vînarea Teroriştiilor, altfel spus, a altor cetăţeni, dacă şeful Statului nu i-ar fi îndemnat s-o facă:
„De asemenea, am ruga să se gîndească şi alte forme de lărgire a conlucrării şi participării maselor populare în sprijinul acţiunii unităţilor militare, inclusiv prin constituirea de cît mai multe gărzi patriotice pentru apărarea unităţilor proprii, unităţilor economice, a unor puncte de activitate generale pentru nevoile cetăţeneşti, ca şi în sprijinul unităţilor care acţionează în jurul punctelor fierbinţi“.
Finalul Discursului întăreşte teza centrală, susţinută şi de TVR, potrivit căreia Teroriştii activează cu sălbăticie în numele lui Nicolae Ceauşescu.
E drept, mai înainte de această întărire, Ion Iliescu anunţase că „Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi şi se află sub pază militară“.
Asta nu exclude ci, dimpotrivă, servea tezei lui Ion Iliescu:
„Sperăm însă că prin acţiunea conjugată a unităţilor forţelor populare să lichidăm şi această ultimă zvîrcolire a hidrei înveninate a clanului Ceauşescu. Este nevoie de unitate, este nevoie de colaborare strînsă. Ei vor provoca încă multe necazuri, dar procesul este ireversibil. Nimic nu mai poate întoarce roata procesului de înnoire a României!
Să ne urăm succes!“
Greu de dibuit ce înseamnă acest Să ne urăm succes!
Să ne urăm succes la ce?
La măcelărirea reciprocă?
sursa: cristoiublog.ro
interesant, cifra asta de 1100 îmi aduce aminte că la O.Schindler a însemnat vieţi
la I.Iliescu, după 46 de ani, morţi fără de vină 🙁
Domnule Cristoiu, departe de mine de a fi aparatorul lui Iliescu (imi displace profund personajul). Dar explicatia dumneavoastra e de natura cosmica misterioasa, transcendentala logicii, ratiunii si memoriei.
Oricare regim castiga puterea prin revolutie, evoca o explicatie comuna, UNICA. Cei care au facut rau si generat crimele sunt evident dusmanii poporului. Orice forta progresista s-ar fi referit la dusmanii poporului. La fel orice putere conservatoare. Si la fel in oricare tara si oricare revolutie. Deci teroristii nostri din 1989 nu trebuie cautati in scenarii cosmice, conspirationiste. Ci in scenariile simple, conform briciului lui Occam. Cine trasese la revolutie? Armata si securitatea. Cine avea interesul sa pregateasca explicatia post-revolutie? Armata si securitatea. Functiona oare scenariul daca Ceausescu se mentinea sau revenea la putere? Bineinteles ca dusmanii poporului trebuiau denuntati. Functiona oare scenariul daca Ceausescu nu revenea la putere? Bineinteles, teroristii trebuiau denuntati ca dusmani ai poporului. Depinde de unde privesti, teroristii sunt in tabara cealalta. Si reciproc, oricare tabara se considera pe ea insasi ca opusa teroristilor. Deci in toate cazurile era nevoie de teroristi. Explicatia e universala, valabila pentru toate tarile, toate revolutiile si toate evolutiile posibile ale revolutiilor.
De aici si pana la Iliescu e vinovat de crime, e o cale mult prea lunga si complicata. Nu avem motive sa credem ca Iliescu a fost criminal inainte de revolutie. Si atunci de ce sa dea ordine criminale la revolutie, un om care nu mai facuse asa ceva pana atunci??!! E stupid. Plus ca armata nu mai asculta pe nimeni in acele zile. Nici macar generalii nu erau in stare sa faca ordine in armata. Multi militari s-au ucis intre ei prosteste. A fost cu adevarat un vid de putere. Ori cum sa comande un civil ceva fortelor inarmate ale tarii, armata si securitatea??!! E imposibil. Un scenariu conspirationist, deloc inteligent. Repet. Se aplica briciul lui Occam. Securitatea si armata au facut ceea ce au facut. Si au incercat sa ascunda cat au putut. Si au lansat zvonuri cu nemiluita, pro si contra tuturor. Securitatea era dealtfel specializata in zvonistica si dezinformare. Iata un voal de zvonistica securistica, ce functioneaza peste decenii. Chiar si un jurnalist experimentat ca dumneavoastra, se lasa ademenit de viclenia zvonisticii. Pacat. Sau poate tocmai din perspectiva meseriei, sunteti interesat sa adanciti misterul din cutia goala? Nu va acuz. Doar ca mi-ar placea sa fiti macar in intimitate de partea evidentelor si bunului simt istoric.
Pe lângá text mai sunt si alte „ciudátenii” de analizat : cum au pátruns „teroristii” în sediul Consiliului de Stat aflat sub paza Regimentului de Gardá , asa de bine antrenati erau cá nu au reusit sá plaseze fie si un singur glont de la 125 m vis-à-vis într-o cládire de 70X15 m. ( unde în balcon se aflau „revolutionarii” cei viteji care stiau cá nu vor fi atinsi , priviti-le reactiile din acel moment …) adica 1000m2 , perfect luminatá de reflectoare , si de ce garda aflatá atunci în post nu a reactionat conform regulamentului militar iar în final , cum de au si dispárut din centrul orasului înconjurati de întrega Armata la fel de misterios cum au si apárut . Apoi pustile mitralierá nu sar singure din rastel dupá cum nici tonele de munitie folosite nu ies pe ascuns din depozitele de munitie , puneti cap la cap aceste nelámurite întrebári si veti afla ráspunsul .
Comentariile sunt închise.