Motto: “Ilie Vasca din Patrauti a spus odata, in romaneste, in lagar: Romanul n-a stat in genunchi niciodata decat in fata lui Dumnezeu”.

Saptamana trecuta s-au implinit 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania. In afara de cateva manifestari sporadice prin tara, si acelea organizate de si pentru cunoscatori,  nimeni nu a dat importanta cuvenita acestui moment istoric. Mass media, prea concentrata pe politica damboviteana, nici macar nu mai mimeaza efortul de a parea interesata de martiriul unor oameni smulsi de tara, deportati in Siberia sau in alte zone “prietenoase” si rusificati pana la unul, in teritoriul ocupat de sovietici.

Memoria colectiva se pasteaza numai prin cartile de istorie si prin transmiterea prin “viu grai”, cum se spunea pe vremuri, adica, in limbaj contemporan, prin ziare, reviste, radio sau televiziune. Pentru ca, astazi, cati dintre noi mai citesc carti care nu se vand la kilogram sau cati supravietuitori mai sunt in viata ca sa povesteasca martiriul prin care au trecut? Dar sentimentul de mandrie nationala mai exista oare?

Duminica s-au implinit 71 de ani de la Masacrul de la Fantana Alba, eveniment macabru supranumit de istorici Katyn-ul romanesc, in care au fost executati de fortele ocupante sovietice, intr-o noapte, aproape 3000 de romani. Polonezii nu uita si nu iarta Katyn-ul, masacrul in care si-au pierdut viata aproape 12.000 de ofiteri – elita tarii, gestionat tot de sovietici la ordinul lui Stalin, ramas un subiect fierbinte chiar si dupa atatia ani.

Degradarea societatii in care traim este atat de adanca incat nu mai conteaza cati oameni au murit, unde si in ce conditii, daca erau femei sau copii, batrani ori oameni in putere, si pentru ce au devenit martiri.

Si astazi, dupa atata timp, bucovinenii trec granita in fiecare an si aprind lumanari pentru cei care au sfarsit sub gloantele mitralierelor si a celor care, fiind raniti, au fost legati de cozile cailor ofiterilor gruzini, tarati in galop si macelariti cu sabiile. Toti au fost vanati ca animalele salbatice, aruncati in gropi comune din care, putinii supravietuitori povestesc ca, “s-au auzit gemete si s-a miscat cateva zile pamantul”, iar la final s-a turnat var peste ei.

Oroarea s-a intamplat la 1 aprilie 1941 cand cateva mii de romani din Bucovina de Nord, speriati de ocupatia sovietica si de faptul ca NKDV-ul incepuse deportarile si executiile pentru tradare, s-au hotarat sa treaca granita in Regat. Familii intregi, cu copii mici – unii sugari si batrani s-au strans, cu acceptul autoritatilor sovietice, sa se intoarca acasa. Potrivit marturiilor supravietuitorilor, cantau cantece patriotice, marsaluiau cu steaguri tricolore sau albe cu insemne religioase, prapurii de la biserici, icoane si cruci facute din cetina de brad si mai aveau 3 km pana sa treaca granita, cand a inceput macelul in Padurea Varnita.

Dupa doua luni, drept represalii, in noaptea de 12 spre 13 iunie, trupele sovietice au ridicat peste 13.000 de romani care au fost deportati in Siberia si Kazahstan.

Subiectul nu a fost discutat pana in anii ’90, fiind interzis de autoritatile sovietice si apoi de cele ucrainene. Abia in anul 2000, oficialii din Ucraina au permis organizarea unei slujbe pentru odihna bucovinenilor care si-au dorit sa traiasca in Romania, alaturi de rudele si fratii lor, dar niciodata masacrul nu a fost recunoscut oficial. In cazul Katyn-ului, Presedintele Mihail Gorbaciov si-a cerut scuze oficial in fata poporului polonez. In cazul Romaniei, niciun cuvant.

Marturiile supravietuitorilor de la Fantana Alba sunt socante si, macar pentru iadul prin care bucovinenii au trecut ca sa se intoarca acasa, ar trebui sa aprindem o lumanare ca buni crestini ce ne aflam, cel putin la nivel declarativ. Si ei au luptat pentru tara, iar din cei 13.000 de deportati s-au intors acasa putin peste o mie.

“Varnita, o trista amintire” este cartea profesorului Gheorghe Mihailiuc, refugiat in Romania, unul dintre supravietuitorii macelului de la 1 aprilie 1941 din padurea Varnita, de langa satul Fantana Alba.  Avea  16 ani cand, impreuna cu fratele sau Nicolae, mai mare cu trei ani ca el, a incercat sa treaca granita.

“Ucigasii au asteptat cu degetul pe tragaci pana cand multimea a iesit la luminis. Era o acalmie prevestitoare de rele. Pasii greoi îi purtau pe oameni spre un sfarsit fatal. Tricolorul din fata coloanei flutura mandru, demonstrand dragostea de neam si tara a romanilor bucovineni. Deodată linistea a fost sparta de groaznicul glas al armelor. Zgomotul mortii s-a raspandit hat departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: ‘La pamant!’ Suvoiul neintrerupt de foc ne tinea culcati, cu respiratia curmata. In acea stare de incremenire un barbat din primele randuri a strigat peste puterile sale: ‘Inainte, fratilor, ei nu vor cuteza sa ne omoare!’. Dar chiar atunci a inceput macelul. Tragedia de acum jumătate de secol ma nelinisteste pana astazi, deoarece nu sunt convins ca-i imposibila repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat in cuvinte tot ce am vazut la Varnita. Era un adevărat iad de la pamant pana la cer. In ochii mei, un flacau voinic, cu tricolorul in mana, s-a prabusit intr-o balta de sange. Aud si acum strigatele lui cu groaza mortii pe buze: Fugiti, oameni buni, eu raman aici sa mor pentru libertate!”, rememora Gheorghe Mihailiuc in cartea sa.

Alte marturii: “Primul a murit Ilie Scorabet, cel care ţinea prima cruce. Apoi cei de langa el: Ioan Fratauceanu, cel care a strigat: ,Oameni buni, nu scoateti sabia, ca cine scoate sabia de sabie va pieri’, Mihai Tugui, Ilie Mihailovici, cel care a purtat a treia cruce, Constantin Suceveanu si Gheorghe Sidoreac, care purtau crucea in fata”.

“Ecaterina Suceveanu, o taranca din partea locului, in varsta de 67 de ani, isi aminteste de varul ei, Constantin, si de sute de alti romani care au fost împuscati fara mila in locul acela: ‘Varul meu a fost printre primii care au fost seceraţi. A fost impuscat in cap, cand incerca sa acopere cu trupul lui un baiat din sat’. Baiatul a fost unul dintre putinii supravietuitori care s-au intors in sat, in noaptea aceea. ‘Ne-a adus caciula lui Constantin. Am găsit inauntru o bucata de os din craniul lui, plina de sange, si am pus-o intr-un borcan. O tinem si acum, sunt moastele familiei noastre!”.

[jwplayer config=”600×394″ file=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/04/Fantana-albam.m4v” image=”https://www.nasul.tv/wp-content/uploads/2012/04/Fantana_Alba.jpg” html_5=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/04/Fantana-albam.m4v”]

Mai jos sunt numele celor condamnati oficial pentru “tradarea” din 1 aprilie 1941, altii decat cei care au fost ucisi in zilele ce au urmat sau care, prinsi fiind, au murit in ancheta NKDV-ului.

Vasile Grijincu, condamnat la moarte, mort in 4 iulie 1942. Sotia lui, Veronica, impreuna cu cei 8 copii deportati  in Kazahstan; Ilie Vasca – intors din lagar in 1961; Nicolae Pogoja, 10 ani, mort in lagar; Vasile Onifriciuc, 10 ani, mort in lagar; Ilie Daca, 10 ani, mort in lagar; Nicolae Motrescu, 10 ani, mort in lagar; Teodor Daca, 10 ani, intors in 1961; Simion Pojaga, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei;  Ioan Boiciuc, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Teodor Comarita, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Gheorghe Pojaga, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Ilie Ciucureanu, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Gheorghe Popescu, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Constantin Coroama, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Ioan Popescu, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Orest Dugan, condamnat la 8 ani, intors in 1961; Petru Schipor, 8 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Petru Pojaga, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Vasile Zmosu, 8 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Teodor Clingher, 8 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Cosma Crasneanu, 8 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei.  

Pe scurt, majoritatea  dintre ei exterminati in lagar, inainte de pronuntarea sentintei. Cei putini care au supravietuit s-au intors acasa, pe malul Siretului ocupat, dupa 20 de ani, in 1961.

Epilog: Pe 22 iunie 1941, la aproape trei luni de la Masacrul de la Fantana Alba, Romania a intrat in razboi impotriva URSS, dupa ce Maresalul Antonescu a emis Ordinul catre Armata: Ostasi, Va ordon: Treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre”.

P.S. : Si pentru ca si Bunicul a luptat pe Frontul de Rasarit, imi permiteti sa aduc si eu o marturie personala. Iata ce scria pe spatele unei fotografii, trimisa acasa cu greu la sotie si la copii.

“Draga mea sotie si dragi copii, Va trimet ca amintire din Rusia aceasta fotografie cu prietenii mei, camarazi care ne ajutam unii cu altii la distrugerea dusmanului , care vrea sa ne strice credinta si sa ne surpe crucea. Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu unirea fiescarui Roman si a aliatilor sai, l-am facut sa cunoasca pe Dumnezeu de ajutor”. Semneaza Munteanu Ion, Apostol Traian si bunicul, Ilinoiu Ion, in luna octombrie, pe Frontul de Rasarit.

“Bunicul de la Deal” s-a intors acasa la sfarsitul razboiului nevatamat, fara sa cada prizonier, dar n-a uitat niciodata pentru ce a luptat. Dupa cum nu i-a uitat nici pe camarazii sai cazuti pe front. Si niciodata, el si ceilalti oameni din Muntii Vrancei, urmasi ai razesilor, nu s-au lasat colectivizati. Cum spuneam mai devreme, istoria se invata in primul rand prin “viu grai”, iar sentimentul de mandrie si apartenenta la un neam se invata de acasa.

 

 

 

 

 

34 COMENTARII

  1. Ma rog la bunul Dumnezeu sa-i imbrace in lumina pe cei bravi,iar pentru articol numai cuvinte de lauda si mii de multumiri.

  2. Am citit articolul si am vazut filmultul cu marturia aseara, dar nu pot nici acum sa comentez. Ma afecteaza enorm aceste monstruozitati, astfel incat ma limitez la a va multumi pentru articolele de acest fel.

  3. am avut mereu de suferit ed pe urma rusilor.ne-au masacrat.cine stie cum vom scapa pe viitor noi romanii de nu luam pozitie si nu luptam ptr drepturile noastre.
    -sintem nascuti intr-o zona dificila si nu prea avem prieteni.va trebui sa luptam pe veci cu prietenii nostri de la rasarit.
    -dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti romanii ce au fost ucisi de aceste bestii si primul pas e ca romania ar trebui sa-si recupereze teritoriile ocupate.

  4. Ai idee de unde era Munteanu Ion ? Bunicul meu a luptat pe frontul de rasarit , si se numea Munteanu Ion . Este cumva cel din dreapta in poza? Cu el seamana bunicul meu. Nu am prea multe date despre el …. tatal meu avea 9 ani cand a decedat in 1959 si nici el nu isi aminteste prea multe. Am cateva poze si seamana cu cel din poza.

    • Si bunicul meu a luptat pe front la Oarba de Mures, din pacate de acolo n-a mai venit si nici
      mormantul nu stim unde e .La fel si tata avea 4 ani cand i-a murit tatal 🙁

      • Tina, mormintele eroilor de la Oarba de Mures se afla imprastiate in toate localitatile din jurul Oarbei, si de-o parte si de alta a raului Mures. Am gasit candva un site, ceva de genul unuei intitutii de stat care se ocupa cu restaurarea monumentelor eroilor cazuti in razboi, nu mai stiu cum se numeste, cand o sa-l gasesc o sa-ti dau un link: http://biancamures2011.wordpress.com/2011/08/16/monumentul-eroilor-de-la-oarba-de-mures-%E2%80%93-monumente-uitate/
        Ai aici un link asemanator, daca iti este de folos m-as bucura, daca nu m-as bucura sa te ajut. Nu stiu cum, dar poate o sa gasim o modalitate.
        Ar fi si un subiect de presa cutremurator, apropo de topicul de azi, istoria invatata de noi, cea falsificata inainte de 89 nu pomenea nici pe departe crudul adevar despre cele intamplate acolo.

      • Tina, mormintele eroilor de la Oarba de Mures se afla imprastiate in toate localitatile din jurul Oarbei, si de-o parte si de alta a raului Mures. Am gasit candva un site, ceva de genul unuei intitutii de stat care se ocupa cu restaurarea monumentelor eroilor cazuti in razboi, nu mai stiu cum se numeste, cand o sa-l gasesc o sa-ti dau un link.
        Ai aici un link asemanator:
        http://biancamures2011.wordpress.com/2011/08/16/monumentul-eroilor-de-la-oarba-de-mures-%E2%80%93-monumente-uitate/
        daca iti este de folos m-as bucura, daca nu m-as bucura sa te ajut. Nu stiu cum, dar poate o sa gasim o modalitat.
        Ar fi si un subiect de presa cutremurator, apropo de topicul de azi, istoria invatata de noi, cea falsificata inainte de 89 nu pomenea nici pe departe crudul adevar despre cele intamplate acolo.

        • Rena, iti multumesc frumos. Informatia ta este utila .Ma gandesc ca atunci cand voi avea drum prin acel colt de tara, am sa vizitez si eu acel loc cu amintiri atat de dureroase ptr multi dintre romani.

          • Mi-am adus aminte, e vorba de Oficiul National pt. Cultul Eroilor
            http://www.once.ro/ro/cimitir.php?id=10066&lang=ro&jud=8&cim=394
            Exista un monument la Oarba de Mures, cele mai apropiate localitati unde sunt inmormantati cei cazuti la Oarba ar fi Iernut, Ogra-lascud, Sanpaul, Sanpaul-Valea Izvoarelor,Tg-Mures-Ungheni, Ungheni-Moresti,Cristesti, Cipau, Giulus, Sf.Gheorghe, Dileu, Vaidei, Cerghizel, Mica, Band-MadarasIernut-Deag etc. In fiecare cimitir comunal sunt cateva zeci de morminte ale eroilor. Zona e superba si e si Manastirea recea aproape. Deci ai si ce vizita. M-as bucura sa aud ca informatiile mele ti-au fost de folos. Sa ai o zi frumoasa de primavara, draga Tina.

        • Rena, iti sunt profund recunoscatoare, stiam ceva dar nu stiam bine, este vorba de Cristesti , am sa ma duc negresit in acele locuri. Tata , din pacate nu mai e, dar ma duc eu ptr el.

          Mii de multumiri ! 🙂

          • Cu multa placere, Tina, sper sa ai noroc sa gasesti ceea ce cauti. In ultimii ani am facut cercetari pentru romanii din diaspora care-si cauta radacinile pierdute de vreo 100 de ani. A inceput sa ma pasioneze si mi-a redeschis gustul pentru istoria neamului nostru. Am aflat astfel multe lucruri pe care nu le stiam si ma bucur cand pot fi de folos cu vreo informatie. Multe din mormintele eroilor nostri sunt in paragina, pe unele cruci numele sunt ilizibile, dar te trec fiori cand le vezi. Sa-mi dai vesti. Te pup.

    • Draga Aurelian, bunicul meu este cel cu mustata si cu chipiu. Despre ceilalti doi nu stiu nimic in plus. Imi pare rau.

  5. Buna ziua.Sper,ca intr-o zi,cineva sa aiba curajul sa scrie adevarata istorie (in masura care se poate,pentru ca sunt sigura ca exista subiecte care nu se pot spune)acestui popor care este furat de 2000 de ani si tot mai are resurse.Multumim pentru articolele pe care le scriti, asa mai aflam si noi si copii nostri o parte a istoriei poporului.Sa fiti iubiti!Si respectati

  6. Super materiale…super articole….banuiesc ca o sa fie Super emisiuni…pe o super televiziune si bineinteles condusa de un super om!!!!Doamne Ajuta Sa pornim la drum cu incredere!!! numai bine

  7. Cu deosebita consideratie spun: MULTUMESC pentru acest articol. Ma inchin in memoria martirilor neamului ROMANESC.
    DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE.

    • Bravo Georgiana ! Poate se intelege mai bine acum de ca Base a marsat ptr intrarea Romaniei in Nato!
      Dar cu USL ma intreb cum o sa fie ? Ca astora nu le convine nici de UE nici de NATO…. 🙄

  8. Istoria o scriu invingatorii si daca acesti invingatori sunt „tovarasi” este firesc ca ,Katyn-ul romanesc sa fie minimalizat astazi si ascuns cu inversunare pana in anii 90″.Nerecunoasterea masacrului de catre autoritatile ucrainene si cele rusesti inseamna mult mai mult inseamna nerecunoasterea genocidului din Basarabia ocupata ,pentru ca mii de români, dar şi băştinaşi de alte etnii, au fost arestaţi sau împuscaţi, torturaţi, deportaţi în Siberia, supuşi foametei provocată de sovietici. Între anii 1940 şi 1950, conform recensămintelor oficiale, populaţia românească s-a redus cu o treime. Romanii nu trebuie sa uite faptul ca raptul din 1940 se datoreaza asa zisilor „prieteni de la rasarit” cei care au impus fortat comunismul in Romania .Ei sunt calaii ,monstrii cu chip uman ,manipulatorii istoriei.Sa ne rugam pentru acesti martiri ai neamului romanesc .Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

  9. @ Cristina Pinzaru
    Iti multumim pentru articolele excelente pe care le semnezi (deci le creezi) de la sfarsitul lui ianuarie incoace.
    Felicitari.
    Tine-o tot asa. 😉

  10. Spunea cineva „CINE-SI UITA ISTORIA RISCA SA O REPETE”, la noi se „lucreaza din greu” pentru modificarea istoriei si stergerea identitatii nationale.
    Ma tem ca daca nu se vor gasi oameni de buna credinta care sa lupte pentru aceasta natiune, in timp ne vom volatiliza si, poate, chiar vom disparea!
    Noi ca oameni ai acestei natiuni trebuie sa „luptam” pentru aflarea adevarului!
    Acum avem noroc cu D-L Moraru si cu oamenii pe care i-a strans in jurul lui.
    Le multumim si asteptam pe mai departe „lumina” de la ei!
    FELICITARI pentru articol si imagini!

    • Asa este I.M., se continua mareata „opera” de falsificare inceputa de roller acum mai bine de 55 de ani. Le-am stat in coasta tuturor vecinilor nostri si nu numai si, asa cum sugestiv si-a intitulat cartea Larry Watts, nu prea avem prieteni!
      Nu a fost de ajuns ca noua, inainte de 90, ni s-a predat o istorie falsificata, ciuntita si rupta din context, astazi copiilor nostri li se „preda” si li se inoculeaza, ca picatura chinezeasca, o alta istorie mai falsificata.
      Se spune ca Dumnezeu scapa din orice mare nenorocire macar un om, miraculos, pentru ca sa poata povesti mai departe. Se vede ca Dumnezeu nu doarme si nu adoarme spiritul romanesc adevarat.
      Felicitari Cristina pentru articolele tale, marturii ce vor ramane repere nu trebuiesc pierdute.
      Spiritele strabunilor si martirilor neamului nostru tropaie in vremuri de rastriste pentru tara spre disperarea celor ce vor sa ne reduca la tacere.

    • Oamenii de buna credinta care trebuie sa lupte suntem noi.Avem posibilitatea, nu avem buna vointa decat declarativ.Solutia este „Procesul comunismului”. Un proces international in care importanta este condamnarea crimelor comuniste mult mai atroce decat cele naziste fiindca au practicat nu numai distrugerea fizica ci suprimarea persoanei, moral si spiritual !

  11. Multumesc Nasul TV ca mai aflu si eu astfel de lucruri. Pacat ca azi nu vezi la televiziuni decat lucruri superficiale , ne-am umplut de superficialitate si ne-am uitat pana si istoria.
    Si totusi de 22 de ani suntem liberi sa ne exprimam , ce ne retine totusi sa comemoram si noi ca polonezii aceste tragedii care fac parte din istoria noastra ??? Trist .Pacat de acei romani care au pierit acolo si peste tot , Dumnezeu sa sa-i odihneasca 🙁

  12. Cand vom putea citi in carte de istorie adevarata noastra istorie?
    Academicienilor, sunteti academicieni doar cu numele si privilegiile ca nici in cot nu va doare de adevarata istorie a poporului roman.
    Sa va fie rusine!!!

Comentariile sunt închise.