Fostul ministru al Apararii si consilier prezidential Mihai Stanisoara este suspectat ca si-a plagiat teza de doctorat pe care a sustinut-o in anul 2011 la Academia Nationala de Informatii (ANI) „Mihai Viteazul”, aflata in subordonarea Serviciului Roman de Informatii (SRI). Lucrarea de doctorat a fost coordonata de profesorul universitar Gabriel Oprea, el insusi suspectat ca si-a plagiat teza de doctorat sustinuta in anul 2001, asa cum Hotnews a scris in exclusivitate inca din data de 1 iulie.
Stanisoara este autorul celei mai rusinoase lucrari de doctorat din „lotul Oprea”, un plagiat aproape in totalitate. Stanisoara risca sa fie acuzata de fals in acte publice in solidar cu coordonatorul sau de doctorat avand in vedere ca ambii si-au asumat originalitatea tezei, in acord cu Legea Educatiei nr. 1/2011 , printr-o declaratie pe propria raspundere, ce le poarta semnatura. Fostul ministru al Apararii nu a putut fi contactat pana la ora publicarii anchetei.
Aceasta este cea de-a cincea lucrare de doctorat coordonata de profesorul universitar Gabriel Oprea suspecta a fi fost copiata, pe care HotNews.ro o aduce in atentia opiniei publice.
Reamintim ca, pana acum am prezentat, in exclusivitate, dovezi care atesta faptul ca si tezele primarului sectorului 2, secretar general al UNPR, Neculai Ontanu , a avocatei lui Victor Ponta, Loredana Radu , a prim-adjunctului procurorului general al Romaniei, Bogdan Licu , si a secretarei lui Gabriel Oprea, Adela Popescu (Neagu) , sunt plagiate.
Cariera Politica a lui Mihai Stanisoara a inceput in 1997 cand s-a inscris in Partidul Democrat (PD), transformat in 2007 in Partidul Democrat Liberal (PDL), in care a fost ales de mai multe ori in functia de vicepresedinte. A fost secretar general al MApN (2000), deputat (2000 – 2007 si 2008 – 2015), consilier prezidential pe probleme de securitate nationala (2007 – 2008) si ministru al Apararii Nationale (2008 – 2009).
Desi a fost recunoscut drept unul dintre membrii de baza ai PDL, Stanisoara si-a dat demisia din partid in 2013 si s-a inscris in PNL. Anul acesta, in aprilie, a parasit brusc viata politica, dandu-si demisia din toate functiile detinute, inclusiv din Camera Deputatilor.
In momentul in care cariera lui politica se afla la apogeu, Mihail Stanisoara s-a inscris la doctorat in 2006, la Academia de Politie „Alexandru loan Cuza”. Acesta detinea deja la acel moment un titlu de doctor in stiinte tehnice, obtinut in 2003 la Universitatea Tehnica din Timisoara.
Domeniul ales de aceasta data a fost „Ordine publica si siguranta nationala”, iar coordonator i-a devenit profesorul universitar Gabriel Oprea. In 2008, cand Gabriel Oprea s-a mutat de la Academia de Politie la Academia Nationala de Informatii a SRI si-a luat si doctoranzii pe care ii avea deja inscrisi pentru coordonare si i-a transferat la ANI. Stanisoara si-a sustinut teza de doctorat abia in 2011, la cinci ani de la inceperea studiilor doctorale , si nu in trei ani, cat prevede legislatia, beneficiind cel mai probabil, de o extindere a perioadei.
Tema tezei de doctorat a fost „Controlul parlamentar asupra activitatii de aparare, ordine publica si siguranta nationala”, o tema care ar fi trebui sa-i fie la indemana lui Stanisoara pentru ca acesta a fost presedintele Comisiei pentru Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala din Camera Deputatilor. Totusi, lucrarea sa, asa cum se vede si din cuprins, este concentrata pe problemele de securitate nationala – domeniu care apartine serviciilor de informatii -, si nu pe problemele de aparare, asa cum este mentionat in titlu.
Mihai Stanisoara reuseste rusinoasa performanta de a fi devenit doctor in stiinte militare si informatii in baza unei teze de doctorat plagiata aproape in totalitate. Continutul nu are niciun fel de valoare sau relevanta stiintifica avand in vedere ca, in proportie de circa 70 la suta, este format din legile de organizare si functionare a unor institutii care au atributii pe zona de securitate nationala. Lucrarea sa, care are in total doar 147 de pagini, reproduce in primele 83 de pagini pasaje sau capitole din diverse documente legislative si strategii de aparare, iar restul de circa 60 de pagini sunt copiate cuvant cu cuvant dintr-o carte.
Introducerea si Capitolul I al tezei, intitulat „Dinamica factorilor de risc si noua paradigma a securitatii nationale”, sunt copiate integral din Strategia de securitate nationala a Romaniei adoptata in 2007 . Mihai Stanisoara preia ad litteram si formularile care arata modalitatea de actiune pe care statul roman si-a propus-o pentru realizarea strategiei de securitate: „se va imbunatati capacitatea de actiune”, „vom raspunde astfel cerintelor”, „o atentie deosebita va fi acordata”, „prioritatile acestei activitati vor viza” etc.
Capitolul II, „Structura sistemului national de securitate” este bazat exclusiv pe continutul unor legi de organizare si functionare ale unor institutii ale statului cu atributii pe zona de aparare si securitate nationala precum: parlamentul, presedintele Romaniei, guvernul, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, MApN, MAI, MAE, Comunitatea Nationala de Informatii, SRI, SIE, SPP, STS, Directia Generala de Informatii a Apararii, Directia Generala de Informatii si Protectie Intern, ORNIS etc
De exemplu, subcapitolul referitor la presedintele Romaniei este copiat din Constitutia Romaniei si din Regulamentul de organizare si functionare al Administratiei Prezidentiale, iar cel despre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii este preluat din Legea 415/2002 privind organizarea si functionarea CSAT.
In capitolul III, „Sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala”, Mihai Stanisoara detaliaza competentele Ministerului Apararii Nationale, ale Ministerului de Interne si cele ale serviciilor de informatii. Informatiile prezentate in primele 83 de pagini, aferente primelor trei capitole, se regasesc in format electronic pe Internet, pe paginile oficiale ale institutiilor enumerate, in teza de doctorat a lui Mihai Stanisoara neputand fi vorba despre vreo contributie personala la cunoasterea stiintifica.
Profesorul univeristar dr. Dorin Isoc, presedintele Grupului pentru Reforma si Alternativa Universitara (GRAUR) si autorul lucrarii „Ghid de actiune contra plagiatului”, sustine ca „fragmentele din legi sunt si ele productii de creatie intelectuale si trebuie tratate ca atare, adica delimitate si atribuite titlului legii. Meritul unui autor care lucreaza cu texte de lege este pozitia critica si constructiva a acestuia in interpretarea sau aplicarea legii si nu reproducerea de fragmente de productii de creatie intelectuala care nu-i apartin „.
In cel de-al patrulea capitol al tezei, care este si ultimul, intitulat „Instituirea controlului parlamentar asupra sectorului de aparare, ordine publica si siguranta nationala”, Mihai Stanisoara copiaza, pe langa alte texte legislative, din doua surse online: un text care ii apartine si o carte. Subcapitolul „Controlul democratic” este preluat cuvant cu cuvant dintr-un articol scris de acesta, facut public in 2006, si intitulat „Controlul parlamentar asupra serviciilor secrete – vector de eficientizare a sectorului de securitate din Romania „.
Stanisoara foloseste nota de subsol pentru a face trimistere catre primul paragraf din articolul sau, insa nu utilizeaza si ghilimele, semnele de punctuatie utilizate la nivel international pentru a marca citarea, iar pentru paginile urmatoare nu mai face nicio alta referire.
Articolul integral îl puteți citi pe hotnews.ro
