elev japonezUn elev japonez ajuns în România după dezastrul de la Fukushima este unul dintre cei mai buni absolvenţi de gimnaziu de anul acesta din judeţul Bacău. Kevin Kashiwazaky a învăţat perfect limba română, probă la care la Evaluarea Națională a obținut 9,25.

Drumul a fost însă unul extrem de greu, povestește ea care are grijă de Kevin și de fratele său, Marius, născuți într-o familie mixtă româno-japoneză.

e-a fost foarte – foarte greu. Kevin doar înţelegea vag câte ceva, dar nu ştia să scrie şi să citească. Toate notiţele şi le lua în japoneză, apoi venea acasă, le traducea şi le rescria în limba română. Efectiv ca un elev de clasa întâi. Locuind, în prezent, în satul Verşeşti, comuna Sănduleni, el nu a făcut meditaţii, obţinând performanţele şcolare doar printr-o voinţă uimitoare şi o tenacitate pe care nu am mai întâlnit-o vreodată, spune Gabriela Chievici, citată de AGERPRES.

Kevin a obţinut la examenul naţional, la proba de matematică, 9,50, iar în cursul anului a fost olimpic la Istorie, fiind unul dintre cei mai buni. Cu media generală de 9,37 obţinută pe durata studiilor gimnaziale, Kevin a fost admis elev la Colegiul ”Vasile Alecsandri” din Bacău, specializarea ştiinţe socio-umane.

Doresc să devin un bun istoric, dar să şi pot contribui, mult şi eficient, la cunoaşterea mai bună, reciprocă, a românilor cu japonezii. Am stabilit, prin intermediul profesorului meu de istorie, o relaţie cu studenţii secţiei de limbi orientale de la Universitatea din Iaşi şi voi merge la un simpozion. Apoi, voi încerca prin tot ceea ce am să contribui la întârirea relaţiilor bilaterale la nivel de tineret, spune Kevin.

Într-un reportaj realizat de Ziarul de Bacău, Kevin și fratele lui povestesc cum a fost trecerea de la rigiditatea japoneză la sistemul românesc.

Ne-am acomodat foarte repede. Cel mai mult ne-a impresionat faptul că aveam multă libertate, mult spaţiu, multă verdeaţă, puteam să mergem unde voiam. Am văzut pentru prima oară animalele, păsările, ne fascinau până şi banalele gâze. Acolo, în şase clase, eram peste 750 de elevi şi profesori, şi totul era foarte rigid, aproape mecanic. Practic, eram nişte roboţi, spun cei doi fraţi.

https://www.youtube.com/watch?v=gv2EUbGq-O0

Sursa video: Ziarul de Bacău via Youtube

Destinul familiei celor doi copii s-a schimbat brusc pe 11 martie 2011, odată cu cel mai mare seism din istoria Japoniei, cu o magnitudine de 9 pe scara Richter, urmat de un violent tsunami şi o explozie la centrala nucleară din Fukushima. În urma dezastrului, peste 20.000 de oameni au murit sau au fost daţi dispăruţi, iar peste 160.000 au fost evacuaţi din localitate şi din zonele învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiaţii. Printre ei s-au aflat şi fraţii Kevin şi Marius Kashiwazaky, care, împreună cu mama lor, despărţită cu puţin timp înainte de dezastru de soţul său japonez, locuiau la mai puţin de 200 de kilometri de orașul lovit de tsunami.

Cei trei s-au îmbarcat într-un avion militar românesc, beneficiind de faptul că aveau dublă cetăţenie, japoneză şi română, şi au ajuns în satul băcăuan Verşeşti, unde Maria avea o soră, pe Gabriela Chievici. Kevin şi Marius auziseră despre România doar din ce le povestea mama lor.

Venirea în România a fost ca o binecuvântare, deşi niciunul dintre noi doi nu ştia româneşte, deoarece mama lucra şi nu prea avea timp să stea de vorbă cu noi. Ne-am acomodat foarte repede în România, cel mai mult impresionându-ne faptul că aveam multă libertate, mult spaţiu, multă verdeaţă. Ne mişcam şi jucam în voie. În Japonia nu puteam să mergem unde voiam, totul era foarte strict. Acolo, în Japonia, în şase clase, eram peste 750 de elevi şi profesori şi totul era foarte rigid, aproape mecanic. Practic, eram nişte roboţi. Apoi, am văzut pentru prima oară animalele şi păsările de curte mişcându-se liber. Ne fascinau până şi banalele gâze, spune Kevin.

La şcoala din Verşeşti, cei doi copii, după ce au repetat un an pentru echivalarea claselor, şi-au continuat studiile, în trei ani ajungând primii din şcoală.

Pentru familia copiilor, problemele nu s-au terminat. Nu au 9.000 de lei pe care ar trebui să-i achite pentru transportul efectuat în urmă cu trei ani din Japonia în România, deşi, iniţial, toată lumea ştia că avionul cu care veniseră era gratuit, pus la dispoziţie de stat din considerente umanitare pentru refugiaţi.

Cum nu avea nicio sursă de venit, Maria Chievici a plecat, de curând, la muncă în Spania, de unde le trimite copiilor rămaşi acasă bani, dar nu crede că va putea să achite curând datoria pe care acum statul român i-o pretinde.

 

sursa: reteauadestiri.ro