Dacă te uiți zilele astea la tv-urile românești de știri, ai impresia că România este populată numai de analiști economici, de finanțiști mustind de înțelepciune monetară, de economiști cu cîte trei doctorate și de profeți ai apocalipsei sau, dimpotrivă, ai mîntuirii hrănite cu taxe și impozite.
Prilejul atîtor pledoarii experte este noul Cod Fiscal, un fel de Sfînt Graal al economiei românești. Care, desigur, a fost propus de Ponta numai după ce a pierdut alegerile și are nevoie de muniție electorală grea. Dar nici măcar asta nu ar fi cea mai mare hibă a acestui Cod. Ci inconștiența. Autismul, aproape.
Fie și la o scurtă plimbare în București, nu poți să nu te întrebi ce inhalează, fumează, își injectează promotorii mesajelor ultraoptimiste care spun că avem o megacreștere economică. Pe stradă, însă, din ce în ce mai multe mașini vechi care horcăie, tremură și zbîrnîie la fiecare denivelare. La un semafor din trei, măcar un cerșetor, uneori chiar doi-trei. Ba copii melancolici, ba plozi agresivi care îți mînjesc parbrizul (deși ei se laudă că-l spală), ba ciungi adulți ori bătrîni ramoliți și zdrențăroși. Există și varianta mixtă: unul sănătos cu alură de șef vinde nimicuri iar altul (cum am văzut aseară pe la Dristor) idiotizat, cu arsuri de minimum gradul doi pe piele, gol de la mijloc în sus, care se plimbă printre mașini și îngînă ceva ininteligibil. Sînt doar cîteva exemple. Care se înmulțesc de la zi la zi. Și asta e doar ce vezi din mașină. Dacă intri la metrou sau, mai rău, în vreo carcasă ambulantă a RATB, estetica urîtului devine ceva mai mult decît o teorie culeasă de prin cărți.
Asta e sărăcie. E sărăcie vizibilă. O simți palpabil, te înconjoară olfactiv, îți intră printre coaste direct în inimă.
O prietenă îmi spune că micul coafor de cartier la care se mai duce din cînd în cînd a scăzut prețurile, acum cîteva luni. Niște prețuri oricum mici. Pentru că nu mai avea cliente. Pentru că și prețurile alea mici erau prea mari pentru ca femeile care sînt plătite prost să-și mai permită, o dată sau de două ori pe lună, luxul colosal de a scoate din buzunar cîteva zeci de lei pentru ceva ce nu e strict necesar. Ăsta e un alt exemplu că banii sînt din ce în ce mai puțini.
Probabil că noul și extraordinarul Cod Fiscal nu e inutil, poate că va avea și avantaje care se vor vedea în cîteva luni. Poate că, într-adevăr, în scriptele unor funcționari, România duduie economic și noi ne îndreptăm cu toții spre bogăție. Dar acum, în stradă, în case, în viețile noastre de zi cu zi, bîntuie o sărăcie dură și apăsătoare. Iar cînd taxezi mai puțin sărăcia nu ajungi la bogăție.
sursa: prisacariu.ro
