Comisia comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea legilor electorale a primit spre dezbatere în luna Aprilie 2015 două proiecte de lege vizând votul prin corespondență pentru românii din afara granițelor, ambele inițiate de grupul parlamentar PNL. Considerăm promovarea de către partide a unor proiecte de lege privind votul prin corespondență ca fiind un pas semnificativ înainte, însă nu putem să nu constatăm în același timp că aceste proiecte sunt încă foarte departe de a rezolva dificultățile cu care se confruntă românii din diaspora în exercitarea dreptului constituțional la vot. Prezentăm în continuare principalele probleme identificate.
1. Exista un pericol iminent ca votul prin corespondență să nu fie aplicabil alegerilor parlamentare din 2016. Curtea Constituțională a României a introdus un termen pentru modificarea legislației electorale de cel puțin un an înaintea alegerilor[1], în acord cu recomandările Comisiei de la Veneția. Pentru a fi aplicabilă la următoarele alegeri parlamentare, legea votului prin corespondență trebuie adoptată cel târziu până la 31 Octombrie 2015, iar având în vedere perioada de vacanță parlamentară, mai sunt disponibile mai puțin de 3 luni pentru adoptarea ei.
Deși tema a devenit critică după scrutinul prezidențial din 2014, abordarea subiectului a fost dominată de confuzie și lipsită de convingere. PNL a introdus în Senat un prim proiect de lege încă de anul trecut, cu semnificative carențe și practic inaplicabil. Acest proiecta fost adoptat tacit de Senat fără modificări și se află acum în dezbaterea Camerei Deputaților sub indicativul Pl-x nr.382/2015[2]. Între timp, PNL a introdus un nou proiect de lege, de data aceasta la Cameră, Pl-x nr.328/2015[3], pe care se va concentra restul analizei.
Este însă evident că nu există timp pentru adoptarea Pl-x nr.328/2015 în procedură normală. Propunem amendarea Pl-x nr.382/2015 cu clarificările și adăugirile din Pl-x nr.328/2015 precum și cu cele de mai jos, și solicităm adoptarea urgentă a legii votului prin corespondență, în caz contrar acesta devenind aplicabil abia în anul 2020.
2 Proiectele discriminează nejustificat românii care nu au rezidența legală într-un alt stat, dar locuiesc în afara granițelor. Directiva europeană privind libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene permite stabilirea pe perioadă determinată a cetățenilor români în alte țări UE fără a impune obligativitatea înregistrării[4]. Cetățenii români aflați în această situație se vor găsi în imposibilitate de a-și demonstra rezidența, deci nu vor avea drept de vot prin corespondență.
Discutăm de cel mai vulnerabil segment al diasporei, români care s-au refugiat din motive economice în țari UE și care au situații precare, adesea cu locuri de muncă „la negru”, muncitori migranți fără nicio reprezentare politică în țările gazdă. Votul prin corespondență este singura șansă de a acorda o voce politică acestui segment, întrucât deplasarea la un consulat sau ambasadă pentru a vota clasic implică costuri prohibitive pentru mulți dintre ei.
Potrivit estimărilor OECD, la nivelul anului 2012 circa 3.5 milioane de cetățeni români munceau în străinătate, doar în Spania și Italia existând aproximativ câte un milion de români. Prin contrast, datele INS care utilizează o definiție mai strictă, vorbesc de 2.2 milioane de români în total plecați pentru mai mult de un an din țară[5]. Comunicatele oficiale referitoare la numărul de cetățeni români cu drept de vot publicate de Autoritatea Electorală Permanentă în contextul alegerilor prezidențiale desfășurate în noiembrie 2014 menționează un număr de aproximativ 535.000 de cetățeni români cu domiciliul în străinătate.[6] Diferența până la numerele menționate anterior (aproximativ 3 milioane, respectiv aproximativ 1.7 milioane) este reprezentată așadar de cetățeni români cu domiciliul în România care locuiesc în străinătate, și din care doar o parte au stabilită legal reședința în străinătate.
Dacă proiectul Pl-x nr.382/2015 făcea referire la definiția rezidenței din Codul Civil, proiectul Pl-x nr.328/2015 o definește astfel:
“Art. 3 (4) În sensul prezentei legi, prin cetăţean român cu reşedinţa în străinătate se înţelege persoana care are cetăţenie română, drept de vot conform legislaţiei române şi document de identitate care atestă cetăţenia română şi domiciliul în România, care se află temporar în străinătate pentru o perioada mai mare de 3 luni şi are o adresă de reşedinţă în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţă.”
Considerăm că această formulare, care face apel la legislația diverselor state, deschide pe de-o parte posibilitatea de interpretări și abuzuri din partea personalului MAE (care va fi împuternicit cu dreptul de a acorda sau respinge accesul la vot prin corespondență, conform Art. 5) iar pe de altă parte discriminează nejustificat un număr foarte mare de cetățeni români care, fără a se afla într-o situație ilegală conform legislației europene, nu au făcut încă toate diligențele necesare pentru a se înregistra ca rezidenți în statul gazdă.Există deci riscul ca impunerea condiției de rezidență să excludă nejustificat un mare număr de cetățeni români (estimăm numărul acestora între 1 milion și 2.3 milioane) de la exercitarea votului prin corespondență.
Propunem ca înregistrarea pentru votul prin corespondență să se facă printr-o declarație pe proprie răspundere, sub sancțiunea legii penale, dată în fața unui notar, în care cetățeanul român interesat își declară adresa de rezidență din străinătate, adresă la care va primi și documentația necesară pentru votul prin corespondență. În loc să plece de la prezumția de vinovăție, statul român trebuie să monitorizeze aceste declarații și să acționeze doar dacă există suspiciunea rezonabilă de fraudă.
3. Proiectele impun reînnoirea integrală a înregistrării înaintea fiecărui scrutin. Conform proiectului Pl-x nr.328/2015, cererea pentru înscrierea în Registrul alegătorilor prin corespondență trebuie depusă personal sau trimisă prin poștă, și trebuie să fie însoțită de copii legalizate ale documentelor ce atestă cetățenia și domiciliul sau reședința în străinătate.În practică se ajunge deci la situația în care drumul la o misiune diplomatică a României pentru a vota la fiecare scrutin este înlocuit cu un alt drum la notar pentru a putea depune cererea de vot prin corespondență. Adică un puternic efect de descurajare a votului în diaspora.
Un asemenea sistem de opțiune pentru votul prin corespondență este folosit de exemplu în Statele Unite. Alegătorii se înregistrează pentru a vota apoi pot solicita votul prin corespondență cu ajutorul formularului „Federal Post Card Aplication” (FPCA), primind dreptul de a vota prin corespondență pentru toate alegerile programate în ciclul electoral curent[7]. Marea Britanie merge chiar mai departe și permite înregistrarea pentru vot prin corespondență pe o perioadă nedeterminată, „until further notice”[8].
În lumina acestor practici internaționale, sistemul propus de reînregistrare înaintea fiecărui scrutin este unul inacceptabil, greoi și birocratic.
Propunem ca înregistrarea în Registrul alegătorilor prin corespondență să fie valabilă până la expirarea documentelor atașate cererii de înscriere. În cazul schimbării adresei de domiciliu sau rezidență, este de datoria alegătorului să semnaleze autorităților schimbarea intervenită și să solicite reînregistrarea la noua adresă în Registrul alegătorilor prin corespondență.
4. Termenele impuse nu sunt realiste și, în forma actuală, ar împiedica în multe cazuri exprimarea votului.
Conform proiectului Pl-x nr.328/2015, art.17, alin.(2), “Autoritatea Electorală Permanentă va transmite fiecărui cetățean român înscris în registrul electoral documentele necesare exercitării votului prin corespondență și plicul prevăzut la litera g), cu cel puțin 15 zile înainte de data organizării scrutinului electoral în cazul alegerilor prezidențiale, alegerilor parlamentare și a alegerilor pentru Parlamentul European, respectiv 7 zile în cadrul referendumului național”.
Aceste termene ridică următoarele probleme fundamentale:
- Sintagma “va transmite” folosită de legiuitor este ambiguă; nu este clar dacă termenul de 15 zile, respectiv 7 zile asociat, se referă la momentul expedierii documentelor de către AEP sau la momentul primirii lor de către alegător
- Într-un interval de 14 zile, în cazul alegerilor prezidențiale, parlamentare sau europarlamentare, respectiv de 6 zile în cadrul referendumului național, alegătorul trebuie să se asigure că primește documentația de la AEP, să voteze și să se asigure că documentația prin care și-a exprimat votul prin corespondență ajunge la Biroul Electoral de circumscripție cu 24 de ore înaintea închiderii urnelor, sub sancțiunea anulării votului.
- Termenul de 14 zile, respectiv de 6 zile, include (în funcție de accepțiunea dată termenului ”transmite”) una sau chiar două expedieri poștale internaționale, fiind deci inadecvat.
- Termenul stabilit pentru transmiterea documentației către alegător nu este corelat cu termenele impuse pentru prezentarea machetei buletinului de vot și de tipărire a voturilor stabilite prin legile electorale[9]. De exemplu, macheta buletinului de vot pentru alegerea Președintelui se finalizează cu doar 15 zile înaintea alegerilor, fiind urmată de comandarea, tipărirea și distribuirea buletinelor, operațiuni care nu au date impuse și se vor finaliza ulterior datei la care alegătorul trebuia să primească deja documentele necesare pentru vot.
Pentru rezolvarea problemelor semnalate mai sus propunem următoarele măsuri:
- Amendarea Pl-x nr.328/2015, art.17, alin.(2), în sensul eliminării ambiguității sintagmei “se transmite” și măririi intervalului de timp, astfel: “Autoritatea Electorală Permanentă va transmite fiecărui cetățean român înscris în registrul electoral documentele necesare exercitării votului prin corespondență și plicul prevăzut la litera g), astfel încât acestea să fie recepționate de cetățean cu cel puțin 20 de zile înainte de data organizării scrutinului electoral în cazul alegerilor prezidențiale, alegerilor parlamentare și a alegerilor pentru Parlamentul European, respectiv 10 zileîn cadrul referendumului național”.
- Punerea în acord a termenelor de prezentare a machetei buletinului de vot și de tipărire a buletinelor de vot prezente în legislația specifică fiecărui tip de scrutin cu termenele exprimate anterior. Analizând calendarele legilor electorale menționate, ajungem la concluzia că se pot impune termene comune de prezentare a machetei de buletin de vot și de tipărire de vot pentru toate tipurile de scrutin, și anume 32 de zile înaintea datei scrutinului pentru prezentarea machetei buletinului de vot și 30 de zile înaintea datei scrutinului pentru tipărirea buletinelor de vot.
5. Este necesară de asemenea o confirmare că votul a fost recepționat și introdus în urnă. Alegătorul trebuie să știe dacă votul său a fost luat în considerare sau dacă acesta a ajuns prea târziu, pentru a depista frauda electorală masivă în care voturile diasporei sunt distruse fără discriminare. Confirmarea poate fi o simplă cheie securizată pe care alegătorul o poate verifica pe site-ul AEP, asemănător cu sistemul din Marea Britanie.
6. Votul prin corespondență nu este posibil la alegerile locale. Considerăm că nu există niciun motiv pentru care cetățenii români cu adresa de domiciliu în țară să nu poată vota prin corespondență la alegerile locale, indiferent de rezidența lor curentă. Cei mai mulți dintre românii plecați în căutarea unui loc de muncă păstrează legături puternice cu localitățile de origine, au chiar copii rămași acasă, fiind direct interesați de buna administrare a localității și totodată contribuabili indirecți la bugetele locale prin remitențele trimise în țară.
De aceea, propunem ca votul prin corespondență să fie permis și la alegerile locale, pentru cetățenii români cu domiciliu în țară.
Concluzii
Proiectele de vot prin corespondență discutate reprezintă un prim pas în direcția rezolvării problemei votului în diaspora, dar necesită multiple revizuiri pentru a constitui o soluție veritabilă. Prevederile birocratice, discriminatorii și greoaie vizând înregistrarea și termenele nerealiste impun dificultăți complet nejustificate pentru exercitarea dreptului constituțional la vot.
Trebuie să ieșim din paradigma românească în care fiecare cetățean e considerat un inamic al statului până la proba contrarie și să învățăm din experiența internațională unde votul prin corespondență e un fapt cotidian. În acest fel se creează premisele unui sistem flexibil, care pune cetățeanul înaintea statului.
NOTĂ: O versiune a acestui material urmează să fie transmisă Parlamentului României, reprezentând poziția oficială a Asociației M10 față de proiectele legislative în discuție.
sursa: contributors.ro
