nicolae breban

Preşedintele României Klaus Iohannis, a semnat mai multe decrete de decorare cu prilejul Zilei Naționale.În semn de înaltă recunoaștere și apreciere pentru întreaga lor carieră academică, reprezentând excelența științifică și culturală românească, pentru promovarea imaginii țării noastre în mediile științifice internaționale, Președintele României a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Comandor lui Nicolae Breban, a anunțat Administrația Prezidențială, conform flux24.ro

În aprilie 2011, România liberă publica un articol despre cum îi turna Nicolae Breban, fost membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român, pe Paul Goma, Monica Lovinescu şi Dumitru Ţepeneag direct generalului de Securitate Nicolae Pleşiţă, citând documentele anexate la dosarul trimis de CNSAS la Curtea de Apel Bucureşti, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a scriitorului.

Printre documente din dosarul CNSAS citat se află şi transcrierile unor convorbiri pe care Nicolae Breban le-a avut cu generalul Nicolae Pleşiță. Într-una din aceste discuţii, Breban povesteşte despre ce a vorbit cu Paul Goma, primind în schimb aprecieri din partea lui Pleşiţă care îi spune: „Ai făcut o treabă bună!”

„Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă, din 18.02.1977, redactată şi semnată de lt.col. G.S. din cadrul Direcţiei 1:

Baltag, ora 14.09 CHEMAT:

Dl. Breban: Vă salut tov. general, a fost la mine Paul Goma, azi la prânz şi am avut o discuţie (…)

Tov. Pleşiţă: Spuneai că te duci ieri.

Dl. B: Nu, mi s-a umflat piciorul (…)

Tov. P: Deci a venit el la matale (…)

Dl. B: A venit, eu i-am dat ieri un telefon şi el mi-a spus că nu pot să merg la el că se găsea un miliţian la poartă.

Tov. P: Aiurea!…Nişte insinuări, domnule…

Dl. B.: Da. Şi… mă rog, am dat eu un telefon, şi eu tot nu puteam ieşi din casă şi a zis că vine el. A venit oarecum surescitat, nu ştiu ce, i-am povestit întâlnirea mea cu tovarăşul Burtică şi că s-a discutat problema lui literară şi l-am întrebat: „Eşti de acord, dacă vrei să publici o carte… crezi că vei găsi o carte publicabilă, care… Uite, există interesul faţă de problema dumitale, şi nu ştiu ce… Şi a zis că da, îl interesează foarte mult, că aşteaptă o asemenea rezolvare…

Tov. P: Zău?

Dl. B: Eu i-am spus că am vorbit cu tov. Burtică şi că am discutat cu dânsul problema de a scrie eu unele reportaje şi că vreau să fac asta şi că am fost de acord, iar el a spus: „dar aş vrea să fac eu unele reportaje”.

Tov. P: Nu mai spune??

Dl. B: Da,era… şi asta… şi eu m-am bucurat…

Tov. P: Păi, asta-i bine! E pe calea bună.

Dl. B: Da, şi aşa că…

Tov. P: Dar despre tâmpenia asta la care spuneai că te-au invitat şi pe dumneata să semnezi…

Dl. B: Da, mi-a povestit de câteva cazuri, a spus că au primit nişte oameni paşaport rapid şi că pleacă şi…

Tov. P: Şi că a realizat ceva!… Pentru ăia!…

Dl. B: Daa… mă rog! Aspectul ăsta m-a interesat mai puţin.

Tov. P: Deci, discuţia aţi axat-o pe treaba asta…

Dl. B: Da, pe problema lui şi pe rezolvarea problemei lui.

Tov. P: Dar ai încercat să-l temperezi.

Dl. B: Păi acum eu cred că dacă am avut discuţia asta şi dacă o să mergem săptămâna viitoare la tovarăşul secretar, eu cred că… […]

Dl. B: A propos, să nu uit. Tovarăşul Burtică a zis că i-a dat Ţepeneag telefon, acum vreo două zile, de la Paris, şi că era cam trist, aşa, cam amărât…

Tov. P: Îhî. Dar de ce era amărât?

Dl. B: Nu ştiu. El spune că-i e dor de ţară lui Ţepeneag şi că a făcut şi o boală la ficat pe chestia asta.

Tov. P: Nu-i de mirare. Că într-adevăr te apucă dorul de ţară. El e plecat… de când e plecat?

Dl. B: Nu atât că e plecat, cât problema că chestia cu retragerea cetăţeniei îl mănâncă pe el.

Tov. P: Da, să vedem, că poate că Goma îl trage şi pe Ţepeneag.

Dl. B. Da. Nu ştiu, nu v-am spus că tovarăşul secretar mi-a spus că şi cu problema Ţepeneag s-ar putea găsi o rezolvare.

Tov. P: Ei, probabil că s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că au ei nişte proiecte, pe la „propagandă”, pe acolo. E o treabă bună, ai făcut o treabă bună!

Dl. B: Ei, servim cultura şi ţara!

Tov. P: Aşa este tăvarăşe Breban, era vorba să-mi dai un nume.

Dl. B.: Da, da, exact. Îl am lângă mine. Aveţi o memorie excepţională. Se cheamă aşa: doamna Dora Maria Călinescu, care a depus pe data de vineri, 4 februarie, la Sectorul 1, la miliţia asta din colţ cu Ipătescu, pentru America.

Tov. P: Da, da. Da, e de fapt mama lui Matei.

Dl. B: Da, scrieţi şi numele: mama lui Matei Călinescu, că e anexată şi o invitaţie a lui Matei, care e profesor la Universitatea Indiana, Indiana.

Tov. P: Da, e-n regulă. O găsesc, dau telefon.

Dl. B: Pentru asta eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general.

Tov. P: N-aveţi de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: servim ţara (amuzament). Caută-l neapărat pe tovarăşul Burtică, pentru că aţi făcut o treabă bună.

Dl. B: Să sperăm că iese cu bine.

Tov. P: Domnule, într-adevăr, e o chestie de surpriză dacă s-a angajat şi la un reportaj.

Dl. B: Da, asta a fost şi surpriza mea.

Tov. P: E perfect! E justificată surpriza. Eh, e un om nestatornic, îl bate vântul.”

După câteva zile, Breban vorbește din nou cu Pleşiţă.

„Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă din 22 februarie 1977.

B: Alo, vă salut tovarăşul general!

P: Tot respectul. Ce vă face piciorul?

B: Uitaţi, acum m-am întors de la partid. A durat mai bine de o oră jumătate întrevederea.

P: Aha, e bine.

B: Şi eu cred că a decurs în condiţiile satisfăcătoare, foarte bune. Adică i s-a spus lui Paul Goma că greşelile pe care le-a făcut, că se învecinează cu trădarea şi aşa mai departe. Şi el a fost profund emoţionat. A avut unele obiecţii: a spus că mai sunt trei oameni arestaţi, tovarăşul secretar pe loc a pus mâna pe telefon, a vorbit cu tovarăşul Stănescu şi s-a dovedit că nu-i adevărat.

P: Care dracu oameni a zis că are?

B: Ştefănescu şi încă unu de la Oradea sau ceva. Da… nu, era o falsă informaţie…

P: Dacă ar fi fost vorba de arestaţi, în primul rând trebuia el arestat, că-i instigator.

B: Da, da i s-a şi spus, că s-a plâns de anumite presiuni, i-a spus: „Nu, nu. Dacă era vorba să fii arestat, ai fi fost arestat.” I s-a spus că este spiritul conducerii de partid şi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu să nu se ia măsuri administrative, că ideea de conducere, ştiţi? […]

B: Aţi auzit, ieri? N-aţi auzit. Eugen Ionescu, la „Europa Liberă” a avut un interviu cu Monica Lovinescu, de 10 minute, să-l cereţi că este…

P: Interesant…

B: Interesant. În ce sens? Chiar şi Paul Goma a spus că bătrânul s-a scrântit.

P: S-a zăpăcit.

B: Da. Şi-a permis să ia un ton, faţă de tovarăşul Ceauşescu, inadmisibil pentru… să discuţi aşa cu un şef de stat!

P: Da, e un tâmpit! Da, am să-l cer, mulţumesc.

B: Da, şi chiar vă spun, acum, confidenţial, chiar Goma, pe stradă, mergând la partid, mi-a spus: „dom-le, este inadmisibil cum a vorbit Ionescu”. Inadmisibil.

P: Ei, ar trebui influenţat să ia atitudine.

B: Ei, n-o să ia. N-o să ia, bineînţeles. Mai ales că pe el l-a făcut mare scriitor, ceea ce, iarăşi, e fals. Goma nu-i un mare scriitor, dar, mă rog, aşa se umflă lucrurile, ştiţi. Ei cer obiectivitate şi uită-te! […]

B: Să vă spun ceva: acum venind acasă, mama aştepta şi zice: „Bine, bine cu Goma, dar cu cartea ta cum rămâne?” şi zic: „Uite, mi-a spus tovarăşul Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar” şi mama mi-a spus acum în bucătărie „Să-i mulţumeşti şi tovarăşului Pleşiţă pentru asta”.

P: Da, spune-i sărutări de mâini lui mama.”

CNSAS a înaintat Curţii de Apel Bucureşti, pe 4 aprilie 2011, o cerere prin care solicită instanţei să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a scriitorului Nicolae Alexandru Breban, primul termen al procesului fiind stabilit pentru data de 12 septembrie.

În Nota de constatare ataşată la dosarul trimis instanţei, se arată că iniţial scriitorul a fost supravegheat Securitate pentru „manifestări ostile şi relaţii suspecte cu cetăţeni străini” şi mai ales după ce, în 1972, în timpul călătoriei în Franţa, la festivalul de film de la Cannes, a demisionat din funcţiile deţinute în ţară şi a dat „o serie de interviuri cu caracter calomnios la adresa partidului şi statului”. S-a întors în ţară în acelaşi an, fiind urmărit pentru „clarificarea poziţiei faţă de politica partidului”, se arată în documentele de la dosar, în care se mai precizează că a primit numele conspirativ „Baltag”, pe care l-a folosit în perioada 1972-1988.

Potrivit documentelor CNSAS, dosarul „Baltag” a fost închis în 1987, după cum arată Raportul cu propunere de închidere a Dosarului „Baltag”, din 9 mai 1987, semnat de lt. col. Achim Victor, Serviciul 5, Direcţia 1.

„Scriitorul Breban Nicolae Alexandru a fost luat în lucru prin dosar de urmărire informativă din ordinul conducerii ministerului, la data de 10 iulie 1972, pentru atitudiena adoptată în anii 1971-1972, când, participând la Festivalul de Film de la Cannes a intenţionat să nu mai revină în ţară. Pentru activităţile duşmănoase desfăşurate, Nicolae Breban a fost avertizat în anii 1975, 1976, 1977.

Paralel cu măsurile de temperare, s-a acţionat şi pentru dezamorsarea oricăror situaţii de natură a-i stimula înclinaţiile contestatare. În cursul anului 1977 a fost luat în contact pentru a fi folosit la temperarea lui Paul Goma şi determinarea acestuia de a renunţa la acţiunile preconizate. Ulterior, a fost menţinut în contact pentru influenţare ţi exploatare informativă.

Începând din 1979, în baza unui paşaport cu viză pe un an, prelungită consecutiv, a stat majoritatea timpului la Paris, unde şi-a publicat până în prezent trei dintre romanele apărute în ţară. Concomitent, a publicat în România două noi cărţi, păstrându-şi apartamentul din Bucureşti.

Deşi, întreţine relaţii şi este constant curtat de elemente ostile din emigraţie, Nicolae Breban nu s-a angrenat în acţiuni necorespunzătoare la adresa ţării. Faptul că locuieşte la Paris, unde îşi publică unele din cărţile sale, fără a avea un statut de disident, ori a face declaraţii defăimătoare în presa reacţionară, a „iritat” mai multe elemente ostile din emigraţie, între care Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, care îl discreditează, prezentându-l ca pe un „agent comunist trimis cu sarcini în străinătate”. Este legat de ţară şi mulţumit cu faptul că editurile îi publică în continuare cărţile, iar presa de specialitate face referiri la ele.

Având în vedere cele raportate, propunem: închiderea dosarului de urmărire informativă prin influenţarea pozitivă a celui în cauză şi compromitere”, se arată în raport.

Instanța a decis însă că Nicolae Breban nu ar fi colaborat cu Securitatea așa cum legea specifică.