Numărul de participanți la alegerile locale din 2012 – 10,3 milioane, adică 56,39% din numărul cetățenilor cu drept de vot (conform listelor din 2012). Prezența la vot la alegerile locale de duminică – 8,87 milioane, respectiv 48,43% din numărul cetățenilor cu drept de vot (conform listelor de acum). Acestea sunt cifrele de la care putem începe analiza la rece a alegerilor locale din această vară.
Desigur, se poate obiecta că prezența la localele din 2012 a fost una record, depășită doar de cele de la începutul anilor 90, când românii re-învățau (și aveau ocazia) să voteze democratic. Comparațiile nu sunt însă pe deplin valide, 2012 fiind primul (și singurul) an în care s-au votat primarii și președinții de consilii județene într-un singur tur de scrutin. Cum alegerile în două tururi de scrutin presupun dinamici diferite, singura comparație relevantă rămâne cea cu alegerile de acum patru ani. Iar în patru ani, într-un singur ciclu electoral, PSD, PNL (în 2012 în cadrul USL, acum în ”noul” PNL), PDL, plus asociații mai vechi ori mai noi, gen UNPR, PP-DD, ALDE, PMp etc. au pierdut aproape 1,5 milioane de alegători, iar ca procente undeva pe la 8%.
În aceste condiții, tonul triumfalist al PSD, ba chiar și cel al PNL e cât se poate de penibil. E drept, o lege a comunicării ”de succes” impune că indiferent ce se întâmplă e important să comunici o victorie. Cât se poate de adevărat, dar trebuie avut grijă ca o asemenea comunicare să nu sfideze, totuși, realitatea. Gabriela Firea și Cătălin Predoiu (adică PSD și PNL la un loc) doar ce au reușit să facă (și doar procentual) același scor cu Sorin Oprescu (care, susținut de USL, adunase 54,79% în 2012). Candidând doar din partea PDL (fără ”vechiul” PNL), Silviu Prigoană a strâns cu aproape 50% mai mult decât Cătălin Predoiu (17,12% în 2012). Dacă mai luăm în calcul și diferența majoră de participare la vot, vom constata că doamna Firea nu e deloc așa de câștigătoare precum și-ar dori să fie recunoscută.
Fără îndoială, din Râsoteca Maximus e scoasă declarația lui Vasile Blaga, despre ”scorul istoric obținut de PNL în țară” (!), ca și cum românii ar fi bătuți în cap, să fi uitat că în urmă cu patru ani, ”vechiul” PNL împărțea victoria cu PSD, așadar acum, pe lângă cu ce au rămas după divorț, la PNL ar fi trebuit să se adauge voturile și procentele fostului PDL. Dacă fuziunea ar fi rămas la denumirea de PDL poate că așa-zis-ul ”scor istoric” ar fi avut o oarecare acoperire, dar sub umbrela PNL singurul lucru care va intra în istorie va fi penibilul declarațiilor domnului Blaga. Chit că are concurență teribilă din partea lui Cătălin Predoiu, care o ține langa chiar și după alegeri că ”sondajele îl indicau în fața lui Nicușor Dan, dar rezultatul a fost inversat în ultimele zile”, fiind un efect al scandalului (!). Pe bune!!!???
Ciudată e și bucuria PSD-ului, care acum patru ani, în coaliție cu PNL, acaparase pur și simplu România. Mai țineți minte câte Consilii Județene le-au scăpat de sub control? Chiar și scăzând bucata PNL, numărul total de voturi (nu procente) este sub cel din 2012. Nu are sens să calculăm diferența dintre numărul voturilor primite de Victor Ponta și de Klaus Iohannis, în primul și/sau al doilea tur de scrutin din 2014, și numărul voturilor primite de candidații PSD și PNL pentru funcțiile de primar, că i-ar apuca vertijul pe liderii celor două partide, îndeosebi pe cei de la PNL, pentru că numărul de voturi obținut de Iohannis în turul al II-lea reprezintă POTENȚIALUL pe care PNL l-a irosit (e drept, și cu sprijinul președintelui) în mai puțin de doi ani! Dacă n-ar fi populat Cotroceniul cu epoleți, dacă n-ar fi marșat la blatul cu legislația electorală și dacă, mai ales, n-ar fi încercat să inventeze o societate civilă de carton, ci ar fi ținut cont de cerințele celei care a ieșit cu adevărat în stradă în ultimii ani, n-ar fi existat nicio altă problemă majoră care să fi împiedecat PNL-ul să se fi apropiat de scorul lui Iohannis din turul al II-lea. Până la urmă, faptul că și PSD a ieșit pe minus e un lucru mai puin observat tocmai din cauza prăbușirii absolut spectaculoase a PNL, care ține prim-planul. În realitate însă, e greu de calculat cum se împart între PSD și PNL cei 1,5 milioane de votanți alungați de la urne în ultimii patru ani (luați în calcul la pierderi și votanții PP-DD-ului absorbit între timp de PSD).
Pe acest fundal vine Nicușor Dan, care și-a triplat scorul față de 2012, dar și USB care a explodat în doar câteva luni! Asta chiar dacă sunt convins că până în ziua alegerilor și chiar și acum încă mai sunt bucureșteni care n-au apucat să afle de USB (a nu se înțelege că ăsta e vreun reproș la adresa celor care s-au implicat în susținerea și promovarea USB – că ei s-au autodepășit – , pur și simplu e imposibil ca într-un timp atât de scurt să ajungi cu mesajele tale la toți oamenii). Decizia lui Nicușor Dan de a ieși din București este, într-adevăr, momentul istoric al acestor alegeri locale.
Citiți mai mult pe romaniacurata.ro
