Nu îmi mai fac vreo iluzie că românii îşi amintesc, ştiu sau mai vor să ştie ce au trăit înainte de 1990. Dar îmi e greu să accept că au uitat sau nu mai vor să ştie nici ce au trăit în urmă cu zece-doisprezece ani, în „epoca Năstase”. Aş dori să le spun, în acest moment în care mulţi dintre noi par să fie lăcrimos loviţi de amnezie, ce imagine mi s-a gravat mie în minte când se vorbeşte de anii 2000: imaginea unui grafician, Dan Erceanu, director pe atunci al Bibliotecii Naţionale, ridicat cu cătuşe la mâini şi instalat într-o celulă la Rahova. Omul era hipertensiv, supraponderal şi a primit, odată adus în celulă – şi asta ca să simtă mai bine ce făcuse şi cu cine îndrăznise să se pună – patul de sus.

Recent, s-a inaugurat fastuoasa clădire a Bibliotecii Naţionale. Scheletul care se înălţase în orizontul măreţului proiect al Casei Poporului şi al bulevardului Victoria Socialismului avusese de la bun început această destinaţie. Prin 2002, premierul de atunci, Adrian Năstase, şi-a dorit clădirea la care se tot lucra – ca sediu al guvernului. Cel din Piaţa Victoriei, de provenienţă interbelică, nu mai corespundea gusturilor faraonice ale deceniilor din urmă. Directorul Bibliotecii, Dan Erceanu, şi-a apărat patrimoniul şi a refuzat să accepte schimbarea funcţiei clădirii. S-a adresat ambasadelor, şi-a mobilizat colegii de breaslă, intelectualii au ridicat glasul. În timpul uneia dintre vizitele făcute pe şantierul Bibliotecii, flancat de Şerban Mihăilescu, secretarul general al guvernului, Erceanu a trăit o scenă halucinantă. A simţit la un moment dat un cot între coaste şi a auzit, şuierate printre dinţi, următoarele vorbe: „O să vă ia mama-dracului pe toţi ăştia ai voştri cu societatea civilă!” Şi a urmat o înjurătură fioroasă. Astăzi, datorită tenacităţii de-atunci a lui Erceanu, românii au una dintre cele mai impunătoare biblioteci europene.

Răfuiala a venit la scurtă vreme. Lui Dan Erceanu i s-a înscenat o poveste cu „păgubirea statului român cu 1 milion de dolari”, şi asta pentru că ar fi permis unei edituri străine scanarea unui manuscris medieval aflat în patrimoniu. Românii nu au fost şocaţi de stilul americano-latin în care un premier îşi regla conturile cu unul dintre intelectualii ţării. Nimeni, până astăzi, nu i-a mulţumit lui Erceanu pentru existenţa noii Biblioteci Naţionale şi nu ştiu să fi existat vreo reparaţie prin justiţie (sau altfel) pentru trauma care, cu comandă de la vârf, i-a fost provocată. Câţiva dintre ziariştii care înainte de 2000 erau tare vehemenţi (după 2005 au devenit de-a dreptul sângeroşi), atunci, în epoca Năstase – dar, desigur, nimeni nu-şi mai aminteşte nici de asta – au tăcut mâlc vreme de patru ani, de teama că ei şi ziarele lor nu vor mai primi tainul care lua forma banilor de reclame venite de la Ministerul Economiei, Transporturilor sau al Comunicaţiilor. (Ce ingenios! Cu banii noştri erau mituite ziarele.)

A plâns atunci cineva, i-a fost cuiva milă, când a văzut un intelectual trimis la închisoare în cătuşe din setea de răzbunare a unui stăpân vexat? Sau, poate, în mentalul colectiv de astăzi cetăţeanul de rangul doi Erceanu, un biet artist plastic şi şef de Bibliotecă Naţională, nu poate sta pe acelaşi cântar cu un „cetăţean suprem”, căci prim-ministru?

Vorbesc fără patimă, vorbesc doar din aducere-aminte. Era şi epoca ziariştilor bătuţi (a celor câţiva, care nu-şi uitaseră meseria) şi a altora, din Timişoara, dispăruţi. Mai era epoca în care la una dintre televiziuni rula nu ştiu ce serial italian (Caracatiţa?) şi ştiu că se făceau analogii între tehnicile mafiote de acaparare a instituţiilor statului descrise în film şi felul în care se organiza, tentacular, corupţia la noi. Ţin minte că, prin 2001, m-am văzut cu un fost prim-ministru din epoca lui Constantinescu. Şi că mi-a spus: „ Ehe, furam şi noi, da’ vă spun sincer, furam ca găinarii. Ăştia, domle, fură ca profesioniştii de mare clasă!” Nu mai ştiu ce precumpănea în glasul fostului premier pre-năstăsian: invidia? admiraţia? un dram de dezaprobare? Mai ţin minte că ne-ntrebam cu toţii pe atunci, uitându-ne la pululaţia de „baroni locali” (atunci a intrat, vă amintiţi? sintagma asta în limba română, cu referire la liderii politici locali) şi la bogăţiile adunate de miniştrii şi prim-miniştrii noştri socialişti şi democraţi: De unde naiba se îmbogăţesc în halul ăsta dintr-o simplă leafă? De ce nu-i întreabă nimeni, ca-n Franţa sau Germania, de provenienţa caselor, tablourilor, limuzinelor şi a bijuteriilor?

Cum se face că le plângem astăzi de milă tocmai celor care, furându-ne prezentul de atunci, ne-au mai furat o bucată de viitor? N-ar fi mai înţelept să ne plângem nouă de milă pentru situaţia în care am fost aduşi?

Pe domnul Năstase am apucat să-l cunosc, în treacăt, înainte de 1990, la party-ul unui astrolog iubitor de tablouri. După ’90, i-am urmărit evoluţia ca şi cum m-aş fi uitat la un film. A urcat spre putere venind dintr-o lume care românilor le-a rămas şi până astăzi ocultă şi în care roluri importante jucau antrenorii post-Pacepa ai tinerilor „activişti”, de tipul Ristea Priboi, ajuns o vreme consilier al premierului Năstase şi dispărut apoi, în urma protestelor vehemente ale presei, se pare că undeva pe Coasta de Azur. Ce m-a uimit în urcuşul lui pe pârtia puterii a fost aerul de despot oriental pe care începea să-l respire, dar combinat cu ceva din rolurile jucate de Marlon Brando în filmele lui Francis Coppola. (De altfel, perindarea recentă pe la patul de spital te duce cu gândul la primenirea vechii echipe cu o generaţie tânără şi răzbunătoare, în care rolul lui Brando l-a luat Al Pacino.) Inadecvarea dintre cadrul democratic afişat al societăţii şi strângerea pârghiilor puterii într-o singură mână era, cred că pentru mulţi dintre noi care ne legănam în iluzia democraţiei, frapant. Drama lui Adrian Năstase este drama tuturor celor care, prin deţinerea neîngrădită a unei funcţii supreme într-un stat necopt democratic, se aşază, psihologic, deasupra oamenilor, uitând că prin failibilitate istorică şi prin caracterul trecător al trupului, ei nu sunt, aşa cum nu suntem nici unii, decât nişte bieţi omuleţi. Faptul că, judecat şi condamnat în unanimitate pe un dosar care conţine fapte, el nu-şi poate interioriza vina, arată că, psihologic, se aşezase şi rămăsese în punctul în care nu mai împărtăşea cu semenii săi consensul infracţiunii, al culpei şi al răspunderii. El pentru el, indiferent ce ar fi făcut sau făcuse, devenise, ca urmare a supradozei de putere pe care o ingurgitase, necondamnabil. România nu a condamnat în premieră după ’90, aşa cum se spune, un prim-ministru, ci un om drogat de putere într-o ţară care nu se putea desprinde de modelul despotului oriental drogat de putere. Iar genealogia acestui despot bate departe şi pare mereu actuală, de vreme ce coboară de la „Marii Regi” al Persiei din secolele VI şi V a. Chr. (aţi auzit de Cyrus şi Darius) şi urcă, la mica noastră scară, până la „secretarul general al Partidului”, Ceauşescu.

Şi mai e ceva. Fiecare viaţă are abisurile ei din culise. Nu ştiu de ce, dar n-aş dori deloc să ajung să-mi arunc o privire în abisul şi culisele vieţii domnului Năstase. Cred că sunt nespus de complicate. Îmi ajunge ce am văzut cu toţii în aceşti douăzeci şi doi de ani. Şi pe care, pentru a evita derapajele judecăţilor de azi, nu avem decât să ni-i aducem aminte.

sursa: contributors.ro

35 COMENTARII

  2. Mai importante decit articolul mi se par comentariile.Ele dovedesc ca multi oameni s-au trezit si aun ceva de spus. Nu pot evalua daca s-a atins masa critica dar cred ca nu suntemfoarte departe de ea. Nu trebuie sa fii neaparat titrat pentru a intelege pericolul fenomenului coruptiei pentru o societate normale. Este insa necesar ca media s-asi indeplineasca rolul de ciine de paza al democratiei. Adica sa nu fie o javra. O zi buna !

    • Bună observația despre comentarii. Și, da, nu trebuie să fii neapărat titrat. Trebuie să ai judecata limpede și bun simț.

  3. Ceea ce prezinta importanta in acest articol este luarea aminte a ceea ce ni se intampla.Ideea conteaza.Nu ma intereseaza ghilimelele,plagiatul se poarta mai mult sau mai putin vizibil si detectabil.Nasatase ramane ceea ce a fost dintotdeauna,o lichea,asemeni tuturor”emanatiilor revolutiei” .Necazul e altul:cei ce ar trebui cu adevarat sa citeasca acest articol sunt abonati permanenti ai antenelor si nu accepta decat „preainteleptele idei” ale unor ipochimeni din guvernul”prea cinstit”a lui Voiculescu,Nastase.Eu nu accept sa fiu bataia de joc a unor parveniti ordinari.

  4. nasule, crezi ca exista o metoda sa eliminam din societate macar 20% din corupti si excroci??
    eu ma gandesc de ceva vreme…nu gasesc o metoda atata timp cat numai ei sunt la putere!

  5. Sa-i dati si lui Codrut Stefanescu sa ia aminte, ca el le vede doar pe „alea bune”.
    Daca mai vede si dedesubturi murdare poate devine mai echilibrat.

  6. „Nu îmi mai fac vreo iluzie că românii îşi amintesc, ştiu sau mai vor să ştie ce au trăit înainte de 1990”. Exact asta e problema, multa lume stie ca a luat cartea care l-a facut celebru de la un scriitoras la o cafea de vorba si a publicat-o cu autorul Gabriel Liiceanu. Toata lumea de atunci il declara cel mai destept scriitor, omul cu inteligenta fenomenala si alte asemenea. Toti se chinuie sa citeasca „minunatele” exprimari alambicate, nu inteleg si atunci exact ca in mitul pesterii se uita la carte si vad o umbra de om – vai ce destept e…
    Fiecare pasare spune lucrurile pe limba ei: „Cum se face că le plângem astăzi de milă tocmai celor care, furându-ne prezentul de atunci, ne-au mai furat o bucată de viitor? N-ar fi mai înţelept să ne plângem nouă de milă pentru situaţia în care am fost aduşi?” at adevar domnule Liiceanu. Va plagetid emila cautand atentie pentru ce anume? Ce este fierbinte?Ati furat in trecut, ati vrea sa mai furati in prezent si viitor dar nu mai stiti daca puteti?
    Este un pamflet…

  7. Mulțumim redacției pentru că aduce aminte celor care, datorită fibrei milostive caracteristice poporului nostru, fibră care, aparent, reprezintă un handicap în lumea sălbatică și hrăpăreață de azi, sunt dispuși a ierta orice. De fapt, să iertăm dar să nu uităm niciodată. Ca să termin într-o notă optimistă, reamintesc și eu, la rândul meu, vorba din bătrâni: fiece pasăre pre limba ei piere.

  8. Nu stiu de ce… dar cred ca unii au uitat cam repede ….”Cercetările în dosarul „Trofeul Calității”, în care fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare, au fost demarate ca urmare a unei adrese din partea Guvernului, condus la vremea respectivă de Călin Popescu Tăriceanu. Guvernul, prin Corpul de Control, a trimis adresa 428/19.10.2006 la DIICOT, în care constata că „Trofeul Calității în Construcții”, încredințat spre organizare Inspectoratului de Stat în Construcții (ICS) prin decizia primului ministru 125/23.06.2004, a fost realizat cu încălcarea legislației în vigoare. Potrivit adresei menționate, firmele organizatoare au încasat 65 miliarde de lei vechi (6,5 milioane lei, n.r), iar ICS a fost în imposibilitatea de a-și administra, utiliza și contabiliza veniturile, așa cum prevede legea Legea finanțelor publice. După analiza adresei, DIICOT a declinat dosarul către DNA în noiembrie 2006, iar procurorii anticorupție au început cercetările la scurt timp după acest moment.”

    http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012050371674/Actualitate/Dosarul-Trofeul-Calitatii-a-fost-deschis-in-urma-unei-plangeri-a-lui-Tariceanu.html

    Oare de ce nu se spune Trofeul = PSD -vs- PSD cu suport PNL AFACERE USL …nu-i asa?!…

  9. uitati un lucru,toate mizeriile si josniciile pe care le-a facut le-a facut cu multa placere ,intotdeauna s-a uitat la poporul lui ca la niste insecte bune de starpit si i-a mai invatat pe unii sa faca la fel si acum vedem ce se intampla in jurul nostru daca pe timpul lui ceausescu a fost dictatura sa vedeti ce o sa fie pe timpul lui ponta si antonescu Doamne ajuta-ne !

  10. Pot sa spun ca ceea ce a facut acum cand a primit sentinta definitiva de arestare ,si-a creionat personalitatea si caracterul lui.
    Cu toata inteligenta lui este un om de cea mai joasa speta ,am fost martori ca nu se respecta recurgand la sinucidere.
    Intreb, daca nu s-a respectat pe sine ne-a respectat pe noi vreodata ? Niciodata !

  11. „Vorbesc fără patimă, vorbesc doar din aducere-aminte…”
    „Pe domnul Năstase am apucat să-l cunosc, în treacăt, înainte de 1990, la party-ul unui astrolog iubitor de tablouri. După ’90, i-am urmărit evoluţia ca şi cum m-aş fi uitat la un film…”
    ” Ce m-a uimit în urcuşul lui pe pârtia puterii….”
    „Nu ştiu de ce, dar n-aş dori deloc să ajung să-mi arunc o privire în abisul şi culisele vieţii domnului Năstase”

    Copy Paste!!! Aveti decenta sa puneti ghilimele!!!

    Câteva amintiri din „epoca Năstase”
    Autor:Gabriel Liiceanu
    Publicat : 24 iunie 2012
    Link: http://www.contributors.ro/cultura/cateva-amintiri-din-%E2%80%9Eepoca-nastase%E2%80%9D/

    • Fanule, tată, nu fi chițibușar! E citată sursa. Pe cine interesează, caută. Faptul relatat contează. Și, apoi, asta nu-i teză de doctorat. Chiar îți închipui că, aici pe blog, ne putem gândi că ar exista cineva din redacție care să fi participat în 1990 la o recepție a vreunui astrolog la care onor invitat a fost minoritarul? Gândește-te la absurdul situației. Pe filosoful fără operă, plagiator și el, căpușă de filosof adevărat, ni-l putem închipui că a hălăduit prin cercurile amintite. Și, până la urmă, doar cei care muncesc greșesc. Respecte.

      • Nu trebuie sa ne suparam, doar un prieten adevarat iti arata cand gresesti, e bine sa iei aminte si sa-ti indrepti greseala. E o mica omisiune, care poate fi indreptata.

      • Cand tii la principii, nu conteaza ca e fituica, blog,ziar, sau teza de doctorat!
        Se creaza impresia ca articolul si parerile sunt ale redactiei! Cand critici furtul si promovezi onestitatea si munca…niste ghilimele sunt motiv suficient de mustrare! Eu o fac din incredere si sustinere pentru Radu Moraru…si cred o corectie la momentul oportun e mereu bine venita!

        Pana acum insa, nimic nu s-a schimbat! Parerile nu sunt ale redactiei si ghilimelele nu sunt prezente!
        Nu asa ne invata Nashu’ sa luam atitudine sa fim societatea civila care sanctioneaza tot ce nu e drept si corect!
        Fac parte din generatia de 20 si ceva de ani care vrea altceva, iar acel altceva nu are voie sa greseasca nici cu 2 ghilimele, suntem generatia care NU APROBA ” las’ ca merge sh’asa” … generatia care vrea tot nimic mai mult, nimic mai putin!!!

        • Ai dreptate, în principiu. Normal că greșelile trebuie semnalate. Critica e binevenită. E bine, totuși, să fii mai flexibil și să vezi imaginea de ansamblu. La câtă muncă e, nu cred că mai are cineva timp să revină asupra unei omisiuni. Așa cum bine remarcă daniel ro în a doua postare, dai click pe sursă și ajungi unde trebuie. Și, în plus, ipochimenul citat e asemena împăratului gol. Adevărații intelectuali cască la prelegerile sale. Faptul semnalat, însă, merită atenția noastră. Mă bucur că faci parte din generația care vrea totul sau nimic. Totuși, inteligența nativă și flexibilitatea ne-au menținut în istorie, ca națiune. Principiile sunt bune, atâta timp cât nu ne închistează. Pe de altă parte, noi trebuie să ajungem a putea trăi în veac, chiar și când suntem în timp. Acolo, da. Acolo trebuie să fim de neclintit, ca pietrele, după cum bine zugrăvea Sorin Dumitrescu pe mocanii și pe monahii noștri, într-o emisiune la Nașul.

          • Muad’dib, imi place tare exprimarea asta..”lacrimos loviti de amnezie”…e tare! D-l Liiceanu a ridicat glasul alaturi de intelectuali atunci cand Dan Erceanu s-a luptat pentru Biblioteca Nationala? Mai departe, „Pe domnul Năstase am apucat să-l cunosc, în treacăt, înainte de 1990, la party-ul unui astrolog iubitor de tablouri. După ’90, i-am urmărit evoluţia ca şi cum m-aş fi uitat la un film.” Deci D-l Liiceanu nu era decat un spectator la toate cele intamplate in perioada de ascensiune a lui Nastase si „pululatia” coruptiei, dar el ce a facut daca tot avea acces la informatie pe la sindrofiile astrologilor pasionati de tablouri? Nu e cam tardiv sa scrie despre asta? Acum cand avem un „despot oriental” cu „stil americano-latin” cazut si demn de mila, e usor a da cu pietre.

  12. „Nu îmi mai fac vreo iluzie …..”
    „Dar îmi e greu să accept că au uitat s…..”
    ” Aş dori să le spun, în acest moment în care ….”
    despre cine e vorba in inceputul articolului, copiat aproape cuvant cu cuvant?
    in articolul original…e clar ca e autorul…dar in acest articol preluat, semnat redactia..si care nu are nicio „ghilimea” la cine va referiti?

    La fel ca in cazul Copy-lotului se creaza impresia ca articolul apartine redactiei! Va era asa de greu sa puneti 2 ghilimele la inceput si 2 la sfarit???
    Sper ca este o greseala si ca articolul sa fie modificat! Daca nu e acelasi plagiat ordinar de care sunt acuzati alti mizerabili in politica!!!

  13. Naşule am urmărit (pe sărite,e drept… deoarece stomacul se răscula) emisiunea ,,Adrian Nstase, Omul”.Ca să păstrăm echilibru, pe cànd emisiunea ,,Antrepenorul din Construcţii, Omul” 2000-2004 ?

  14. Da de acesti oameni avem nevoie sa iasa in fata ,si sa preia friile ROMANIEI, nu niste derbedei care calca pe cadrave ca sa-l salveze pe bravul lor conducator.Dl.LIICEANU de ce nu doriti sa va alaturati lui MRU ,pentru o dreapta puternica sa scapam tara de ciuma rosie, si sa dam romanilor demnitatea pe care o merita.

  15. De morti trebuie vorbit de bine.
    Condamnatul Adrian NASTASE este un mort politic.

    Regretabil, RAZBUNAREA la care asistam din partea celor care nu au incredere in JUSTITIA romana cauta pe orice cale a salva acest mort politic.

    In COREEA de NORD moartea este anuntata dupa 3 – 4 saptamani de un lider politic, sper ca ROMANIA nu merge dupa COREEA de NORD.

    Am cunoscut acest condamnat cu ocazia dezvelirii bustului TITULESCU à GENEVE – ONU.

    Impresionant prin discursul sau in memoria TITULESCU, revenind la anii din urma ma intreb acest om care parea normal a ramas NORMAL.

    Probabil medicii obligatii sa se exprime de starea de sanatate in loc sa aleaga diabetul sau hiper tensiunea, riscul de infarct sa decida asupra starii sale de DEMENTA.

    DEMENTA este o boala ca orice boala si poate ajunge la orice varsta, la oricine dece nu si in cazul lui ANA.

    In acest caz este scos in afara legii si cazul este putzat !!!

    Sa incepi sa-l cauti pe FUNERIU daca are bacalaureat, NORMAL ar trebui sa se elimine PLAGIATURA.

    Daca toti de putere sunt NORMALI dece s-a ajuns asa tarziu sa se constate ca ANA este bolnav.

    Si cate altele in ultimii 22 ani !!!

    Am spus ca DEMENTA poate ajunge si la varste tinere, dece atat varsare de cerneala cu BRUXELLES ???

    Se lasa impresia ca ROMANIA a terminat cu problemele si isi cauta probleme, canicula sa aiba aceste efecte ???

    • de ce sa vorbesc numai de bine despre un oersonaj care nu merita denumirea de om. A distrus si distruge tot ce a mai ramas din tara asta

  16. foarte bun articol l-am citit de doua ori felicitari.Tov. Nastase trbuie sa raspunda pentru faptele ce le-a comis.

    • deacord!trbuie iesit la lumina!pusa mmana pe „lopata”fratilor si curatat locul!ca la nesimtirea lorsi-au luat lumea in cap.

  17. EXCELENT!BRAVISSIMO!iata adevarata fata a MONSTRULUI!si atunci,cum sa nu te enervezi cand vin aici cateva lichele si ridica in slavi pe acest DERBEDEU,fara nici-o remuscare,atentand la bunul simt si la inteligenta celor care nu uita cine a fost acest „copil” al lui iliescu,si „tata” lui ponta .ce trio scarbos,ti se zburleste pielea!

  18. Excelent articolul d-lui Liiceanu. Uite ca eu n-am uitat nici cei 31 de ani traiti pe vremea lui Ceausescu, cu bune si mai ales rele, nici toate guvernarile de dupa ’89. Nu sint singurul, mai sint probabil vreo 2 000 000 de romani. Insa, iata ca sint multe fapte pe care ori nu le-am stiut niciodata, ori nu le-am dat importanta necesara din cauza manipularii.

  19. Redactia, sursa citata incomplet!!!Contributors.ro – G. Liiceanu.
    Excelent articol, razbate revolta unui om de mult bun simt.

    • Daca dai click pe „sursa” ajungi la original, deci este suficienta indicatia.

      • Orice parere ati avea de dl. Gabriel Liiceanu trebuie sa recunoasteti ca a sintetizat exceptional epoca Adrian Nastase. Daca nu sunteti de acord cu ce scrie, dra.Georgiana, inseamna ca sunteti pubera sau ati uitat din ramolisment senil.

Comentariile sunt închise.