Cine le vine de hac securiștilor? Toxicitatea cuplului SRS-Felix

Securiști şi turnători de tot soiul și-au făcut apariția în spațiul public, dând lecții de democrație și morală, erijându-se în patrioți, luptători în slujba binelui public și europeni din tată-n fiu.

Parcă niciodată nu au fost securiștii mai obraznici și mai ticăloși ca în acești ultimi cinci-șase ani. Știm că s-au îmbogățit la scurt timp de la revoluție, că parte din ma­rile afaceri și averi ale Ro­mâniei sunt făcute de ei, cu banii Securității, prin le­gături prea puțin cu­nos­cute încă cu fostele struc­turi, inclusiv cele ale par­tidului comunist. Știm că au penetrat toate ins­ti­tu­țiile statului, uneori după un plan bine pus la punct, alteori prin alianțe con­junc­turale cu politicienii. În­ce­tul cu încetul, au acaparat tot mai multă putere, diluându-se strategic în peisajul pes­triț al neterminatei tranziții și al „ca­pitalismului de cumetrie“. I-a carac^­te­ri­zat însă, până la un punct, un soi de dis­creție. Pândeau de undeva din spatele con­turilor, al tranzacțiilor cu statul, al re­țe­lelor paralele de informații, sponsorizau partide, influențau politicieni prin verse și perverse metode. Într-un cuvânt, con­tro­lau. Rareori apăreau însă în media, își ve­deau tăcuți de consolidarea averilor și im­periilor. Un soi de precauție, de teamă re­miniscentă, îi ținea în planul secund al tu­multului public. Preferau zonele gri, clar­ob­scurul, luminii reflectoarelor. Mulți au reușit să-și piardă urma. Bulversarea va­lorilor nu-și spusese însă ultimul cuvânt. Ciclul completei maculări nu se încheiase. Era loc, așa cum se va vedea, de și mai mult rău.

A fost un punct, undeva între 2000 și 2004, când parte din acești securiști au ieșit la rampă. S-au reactivat. I-a obligat, e drept, și Legea deconspirării Securi­tății, activitatea tot mai consistentă a CNSAS. Foști ofițeri, turnători sau doar in­divizi care au gravitat în zona de interese a Securității și mai apoi în cea a serviciilor de informații au părut că iau cu asalt po­litica la scenă deschisă, fără inhibiții, fără fereli și justificări. Lipsa lustrației și viciul bine gândit al legislației, care le permitea să can­di­deze, să fie aleși sau numiți în funcții-cheie ale statului, de la parlament la guvern și justiție, le-au venit în ajutor. Au înfruntat stoici și victorioși atacurile me­diatice. O singură victimă de rezonanță: Mona Muscă. Să fi fost acesta momentul în care ceilalți au prins aripi, s-au dezinhibat complet și au ieșit la atac sau, poate, doar o nouă strategie? Nu știm. Ambele, probabil. S-a văzut însă rezultatul. Securiști şi turnători de tot so­iul, cu mult tupeu, și-au făcut apariția în spațiul public, dând lecții de de­mo­crație și morală, erijându-se în patrioți, lup­tă­tori în slujba binelui public și europeni din tată-n fiu. Se încheia încă un ciclu.

Momentul de răscruce a fost însă cel în care Felix-Voiculescu, până acum doar cu statutul oficial de turnător, deși activitatea la Crescent și ICE Dunărea spunea cu to­tul altceva, a decis să joace în altă ligă. A fost primă oară în perioada post-decem­bristă, când un securist deținea, pe lângă putere financiară și politică, și o imensă putere mediatică. I-a urmat Sorin Ovidiu Vântu, deși relațiile acestuia cu Secu­ri­ta­tea încă nu sunt bine documentate. Și, la o scară ceva mai modestă, dar cu nimic mai puțin periculos, Sorin Roșca Stănescu, pătruns în parlament sub auspiciile libe­rale ale „revoluției bunului-simț“. Româ­nia a fost complet bulversată. Artizan al două suspendări ale președintelui Băsescu, făcător și desfăcător de alianțe politice și gu­verne, autor al unora dintre cele mai oribile manipulări ale opiniei publice, lui Voi­culescu doar în ultimul an pare să i se apropie funia de par. E deja condamnat, în primă instanță, la închisoare cu exe­cutare pentru cinci ani, iar desecretizarea arhivei ICE Dunărea, partea operativă,
i-ar putea aduce alte surprize neplăcute. Toți trei, SRS, Vântu, Felix, și-au con­cen­trat atacurile asupra lui Traian Băsescu, per­ceput, în mod corect, ca fiind prin­ci­palul pericol în calea planurilor lor, sin­gu­rul adversar care putea să aibă ac de co­jocul lor.

Ceea ce șochează însă în cazul acestor doi securiști/turnători – Voiculescu și Stă­nescu – este, așa cum spuneam la înc­ep­u­tul articolului, combinația între imensa ticăloșie și obrăznicie, amplificată zi de zi sub ochii noștri, imposibilitatea de a fi opriți. Minciunile și calomniile, deși de­montate în spațiul public – să ne aducem aminte de „Băsescu, traficantul de ar­me“, „Băsescu, eliberatorul lui Hays­sam“ -, nici nu i-au discreditat, nici nu le-au tăiat din avânt. Ultima izbândă, cea prin care Voiculescu, Roșca Stănescu și pro­babil câțiva alții au încercat să-l im­plice pe președinte într-un scandal de spălare de bani și de finanțare ilegală a cam­paniei din 2004 a depășit însă niște limite. Pare că face parte, așa cum a spus și Băsescu, dintr-un plan mai amplu, fără discuție moșit în laboratoarele lui Felix. Documentele false (depuse și la parchet) provin de la FACIAS, fundație-anexă a lui Voiculescu. Directorul executiv al FACIAS, Oana Florea, este vicepreședinte PC, filiala București, Ovidiu Raețchi, deputat PC, a fost și director FACIAS, iar Răzvan Zamfir, director de comunicare la fundație, este membru PC. Puțin probabil ca fals­if­i­ca­torul de documente să se afle în zona asta, dar aici e treaba procurorilor.

Este însă prima oară când murdăria se­curistică este demontantă chiar de ins­ti­tuții ale statului, Parchet și Oficiul pentru Prevenirea Spălării Banilor, și nu doar de presă. Ceea ce spune multe. Să punem acest episod în relație cu declarațiile de acum niște luni ale lui George Maior, șeful SRI, care a dat, în premieră, un aver­tis­ment dur foștilor securiști. Conturile din străinătate ale lui Roșca Stănescu au fost luate la scormonit, și nu este singurul, o comisie rogatorie investighează firma prin care Vântu spală bani, dar și alte firme din Cipru și Indonezia. Lațul se strânge încet, încet. Specialiștii în manipulări securistice, Stănescu și Voiculescu, s-au speriat, știu ei bine de ce au vrut să încalece SRI, SIE și justiția. Au reacționat pripit și prostește. S-ar putea ca un alt ciclu să se închidă.

P.S.: Toxicitatea unor SRS și Felix a atins apogeul, iar faptul că Antonescu s-a spălat puțin pe mâini de fostul său consilier, dân­du-l afară din PNL, nu schimbă datele pro­blemei. Responsabilitatea pentru gonflarea acestor securiști îi aparține în întregime.