În ultimele luni, Traian Băsescu s-a remarcat în spațiul public prin semnalarea spectaculoasă a posibilității ca Binomul SRI-DNA, coloana vertebrală a Statului de Drepți, ivit pe ruinele fostului Stat de Drept, să dea naștere la abuzuri incalificabile.
Am fost și rămîn un dușman înrăit al Corupției postdecembriste.
Am scris și am vorbit împotriva corupției încă din primii ani postdecembriști.
Experiența de gazetar prin Istorie mi-a atras însă atenția că orice Luptă, fie ea de clasă, fie Luptă împotriva Corupție, poate deveni rapid pretextul unor abuzuri comise de ștabii instituțiilor de forță chiar și în democrație.
Șefii DNA, șefii Parchetului General, șefii de la Înalta Curte, Șefii de la SRI sunt și ei oameni, și-n clipa cînd văd că la un pocnet din deștele lor boante, un politician, un jurnalist, un cetățean ajunge în cătușe și sub scuipatul mediatic, tentația abuzurilor e uriașă.
În toate țările civilizate, pentru a evitarea abuzurilor, s-au creat instituții de tip watchdog – presă, societate civilă, Parlament- de care instituțiile de forță se tem și conștiente de supraveghere, nu-și permit abuzuri.
Sub regimul Traian Băsescu, instituțiile de forță au cunoscut o putere înspăimîntătoare. Nu numai pentru că au fost lăudate iar și iar de Traian Băsescu, dar și pentru că instituțiile de supraveghere au fost supuse un incredibil proces de compromitere publică.
La finele regimului Traian Băsescu, SRI, DNA, Parchetul General, SPP, STS treceau drept întruchiparea patriotismului, cinstei și corectitudinii, în timp ce Parlamentul trecea drept o adunătură de hoți, clasa politică, o Gașcă de corupți, iar presa, o succesiune de tonomate ale mogulilor.
Ca jurnalist cu o sensibilitate bolnăvicioasă la dezechilibrele din societatea postdecembristă, n-am putut să nu sesisez derapajele tot mai limpezi, ostentative chiar, ale instituțiilor de forță din primele luni ale noului Regim:
Arestări preventive de a valma, umilirea celui înhățat de Binom prin defilarea sa în cătușe la televizor, umilire aplaudată de ofițerii acoperiți din presă ( o altă realitate a Statului Milițienesc), redactarea unor Rechizitorii fără nici o valoare juridică, dar cu o vădită intenție de a compromite, prin trimiterea lui pe șest la publicațiile sub acoperire ale SRI, persoana intrată în vizorul Organelor, includerea în Rechizitorii fără nici un motiv juridic a unor nume de jurnaliști și de publicații numai și numai pentru a le terfeli.
Cel mai grav abuz mi s-a părut însă folosirea Instituțiilor de forță ale statului – DNA, Parchet General, SRI- pentru răfuielile mafiote sau hormonale ale celor puși de Regimul Traian Băsescu în fruntea acestor instituții de forță.
Așa a apărut așa numitul abuz în serviciu și nu pentru fapte de ieri, de azi, ci de pe vremea lui Tata Noe.
Speriați că ar putea fi și ei înhățați de Binom pentru cine știe ce așa zis abuz în serviciu de cîndva, liderii politici, în frunte cu președintele României, s-au transformat în tobe și trompete din uriașa meterhanea care cîntă de dimineață pînă seară imnuri Binomului SRI-DNA.
Pe acest fond, intervențiile lui Traian Băsescu în favoarea Statului de drept, împotriva Statului de Drepți, pînă la urmă creat de el, mi s-au părut a da seamă de conștiința unui bărbat de stat.
Iată, mi-am zis, cel care a creat Statul de Drepți știe cît de periculoasă este absența Statului de Drept și, prin urmare, și-a făcut un scop al vieții de după Cotroceni din lupta împotriva abuzurilor Justiției.
Pentru un asemenea luptător, Cazul Mariana Rarinca trebuia să fie motiv de intervenții răsunătoare în spațiul public.
Spre surprinderea mea, pe cît a fost de vocal Traian Băsescu în cazul Elena Udrea, pe atît a fost de tăcut în cazul Mariana Rarinca.
Ba mai mult, cînd din motive politicianiste, desigur, Călin Popescu Tăriceanu a cerut demisia Liviei Stanciu și a Codruței Kovesi pentru cele șase luni petrecute de o femeie în pușcărie, numai și numai pentru că a supărat-o pe Livia Stanciu, partenera declarată a Codruței Kovesi în materie de arestări și condamnări cu valoare de execuție mafiotă, Traian Băsescu s-a năpustit asupra lui Călin Popescu Tăriceanu acuzîndu-l că prin denunțarea abuzurilor la care a fost supusă Mariana Rarinca, președintele Senatului ține partea infractorului Dan Șova.
Știe Traian Băsescu ce înseamnă să faci șase luni de pușcărie numai pentru că ai îndrăznit să-i ceri cuiva banii pe care ți-i datora?
Traian Băsescu a fost furibund, pentru că Elena Udrea a stat în arest preventiv două luni și ceva pe nedrept.
Pe nedrept a stat însă și Mariana Rarinca.
Și nu două luni, ci șase.
Stimate domnule Traian Băsescu:
E vreo deosebire între Elena Udrea și Mariana Rarinca?
Dacă nu inima, atunci măcar rațiunea nu vă spune că Mariana Rarinca e și ea om, ca și Elena Udrea?
Nu merita și Mariana Rarinca, o cetățeană a țării căreia i-ați fost președinte timp de zece ani, apărarea de care a beneficiat Elena Udrea din parte dvs?
sursa: cristoiublog.ro
Comentariile sunt închise.