Dragos Paul Aligica scrie, intr-un editorial publicat de Contributors.ro, despre discutia zilei: cresterea salariilor in sectorul public. In opinia acestuia, exista doua tipuri de economisti. O categorie formata din cei care incearca sa inteleaga si explice procesele prin care diviziunea muncii si schimbul intre indivizi mai mult sau mai putin liberi genereaza ordine sociala si prosperitate, si cea de-a doua categorie, a acelora care incearca sa inventeze si justifice mecanisme prin care Statul si elitele asociate lui pot controla si manipula procesele economice in vederea redistribuirii de resurse catre persoane, grupuri si obiective decretate de aceste elite ca fiind de interes public, laudabile, urgente.

“Pentru discutia noastra ne intereseaza a doua categorie, B. Cele doua mari modalitati de redistribuitie teoretizate si sustinute de economistii din aceasta clasa sunt cunoscute: (1) impozite si taxe si (2) „politica” monetara. Inca din vechime, regii, curtierii si bancherii lor isi executau economic supusii pe calea birului, tributului si prin manipularea valorii monedei. In schema mare a lucrurilor cand vine vorba de bugetul Principelui, cea de a treia cale, “imprumutul”, ca orice “a treia cale”, este reductibila mai devreme sau mai tarziu la primele doua.

In lumea moderna, principala contribuite a economistilor de categoria B in acest sens a fost: (a) Sa inventeze modalitati cat mai eficiente si ingenioase de a taxa, de a impozita si de a manipula moneda si creditul aferent; (b) Sa gaseasca moduri cat mai subtile de a camufla si plasa aceste modalitati sub pragul de perceptie publica; si (c) Sa inventeze o teorie cat mai abstracta si sofisticata pentru a explica si legitima din punct de vedere stiintific si moral operatiunea. De aici, tratate, manuale, discipline, teorii, doctorate.

Prima victima nu este insa cetateanul de rand ci economistul de tip B insusi. De cele mai multe ori de buna credinta, adept convins al universului paralel astfel creat in mintea sa, el crede sincer in ce spune si face. Din punct de vedere practic, aceasta confuzie de planuri, limbaje, probleme si prioritati are insa un rol pozitiv pentru succesul social al acestui tip de economist. Sa nu uitam care este scopul ultim al demersurilor acestuia: eficientizarea si legitimizarea operatiunilor Statului si a elitelor aflate la pupitrul de control”, scrie Dragos Paul Aligica.

Intreg editorialul il puteti citi pe http://www.contributors.ro/fara-categorie/intuiesti-ca-ceva-e-in-neregula-probabil-ca-este/