La începutul descoperirii gazului ca o resursă naturală care ar putea aduce mai mulți bani în contul unui stat, cine ar fi crezut vreodată că acest lucru ar putea deschide ușile și pentru marile afaceri internaționale? Că exploatarea gazelor înseamnă bani, iar reinvestirea capitalului deschide un circuit pentru acumularea mai multor bani și putere. În anii ’70, ’80, când Uniunea Sovietică a descoperit potențialul acestei resurse naturale în timpul Războiului Rece, exploatarea ei era încă prevăzută ca o afacere națională. Nu după anii ’90, când tranzacțiile cu gaz nu mai vizau doar afacerile interne fiind transformate în afaceri internaționale. Cei care au descoperit atunci că ecuația puterii pune semnul egal între tranzacțiile cu gaz și bani, că afacerile cu gaz ar putea finanța și războaie, afaceri nucleare, vor fi titanii, viitorii stăpâni ai lumii.

Contextul problemei. Istoria timpurie a afacerilor cu gaz

Anii ’70 au fost primii ani de livrare a gazelor rusești. Austria a fost prima țară din Europa de Vest care a devenit importator de gaz rusesc prin conducta de gaz „Bratstvo”. Chiar mai devreme decât Austria, Polonia a fost un importator de gaz rusesc în cantități mici, mai târziu Germania și Turcia.

În aprilie 1973, când importanța tranzacțiilor cu gaz a crescut odată cu modernizarea industriei, a fost fondată o organizație sub protecția Ministerului Comerțului Exterior al URSS, Asociația All-Union Soyuzgazexport, un predecesor al Gazexport de astăzi. Acesta a fost începutul schimbărilor în guvernarea rusă. În august 1989, Ministerul Industriei de Gaze a fost redenumit și transformat în prima corporație de stat, concernul de gaz Gazprom. Din toamna anului 1991, Soyuzgazexport a fost inclusă ca o întreprindere străină în structura de stat a concernului Gazprom, iar în 1993 a devenit filiala sa economică. Astfel începe istoria comerțului cu gaze în Rusia. La fel și primele afaceri dintre Moscova și Ankara.

În februarie 1986, compania turcă Botaș și Soyuzgazexport au ajuns la un Acord privind afacerile cu gaze naturale („Vânzare-Cumpărare de gaze naturale”), semnat la Ankara. Dar negocierile privind livrările au început cu doi ani înainte, când Republica Turciei și Uniunea Sovietică au semnat un acord interguvernamental la 18 septembrie 1984.

Situația mai sus menționată ridică multe întrebări, la care nu se pot răspunde ușor: Există incompatibilități de statut între Soyuzgazexport și Ministerul Comerțului Exterior al URSS? Dacă există, cum ar putea fi încă încorporat într-o structură guvernamentală? Unde merg profiturile sau, mai bine spus, cât de transparent este circuitul banilor în aceste condiții? De ce Ministerul Industriei Gazelor a fost rapid transformat într-o corporație de stat? Care au fost relațiile din anii ’70 -’80, între Soyuzgazexport și vechiul Minister al Industriei Gazelor, redenumit curând Concernul de Gaz al Statului Gazprom?

Relațiile dintre OOO Gazexport și OAO Gazprom din primii ani ai fundației se află în umbră. Știm puține lucruri despre ele, deși cheia înțelegerii modului în care s-a dezvoltat gigantul Gazprom ar putea fi găsită în această istorie timpurie.

Exportul de gaze merge „mână în mână” cu influența politică?

Dezvoltarea afacerilor naționale cu gaze – care ulterior vor deveni internaționale – are nevoie în primul rând de crearea unui cadru instituțional. Ca o simplă asociere sau birou cum a fost la început, Soyuzgazexport nu îndeplinea astfel de condiții. Tocmai din acest motiv, Oficiul de tranzacționare a gazelor din Ministerul Comerțului Exterior al URSS va fi transformat în Asociația All-Union Soyuzgazexport, iar Ministerul Industriei de Gaze va deveni în curând o corporație de stat.

„De la mijlocul anilor șaptezeci, relația germano-rusă de gaze s-a solidificat prin stabilirea așa-numitei înțelegeri Orenburg, susținute în mare parte de guvernul german” remarcă Boon von Ochssée și Timothy Alexander în ‘Dinamica coordonării aprovizionării cu gaze naturale într-o lume nouă’.

Unul dintre cele mai importante elemente care urmăresc instituționalizarea proiectelor de gaz precum Nord Stream, de exemplu, este utilizarea diplomației energetice verticale după cei doi autori. Cu alte cuvinte, încă de la începutul dezvoltării proiectelor de gaz, Rusia a folosit instrumente de politică externă pentru a oferi sprijin inițiativelor de investiții ale Gazprom. Acordul de la Orenburg arată modul în care Rusia și-a exercitat influența politică în Germania prin instituirea unei relații „câștig-câștig”. Împreună cu acordul de la Yamburg, semnat la mijlocul anilor ’80, rămân în istoria afacerilor cu gaze ca „documente interguvernamentale cheie care reglementează livrările de gaz rusesc în Europa Centrală”.

Conducta Orenburg a fost construită „pe baza unui acord interguvernamental multilateral” cu sprijinul organizațiilor din Europa Centrală. Drept urmare, Rusia a putut să creeze relații cu statele din Europa de Vest și să-și transfere puterea politică. Pentru a fi mai precis, Rusia a putut să facă acest lucru prin crearea unor acorduri interguvernamentale multilaterale, semnate pentru o perioadă lungă de timp și proiecte de gaze instituționalizate.

Proiectele de gaz transformă Turcia într-un centru energetic important

Încercând să achiziționeze conducte și drepturi de explorare în Iran și Afganistan, mai târziu în Turcia, Rusia a construit din anii ’70 un „pod terestru” către Europa prin Orientul Mijlociu. Astăzi este aproape un fapt împlinit. Odată cu extinderea influenței sale politice în Irak, Liban și Siria, Rusia „își va cimenta rolul de furnizor principal de gaz european (…), punând riscuri serioase pentru interesele SUA și europene”.

În ciuda eforturilor Comisiei Europene de diversificare a ofertelor de energie și a modificării vechii legislații privind gazele naturale, Rusia a crescut în procente ca furnizor de gaz de la începutul anului 2019. La fel și consumul de gaz. Totuși, dacă există ceva care ar trebui să ne preocupe, nu este consumul evident în creștere. Cât, chiar mai mult, tendința accentuată a scăderii producției de gaze în Europa.

Potrivit analistului pe probleme de gaze naturale de la Centrul Energetic SKOLKOVO din Moscova, Serghei Kapitonov, această tendință este accentuată prin închiderea permanentă a câmpului de gaze din Groningen în 2022 și prin declinul continuu al producției de gaz în Norvegia și în Marea Nordului (Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Germania). Europa este de fapt nimic mai mult decât un consumator, în loc de producător de gaz. În absența propriilor resurse de gaz și în fața realității unei nevoi crescânde pentru aceasta, ceea ce rămâne în urmă este întrebarea foarte bună a lui Kapitonov: „De unde Europa va obține acest gaz: Rusia sau piețele globale?”

După Serghei Kapitonov, zilele în care Europa era dependentă pe deplin de gazul rusesc sunt trecute. Astăzi poate fi înlocuit cu gazul natural lichefiat (GNL) de pe piețele globale. Conducta EastMed și proiectul Croația GNL, aprobat recent de Acordul Verde European, sunt două dintre proiectele de gaze care au ca scop să fie o alternativă strategică la importul de gaz rusesc. Cu toate acestea, ceremonia de inaugurare a conductei TurkStream, care a avut loc la Istanbul pe 8 ianuarie, în acest an, în prezența președinților Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdoğan, și cu participarea liderilor din Serbia și Bulgaria, a arătat că legăturile dependente nu sunt încă tăiate.

Proiectul conductei TurkStream – care înlocuiește practic proiectul South Stream urmând același traseu ce traversează Marea Neagră până se oprește spre nord-vestul Istanbulului, în Kıyıköy – va consolida legăturile puternice dintre Moscova și Ankara, dar și cu Europa.    La fel ca și Peninsula Yamal din nord-vestul Siberiei, Turcia este planificată să devină un alt centru important pentru tranzacțiile cu gaz, poate cel mai important, „un hub regional de energie”, „a doua cea mai mare piață de export Gazprom”.

Rauf Mammadov susține într-un articol publicat de Fundația Jamestown că „împreună cu Nord Stream Two, Turk Stream este vital pentru strategia Gazprom de a furniza cât mai mult gaz în Europa prin intermediul conductelor ce ocolesc Ucraina, cu care Rusia are o serie de dispute energetice și geopolitice”.

O opinie care o completează foarte bine pe cea a lui Kemal Kirisci, directorul proiectului Turciei de la Brookings Institute, care a declarat recent pentru Euronews că Putin are interesul de „a se asigura că există o Turcie care poate continua să importe gazul natural și să-l plătească. Iar în al doilea rând, trebuie menținută o relație cu Turcia care să-i permită lui Putin posibilitatea, pe cât mai mult posibil, de a îndepărta Turcia de NATO și de Uniunea Europeană. NATO în special, nu atât UE”.

Ambele opinii evidențiază că proiectele de gaz nu au fost doar proiecte bazate pe economie, ci mai ales politice. O apreciere care este consolidată de faptul că a sporit și cooperarea în domeniul apărării, după ce „Turcia a cumpărat apărări avansate anti-rachetă ruse anul trecut”. O alianță strategică între Rusia și Turcia, întemeiată pe motive economice și politice, ar fi o întrebare interesantă pentru viitor.

Poate aceasta este partea cheie a planului Rusiei, strategia sa politică, de a înconjura continentul cu conducte de gaze în nord și sud, observă Mammadov, lucru care va lăsa Rusiei o mână liberă în utilizarea infrastructurii energetice ca armă politică împotriva Ucrainei, și nu numai.

Conflictele armate ale Ucrainei cu Rusia schimbă traseul energetic

După anexarea Peninsulei Crimeea în februarie-martie 2014, Rusia a fost destul de dornică să stabilească o nouă rută energetică prin proiectele sale de gazoduct. Una dintre aceste rute energetice a fost planificată să treacă prin conducta de gaz TurkStream, care se extinde din portul rusesc în Marea Neagră, Anapa, până în partea europeană a Turciei, Kıyıköy și granița greacă, Ipsala. Conducta, care înlocuiește vechiul South Stream, va furniza gaz pentru piața turcă, precum și pentru țările din sudul și sud-estul Europei. Un proiect care, împreună cu conducta Blue Stream, va consolida poziția Turciei „ca centru al proiectelor energetice importante din regiune”.

Și la fel ca în orice tranzacții cu gaze și proiecte energetice mari, există câțiva câștigători așteptați și inevitabili învinși. Câștigătorii așteptați sunt, desigur, Rusia și Turcia, care își vor culege fructele profitând cel mai mult de avantajele acestui proiect de gaz. Dar avem și un „câștigător surprinzător”.

Începând cu 1 ianuarie, Bulgaria va prelua livrarea de gaze prin TurkStream, într-o mișcare care înlocuiește vechea rută prin evitarea tranzitului prin Ucraina și România, și care va face economie de până la zeci de milioane de dolari pe an pentru țară conform declarațiilor publice făcute de ministrul bulgar al energiei, Tememoujka Petkova. Rezultatul acestei modificări a traseului va fi „condiții mai bune pentru consumatorii bulgari” la prețuri mai mici ale gazelor naturale. Nu același lucru și pentru celelalte țări rămase în urmă. Un acord de cinci ani semnat la sfârșitul anului trecut între Rusia și Ucraina arată că volumele de gaze se vor confrunta cu o scădere treptată de la 65 bcm în 2020 la 40 bcm anual până în 2024.

„Rusia încearcă să reducă tranzitul de gaze prin Ucraina de la mijlocul anilor 2000, iar proiectul de conductă TurkStream de 7,8 miliarde de dolari este o mare parte a acestui obiectiv strategic”. Mai mult decât atât, TurkStream „subminează direct Ucraina ca țară de tranzit pe gaz și subminează direct securitatea ucraineană”, a declarat Margarita Assenova pentru RFE/RL, analist energetic la Centrul pentru Analiza Politicii Europene de la Washington.

Continuarea proiectului de gaze mult mai ambițios South Stream, la care Uniunea Europeană s-a opus în trecut, TurkStream va livra anual gaze naturale în provincia de vest a Turciei prin primul conduct, iar al doilea va exporta către Balcani și Europa Centrală, inclusiv Bulgaria, Serbia și Ungaria. În acest scenariu de „schimbare a traseului”, rolul României va fi diminuat, observă Aura Sabadus, jurnalistă senior la ICIS.

Poziționată în mijlocul conflictelor, Turcia joacă ambele cărți cu Estul și Vestul. Turcia devine, de asemenea, a doua țară, după Germania, în importanța livrărilor de gaz,              „o punte” între țările producătoare de gaz și cele care consumă gaz. În această schemă, Ucraina iese din jocul politic ca țară de tranzit fiind înlocuită de Turcia, schimbând astfel traseul energetic.

 Potrivit ngv.ru Russian Gas Export: Background, Status and Outlook, publicat pe Arhiva Internet în 2007, 11 noiembrie: „Soyuzgazexport a fost creat pe baza Oficiului de tranzacționare a gazelor, unitatea de afaceri a Soyuznefteexport.”, deci a unui birou care a funcționat în cadrul Ministerului Comerțului Exterior al URSS. În această direcție, a se vedea  HYPERLINK “https://web.archive.org/web/20071111214446/http:/www.ngv.ru/article_en.aspx?articleID=22687” https://web.archive.org/web/20071111214446/http://www.ngv.ru/article_en.aspx?articleID=22687.

  HYPERLINK “https://en.wikipedia.org/wiki/Gazprom” https://en.wikipedia.org/wiki/Gazprom

   HYPERLINK “https://www.enerji.gov.tr/en-US/Pages/Natural-Gas-Pipelines-and-Projects” https://www.enerji.gov.tr/en-US/Pages/Natural-Gas-Pipelines-and-Projects

 Boon von Ochssée, Timothy Alexander (2010). The dynamics of natural gas supply coordination in a New World: cooperation or competition between gas-exporting countries from a Russian perspective (pp. 319-320). University of Groningen, The Hague: Clingendael International Energy Programme,  HYPERLINK “https://www.rug.nl/research/portal/files/10431154/09_c9.pdf” https://www.rug.nl/research/portal/files/10431154/09_c9.pdf.

 Arhiva Internet, art. cit.

 Despre primele încercări de achiziție a conductelor și a drepturilor de explorare în Iran și Afganistan, vezi Arhiva Internet, art. cit.

  HYPERLINK “https://foreignpolicy.com/2019/04/17/russias-gas-web-ensnares-europe/” https://foreignpolicy.com/2019/04/17/russias-gas-web-ensnares-europe/

 De văzut statistica publicată pe site-ul Gazprom export, care arată că compania a înregistrat o creștere a volumului producției de gaze pe piețele interne și externe, cu 3,7% mai mult decât în 2018, în perioada 1 – 15 ianuarie 2019. În această direcție, vezi  HYPERLINK “http://www.gazpromexport.ru/en/presscenter/news/2200/” http://www.gazpromexport.ru/en/presscenter/news/2200/ și  HYPERLINK “http://www.gazpromexport.ru/en/presscenter/news/2341/” http://www.gazpromexport.ru/en/presscenter/news/2341/. Despre creșterea gazelor înregistrate în Ungaria, vezi  HYPERLINK “http://www.gazpromexport.ru/en/presscenter/news/2269/” http://www.gazpromexport.ru/en/presscenter/news/2269/.

  HYPERLINK “https://www.euronews.com/2020/01/08/turkstream-europe-needs-gas-and-russia-has-it-the-story-behind-that-new-pipeline” https://www.euronews.com/2020/01/08/turkstream-europe-needs-gas-and-russia-has-it-the-story-behind-that-new-pipeline

 HYPERLINK “https://euobserver.com/opinion/147382?fbclid=IwAR1yP37VyC4G9TD1iKwmI7Z9Bqlwmvq_V4obrcgwyIIhNA5grHRGUxeqGJY” https://euobserver.com/opinion/147382?fbclid=IwAR1yP37VyC4G9TD1iKwmI7Z9Bqlwmvq_V4obrcgwyIIhNA5grHRGUxeqGJY

 În această direcție, vezi  HYPERLINK “https://www.offshoreenergytoday.com/gallery-first-line-of-turkstream-pipeline-reaches-turkey/” https://www.offshoreenergytoday.com/gallery-first-line-of-turkstream-pipeline-reaches-turkey/ și  HYPERLINK “https://www.dailysabah.com/op-ed/2019/04/08/turkish-russian-energy-dependence-vs-independence” https://www.dailysabah.com/op-ed/2019/04/08/turkish-russian-energy-dependence-vs-independence.

 Rauf Mammadov (2018, April 11). Russia Putting the Pieces Together to Maintain Its Gas Stranglehold on Europe. Eurasia Daily Monitor Volume: 15 Issue: 55. The Jamestown Foundation, Washington DC,  HYPERLINK “https://jamestown.org/program/russia-putting-the-pieces-together-to-maintain-its-gas-stranglehold-on-europe/” https://jamestown.org/program/russia-putting-the-pieces-together-to-maintain-its-gas-stranglehold-on-europe/. Cu privire la aceasta, vezi și  HYPERLINK “https://foreignpolicy.com/2019/04/17/russias-gas-web-ensnares-europe/” https://foreignpolicy.com/2019/04/17/russias-gas-web-ensnares-europe/.

 În această direcție, vezi articolul publicat de  HYPERLINK “https://twitter.com/jasminbauomy” \t “_blank” Jasmin Bauomy pe  HYPERLINK “https://www.euronews.com/2020/01/08/turkstream-europe-needs-gas-and-russia-has-it-the-story-behind-that-new-pipeline” https://www.euronews.com/2020/01/08/turkstream-europe-needs-gas-and-russia-has-it-the-story-behind-that-new-pipeline.

  HYPERLINK “https://www.euractiv.com/section/energy/news/turkey-russia-launch-turkish-stream-pipeline-carrying-gas-to-europe/” https://www.euractiv.com/section/energy/news/turkey-russia-launch-turkish-stream-pipeline-carrying-gas-to-europe/

   HYPERLINK “https://www.azernews.az/region/141248.html” https://www.azernews.az/region/141248.html

   HYPERLINK “https://emerging-europe.com/business/turkstream-begins-pumping-russian-gas-to-bulgaria-bypassing-ukraine/” https://emerging-europe.com/business/turkstream-begins-pumping-russian-gas-to-bulgaria-bypassing-ukraine/

  HYPERLINK “https://www.euractiv.com/section/energy/news/turkey-russia-launch-turkish-stream-pipeline-carrying-gas-to-europe/” https://www.euractiv.com/section/energy/news/turkey-russia-launch-turkish-stream-pipeline-carrying-gas-to-europe/

  HYPERLINK “https://www.rferl.org/a/russia-launches-itself-into-new-export-territory-with-turkstream-natural-gas-pipeline/30364755.html” https://www.rferl.org/a/russia-launches-itself-into-new-export-territory-with-turkstream-natural-gas-pipeline/30364755.html

 HYPERLINK “https://www.icis.com/explore/resources/news/2019/12/05/10450843/ukraine-turkey-emerging-as-eastern-european-gas-transit-options” https://www.icis.com/explore/resources/news/2019/12/05/10450843/ukraine-turkey-emerging-as-eastern-european-gas-transit-options

Ana-Maria Caminski

Correspondent in Romania, pentru NASUL TV Canada

http://www.nasultv.ca/is-it-turkey-the-new-transit-country-of-gas-deliveries-to-europe/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here