Fratia plagiatorilor

Triumful „fratiei plagiatorilor“, formata din elita politico-intelectuala provoiculesciana, inseamna afundarea iremediabila in mocirla morala din care Romania face, de 22 de ani, eforturi sa iasa.

Celor care se tot intreaba si ma intreaba de ce este miza acestor alegeri mai mare de­cat a altora, similara celor din 1990, le spun ca din cauza plagiatului si a justitiei. Asa cum votul de atunci ne-a can­tonat definitiv la mar­ginea Europei, acolo unde stateam cuminti, ratand san­sa de a merge impotriva propriului destin, la fel va face si votul din 2012. Daca nu cumva va avea con­se­cinte si mai distrugatoare, pentru ca si conditiile sunt altele. Daca populatia nu pricepe, asa cum n-a pri­ceput nici atunci, din motive mai mult sau mai putin obiective (analizate de Lu­cian Boia inclusiv in ultima carte, De ce este Romania altfel), in schimb, elita in­telege.

Intelege chiar si cea clientelara, de rea-credinta si oportunista. Stie si aceasta eli­ta ca plagiatul lui Ponta e dincolo de in­doiala, ca in orice tara normala si-ar fi pierdut de mult si titlul de doctor, si func­tia politica, ca asa ar trebui sa fie si in Ro­mania. Stie, dar schimonoseste adevarul cu argumente rusinoase – „Basescu l-a dat in gat“ si „toti fac la fel“ – sau tace com­plice. M-am uitat pe lista celor peste 2.700 de semnaturi stranse pe site-ul revistei 22 la scrisoarea deschisa prin care i se cere Ecaterinei Andronescu sa-i ridice titlul lui Ponta. Semnaturi venite in proportie co­var­sitoare din mediul academic, al inte­lectualitatii, al societatii civile active de aici si din strainatate. M-am uitat si pe alte proteste si petitii pe aceasta tema, ca­re au strans si ele alte mii de semnaturi. N-am vazut nicio semnatura a vreunuia dintre intelectualii anti-Basescu, adica pro Voiculescu-Antonescu-Ponta. Fac aceas­ta categorisire pentru ca inteleg ca este uni­ca in virtutea careia aceasta elita functioneaza; pentru ea adevarul si etica aca­de­mica, bunul simt si de­cen­ta, pana la urma, au obli­ga­toriu culoare politica. Din punctul meu de vedere, pla­giatul lui Ponta a fost, mai mult decat orice altceva in 22 de ani, turnesolul care a scos la lumina mizeria mo­rala a acestei categorii de intelectuali si pentru care nu gasesc nicio scuza. Pun semnul egal intre intelectualii care au aplaudat sau au bagat capul sub aripa la venirea minerilor si cei care fac acelasi lucru acum cu plagiatul lui Ponta. Spre deosebire, „intelectualii lui Ba­ses­cu“, eticheta lipita pe fruntea celor care sunt si au fost impotriva PSD si USL, nu au sustinut niciodata derapajele PDL si ale presedintelui. Au protestat la magaria fata de Regele Mihai, la atacul lui Basescu la adresa procurorilor, la incercarea PDL de a comasa alegerile locale cu parl­a­men­ta­rele. Au scris, au semnat proteste, s-au de­limitat. Nu toti, dar majoritatea. Pentru as­ta au fost ingropati in laturi. Sincer, nu mi-am facut iluzii ca Ponta va ajunge sa-si dea demisia sub presiunea inte­lec­tu­a­lilor, la cererea universitarilor, ci doar sa-i aud spunand pe acestia la unison „dom­nule, esti un plagiator, noi asta credem despre tine, da titlul inapoi si n-ai decat sa ramai premier“. Ar fi fost gestul minim de onorabilitate.

Cei peste 2.700 de semnatari ai scrisorii ca­tre ministrul Andronescu nu cer nici demisia lui Ponta, nici aruncarea lui dupa gratii, cer doar sa i se ridice titlul de doc­tor. Nu am vazut pe lista cu semnaturi ni­ciunul dintre numele care iscaleau, in va­ra, epistola catre Barroso, Reding, Van Rom­puy, Malmström si Catherine Day, cla­mand disparitia democratiei sub dic­ta­torul Basescu si sustinand ca „apara prin­cipiile democratice si statul de drept“. Unde se afla plagiatul in ecuatia asta? Cum de au ajuns ei pavaza furtului intelectual? Este posibil ca ura fata de Basescu sa le ani­hileze complet discernamantul, sa faca tabula rasa din normele si principiile in apa­ratorii carora s-au erijat, unii dintre ei, ani de zile? Asa se face ca, voit sau nu, au ales sa intre in „fratia plagiatorilor“.

Triumful acestei „fratii“, formata din elita politico-intelectuala provoiculesciana, in­seamna afundarea iremediabila in mocirla morala din care Romania face, de 22 de ani, eforturi sa iasa. Asta e una dintre mi­zele alegerilor. A doua este insusi statul de drept. Aceiasi intelectuali ignora ipocrit pe­ricolul, semnalele care vin zi de zi, spun ca e sperietoarea folosita de „basisti“. Ba­sisti ca Reding, Barroso, Gitenstein, pro­babil. O majoritate parlamentara de di­men­siunile FSN, cu apucaturi chiar mai rele, aflata in razboi deschis cu justitia, cu Curtea Constitutionala, cu DNA si ANI, care teoretizeaza suprematia „poporului“ asupra separatiei puterilor in stat si vrea respingerea deciziilor Curtii Cons­titu­tio­nale si ale instantelor de doua treimi din parlament, nu e un pericol? Si aici asistam la triumful relei credinte.

Cum in campania asta nu s-a discutat nimic, singurul subiect de interes fiind da­ca il numeste sau nu Basescu pe Ponta pre­mier, acum, la final, lucrurile s-au sim­pli­ficat. Alegerea este intre cei care, desi pot fi acuzati de incompetenta blatista, spun ca ii vor lua titlul lui Ponta si vor inaspri prevederile privind plagiatul, ca vor lasa CSM, CCR, ANI si DNA neschimbate si cei care garanteaza ca nu vor face asta.

– articol publicat de Revista 22 –