Într-o astfel de viziune, Mântuitorul este un soi de judecator foarte atent la orice abatere de la poruncile dumnezeiesti, iar duhovnicul este vazut mai degraba ca un organ de ancheta si un dezlegator de pacate, nu ca un îndrumator în cele ale vietii duhovnicesti (ca sa citez un ierarh: ar trebui, de aceea, sa fie numit mai degraba „pacatovnic“, decât „duhovnic“). Pacatul e vazut – prin analogie cu justitia omeneasca – ca un soi de infractiun (…)