Acasă Blog Pagina 272

DEZVĂLUIRI | „Mafia legumelor” îşi cumpără en-gros locuri în Parlament!

piata-legume

Clasa politica este in genunchi, serviciile secrete s-au zgaltiit si ele serios iar dupa caderea bastionului democrat in SUA, pana si pe la DNA bate un vanticel ceva mai rece. Insa, in toti acesti ani „nebuni” care au trecut si in care accelerarea luptei anticoruptie a dus la aparitia unor falii majore, o singura grupare a ramas de neatins. Mai mult chiar, aceasta a capatat tot mai multa influenta, lucru dovedit pe deplin chiar si in debutul actualei campanii electorale, cand si-a arvunit deja mai multe locuri de parlamentari.

La mai multe partide, pentru ca atotputernica „mafie a legumelor” nu isi permite sa dea chix mizand totul pe o singura mana. Asa ca, pentru a fi siguri ca, orice le-ar trece prin cap romanilor sa voteze, turcii si arabii care controleaza aceasta piata de miliarde de euro anual, cotizeaza si in stanga si in dreapta, ca doar au de unde. Pentru ca, dupa cum arata chiar actele Ministerului Agriculturii sau a neputinicooaselor organe de control din alte institutii ale statului roman, pretul legumelor si fructelor creste de aproximativ zece ori de la prima facturare la vama si pana la expunerea in raft. Si, culmea, de aceasta data „combinatia” nu este facuta de marile hypermarket-uri care, la randul lor, stau la mana acestor regi neincoronati ai evaziunii fiscale din Romania.

Las’ sa fie!

Niciuna, dar absolut nicio institutie a statului roman nu a reusit, cel putin pana acum, sa atinga macar cu o floare „mafia legumelor si fructelor”. Desigur, au mai fost niscai controale tematice de fatada, ca sa se poata raporta la bilanturile de an ca, uite, totusi, s-a umblat si la acest domeniu sensibil, dar doar atat.

Cu toate ca, doar in urma cu cativa ani, pe cand in urma unor rapoarte informative incendiare unele structuri isi umflasera muschii ca le vor veni de hac turcilor si arabilor care conduc „fabrica de bani” reprezentata de angrourile unde se comercializeaza cu convoaiele de TIR-uri marfa proaspata, se vorbea de doua miliarde de euro scosi din tara anual de pe urma acestui comert. Dar asta a fost tot. Iar „capii” continua sa cumpere locuri in parlament pentru politicienii de casa pe care ii sprijina astfel cu un scop precis. Sa le intoarca la randul lor serviciile, influentand numirea in fruntea organelor de control a unor oameni care sa stie „cum merg treburile” si sa nu deranjeze pe cine nu trebuie. Iar asta se intampla de cateva mandate bune. Culmea este insa ca, desi nu i-ar interesa decat cateva judete unde isi au fief-urile comerciale, cei din „mafia legumelor” cumpara intotdeauna mai multi parlamentari, asa, sa fie, in caz ca este nevoie…

Vor legi protectioniste!

Acum insa, liderii „mafiei legumelor” care nu au avut probleme in a schimba procurori, sefi din Politie, inspectori Antifrauda si chiar ofiteri ai anumitor structuri de informatii atunci cand acestia din urma isi bagasera prea mult nasul in afacerile lor vor si mai mult! Nu se mai multumesc doar cu niste parliti de parlamentari care sa faca niscai trafic de influenta in locul lor, ci vor unii care sa faca legi care sa-i protejeze! Iar ca sa nu mai fie nevoiti sa cotizeze la atatea structuri, au ajuns la concluzia ca mai sigur investesc masiv o data si bine, pentru ca viitoarele legi din Parlament sa fie unele care sa le protejeze din start si total afacerile si domeniul de activitate. Iar pentru a intelege mai bine puterea acestor oameni este suficient sa amintim ca pana si reprezentantii marilor retaileri au ajuns sa se planga de ei, dar uite ca „mafia legumelor” este mai tare si decat multinationalele! Pentru ca, hypermarket-urile sustin ca nu ele fac importurile, retailerii fiind la randul lor la mana furnizorilor. Care „umfla” preturile si de zece ori fata de prima facturare, de la intrarea din tara, profitul fiind „fara numar”!

 

Sursa: national.ro

Nava-amiral US America evită icebergul Clinton. România încotro?

donald-trump

Americanii au ales. Trump. Nu Clinton. Lumea a înlemnit. Chiar și Pământul s-a oprit ieri din rotație și s-a scărpinat în cap să înțeleagă ce naiba s-a întâmplat. S-a făcut un moment de liniște. Dar liniștea nu vinde. Așa că, tiptil-tiptil, la început pe burtă, apoi îndreptându-se încet-încet de spate, au ieșit de sub masă și au început apoi să alerge spre studiourile TV și spre net, valurile de experți care până mai ieri ne explicau de ce va câștiga Clinton. Ca să ne lumineze acum de ce a câștigat Trump.

Dar dincolo de potopul clasic de suspine și văicăreli, cum că afroamericanii nu au venit la vot în numărul scontat, că președintele Obama nu a avut un mandat grozav, că tinerii nu-știu-cum, că doamnele, că bărbații, că a plouat, până când vin datele reale, nu iar alte exit-polluri amețite, hai să încercăm să vedem care este, pe fond, semnificația acestui vot.

Multă lume e disperată că, aoleu măiculiță, ptiu drace, madam Clinton a pierdut alegerile. Clinton  a întârziat discursul de acceptare a înfrângerii. Votanții ”Americii tolerante” fac marșuri și ard steagul american. Li se zice de un an că Trump e un monstru și că sunt siguri câștigători. Și la ”toleranți” hardcore, dacă nu aplauzi Adevărul lor care se schimbă după ce se bagă la TV, fac ca dracu’. Manipularea are efecte. Ei pur și simplu nu pricep cum de s-a putut așa ceva. După ce că au votat-o pe Clinton ținându-se de nas, acum au și pierdut? Cum? Cum când de la CNN până la ultimul post european, totul era deja clar, nu? NY Times dădea în dimineața alegerilor 85% șanse lui Clinton să câștige. Cei mai pesimiști coborau spre 70%. Și erau criticați că nu pun și ei 85%. Zarurile era deja aruncate, vorba unui mare analist politic. Ei bine, pe scurt, cam așa s-a întâmplat: Societatea americană a luat zarurile alea de unde le aruncaseră băieții de tv și de net, și a dat ea cu ele. Pentru că venise rândul ei.

Dacă privim în profunzime, vedem de fapt cu totul altă poză decât cea servită de presa ultimului an. Nu Clinton a pierdut alegerile. De fapt, pe fond, nu a avut nici o dată prima șansă să le câștige. Din cauza întregului complex socio-politic intern și internațional. Din cauză că în primariesul democrat a avut un challanger (Sanders) care pur și simplu a demolat-o. Și pentru că alegerile erau în America. Iar în America un vot pentru Clinton era finalul societății americane așa cum o cunoaștem. Nu mai era America. Era altceva.

De ce? Pentru că orice societate mare, e produsul unei culturi solide. Cultura fiind ansamblul de valori, norme, modele de gândire și de comportament, specifice unei anumite organizații sau societăți. Dacă ieșea Clinton, cultura americană era pa. Era “Error 404 – Page not found”. Dacă America alegea Clinton, odată cu asta, America semna și certificatul de deces al societății americane pe fundamente anglo-saxone. De ce? Pentru că s-ar fi contrazis elementele de bază, liniile de forță, printre care:

1. Cultura americană se bazează pe Încredere. Și tocmai pentru ca e pe încredere, atunci și cine greșește, plătește. Adică ți se acordă încredere. De la început. Dar apoi, dacă minți, dacă furi, dacă te dovedești necinstit, au terminat cu tine. De tot. Nu ca în alte culturi te zbați mai întîi să îți demonstrezi cinstea, te tot chinui să te califici, dar cumva odată calificat, chiar dacă o mai dai rău în bară, ceri iertare și gata, ești primit înapoi la masă. Nu. La americani nu e așa. Ești calificat din prima, cuvântul tău are valoare de la început. Ești tratat ca un om de când intri pe ușă. Dar, dacă nu ești în regulă, adio. E o cultură dură. Ori Clintonii își mâncaseră demult creditul. Venise timpul să plătească.

2. Cultura americană se bazează pe Spirit de Aventură. De aici și apetența pentru risc. Pentru că, decât un drum cunoscut și terminat jalnic, americanii preferă un drum nou, mai riscant, dar măcar cu șanse să nu se sfârșească în fundătura cunoscută. Chiar și cu riscuri. Chiar făcînd alegeri care duc la nefăcute. Așa avansează. Așa își construiesc societățile mari viitorul. Cu trial and error. Nu stau la căldurică. Joacă la căștig. Că ce nu crește, scade. Ce nu merge înainte, nu sta pe loc, ci dă înapoi. Ne place, nu ne place, e bine pentru alții sau nu, asta e legea dezvoltării lor. Pur și simplu așa acționează. Ori Clinton și ai ei era clar ce sunt. Și nimeni nu dorea un remake al filmului Ziua Cârtiței, The Groundhog Day.

3. Cultura americană e o cultură în care oamenii nu uită și în care nu se discută despre, ci se acționează. Fără văicăreală. Pe treabă. Luni de zile, zi de zi, mașina de manipulare a încercat să îi rușineze public pe cei care votau anti-Clinton. Dar uite că nu le-a mers. Oamenii nu prea au vorbit. Nici pe net. Nici în sondaje. Cumva, ca o paralelă cu tușe groase, a fost ca în țările est-europene în vremea Comunismului. O atmosferă de conflict. Când pe gură nu se ziceau multe, dar acasă se asculta Vocea Americii. Societatea americană a stat, a răbdat, nu a uitat și a mers la vot.

Așa că, decât să alerge după cărți despre Căderea Imperiului Roman, cei care își smulg astăzi părul din cap mai bine pun mâna pe o carte bună despre Istoria Statelor Unite ale Americii. Sau, cei care au uitat ce au învățat, să recitească manualul de Cultură Organizațională. Și Introducere în Filosofia Istoriei a lui Raymond Aron.

Revenind. Votul de ieri trebuie privit ca o încercare teribilă pentru societatea americană. Orice tălâmb, orice împiedicat poate alege între o variantă bună și una proastă. Dar între două variante cu adevărat grele, acolo, acolo se definesc marile caractere. Acolo, când nu mai ai plasă de siguranță. Când tot ce poți să faci e să pariezi pe tine, pe instinctele tale, pe ceea ce ai învățat până atunci. Acceptând și o posibilă greșeală. Pentru că greșeala face parte din joc. Și America joacă la câștig, ca orice cultură mare. O cultură în care sunt parte integrantă și milioanele de oameni veniți din toate colțurile lumii, deveniți cetățeni americani, și care au ales să o îmbrățișeze.

America a arătat ieri că are valori clare. Și că și le respectă. Iar dacă ne uităm în istorie vedem că așa fac culturile puternice. Prin votul de ieri, America a arătat că nu s-a schimbat. Din contră. Pe valorile fundamentale, America a arătat că e vie, că trăiește. Că a ales să mergă mai departe. Chiar dacă viitorul nu e sigur. Dar când a fost vreodată viitorul sigur?

De asta, cu toate riscurile pe care le presupune o astfel de alegere, depășirea icebergului Clinton este de salutat. Și de respectat pentru toți cei care apreciază valorile fundamentale americane. Pentru că un vot pentru Clinton  ar fi însemnat că de azi cultura americană, așa cum e ea cunoscută în lume, își înceta de facto existența și tricoul era retras în Hall of Fame-ul Universal.

*****

Poate le explică cineva toate astea și liderilor Uniunii Europene, care au avut în ultima vreme niște declarații la limita (i)responsabilității. Inclusiv ministrului Apărării din Germania, dna von der Leyen, care alerga ieri prin lume, cu batista în mână, văitându-se de stare de șoc (?!)

*****

Privind acum dinspre România. Era clar de ceva vreme că rezultatul alegerilor America 2016, indiferent care ar fi fost el, e însoțit de un anume nivel de incertitudine și de riscuri pe diverse paliere. Unele chiar îngrijorătoare. Tocmai de asta e important acum de văzut dacă la nivelul Statului există o preocupare reală și instituțiile Statului chiar se pregătesc pe diverse scenarii.

Nu de alta, dar îmi amintesc o conferință la Academia Română, unde, în speechul său, Iulian Fota spunea că atunci când a devenit consilier pe Securitate Națională în 2009 la Președenție a început să ceară de la Ministerul Apărării, de la Academia de Informații, de la SIE, MIE, ȚIE, și de unde mai putea, analizele despre conflictul din Georgia, de lângă noi (unde în 2008 venise Rusia în vizită). Și nimeni nu răspundea. Le-a cerut din nou tuturor. Pentru CSAT. Și – nimic. Până într-un târziu când Ministerul Apărării l-a informat că are un studiu. Făcuseră doi ofițeri dintr-un mic birou de acolo o scurtă analiză, necerută de nimeni, pentru că li se păruse interesant lor să studieze acel conflict. Din pasiune. Singurii din România.

Un gând bun și pentru avalanșa de sociologi din gama Matei Balivernescu, care ne va explica, cu cifre, pe îndelete, de azi înainte de ce a câștigat Trump, după ce ne povestiseră până ieri, cu lux de amănunte, de ce va câștigă sigur Clinton. Ei, acești cărăuși zilieri de informații netestate, plini de certitudini, sunt unii dintre cei care vor asigura amuzamentul acestor zile, ca și în campanie.

Și vor fi niște chiar niște zile faine. În care o să ne uităm cu mare plăcere la CNN și la alții, o să deschidem din nou the Guardian și alte ziare, cu plăcerea cu care ne uităm de alegeri la Antena 3. Pe canalele respective, diverse variante internaționale de Gâdea – de exemplu Fareed Zakaria de la CNN, partenerul Antenei 3 –  și de Dana Grecu, care poate fi înlocuită oricând magistral de Elizabeth Warren, ne vor delecta cu apoplexiile lor.

Apropo de asta. În România, lipsa de înțelegere a situației electorale din America nu e deloc o întâmplare. Noi nu ne înțelegem nici propria situație. De asta și lipsa analiștilor serioși pe spațiul ex-sovietic din comisiile de “proiect de țară” ale lui Iohannis și de la tehnocrați. Unde sunt experții de primă mână? Mai ales în configurația geopolitică actuală.

La noi lipsa de înțelegere e deja o chestie cronică. În fond, când a fost ultima dată când am înțeles noi ceva din ce ni se întâmplă? Noi tot timpul dăm vina pe manipulare. Da, sigur, e și manipulare. Dar, Doamne, e și multă prostie.

Și cum stăm noi cu ochii în televizor, pe cine vedem? Cine ne deslușește realitatea? Marii noștri “analiști” locali. Acești Stan și Bran, acești Siminică ai micului ecran. E adevărat că sunt praf. Dar uneori sunt teribili de haioși. Scriu la ziar, vorbesc la radio, ne delectează și la TV. Sunt ca un film de Sergiu Nicolaescu, regia Sergiu Nicolaescu, în rolul principal Sergiu Nicolaescu. Și pentru că lumii îi place să îi asculte, fiecare trust îi vinde. Pe post de orice. “Popesco” e cumva crema de gălbenele a spațiului audio-vizual românesc. Ei comentează și tenis, și film, și politică internă, și mai nou și politică americană. De dimineață o ia la șpițuri pe Simona Halep că nu-i merge serva, la prânz intră pe blat la un film de Lars von Trier, după-amiaza îi mai ridică o odă sau îi dă un cap în gură lui Cioloș sau altui politician (depinde cum i-a picat prânzu’), iar seara mai crapă niște semințe în capul unor americani, nemți, ceva, depinde de sezon. C-așa e-n tenis.

Numai că așa cum crema de gălbenele – contrar credinței populare – nu e bună pentru bolile de piele (mai intrebați și un specialist, nu doar babele din vecini și farmaciștii-vânzători), la fel și analizele de tip “Popesco”, deși par că ajută, de multe ori fac mai rău.

De exemplu, am tot auzit zilele astea de “românizarea Americii” și că alegerile de acum au fost o reeditare peste timp, în registru american, a celebrei finale prezidențiale românești Iliescu-Vadim, din 2000. Niște prostii. Nimic mai fals. Nu numai că America a arătat din nou că e America. Dar nu a fost nici o finală gen Iliescu-Vadim. Dar ”Popesco” nu au deschidere și nici pregătire pentru a înțelege situații noi, ei își reșapează clișeele.

Dar dacă tot insistăm să comparăm cu ceva cunoscut, deși e o comparație oricum forțată, păi atunci confruntarea Clinton-Trump putem cumva să o comparăm cu finala: Geoană-Băsescu, cu un Bernie Antonescu socialist sadea și cu o Hillary Geoană rămasă pe veci neconsolată.

Și apropo de această reprezentare eronată Iliescu-Vadim și de obsesia “analiștilor” cum că Iliescu e evident că e de votat, hai să ne mai uităm o dată la finala Iliescu-Vadim. Poate începem să observăm ceva. Ceva ce acum 16 ani poate nu ne era clar.

Poate vedem că faptul că pseudo-intelectualitatea explica atunci întregii țări că Iliescu e varianta de ales, că dintre Iliescu și Vadim, Iliescu e varianta bună, varianta patriotică. Dar varianta asta, din perspectiva devenirii societății românești a fost de fapt una dintre marile crime democratice de după revoluție. O lovitură teribilă dată mersului înainte ca societate.

Adică, serios, între un om care a furat Revoluția, care a semnnat acord cu URSS chiar înainte de desfințare, un om cu legături ombilicale la Moscova, cu sânge pe mâini de la Revoluție și de la Mineriade, un om care a dat economia românească pe mâna fostei Securități și un nebun penibil care recita ode lui Ceaușescu, e de ales criminalul? Pe bune? Nu nebunu’? Nu nebunu’ și apoi presing la nebun? Taman criminalul? Tare. Poate și de asta suntem unde suntem. Dacă astea sunt miturile fondatoare ale responsabilității noastre politice. Lasă că îi comentăm noi pe alții și îi tragem la răspundere. Vise plăcute în continuare.

 

Citiți mai mult pe: contributors.ro

A murit Leonard Cohen | În urmă cu o lună, legendarul artist declara că este pregătit să-şi încheie socotelile cu viața Video

leonard-cohen

Muzicianul canadian Leonard Cohen, care a fost și poet și romancier, a murit la vârsta de 82 de ani. „Cu profundă tristețe vă informăm de decesul poetului, compozitorului și artistului legendar Leonard Cohen”, a scris agentul său pe pagina de Facebook a muzicianului, potrivit AFP, citat de Agerpres.

Comunicatul continuă, spunând că „Am pierdut unul dintre vizionarii cei mai prolifici și respectați ai lumii muzicii”, indicând că o ceremonie va avea loc la Los Angeles ulterior.

Luna trecută, Leonard Cohen a sărbătorit împlinirea celor 82 de ani, anunțând lansarea unui nou album care vizează relația dintre om, Dumnezeu și moarte. După moartea muzei sale, parcă prevestindu-și moartea, artistul i-a scris o scrisoare, spunând că o „va urma în curând”.

Acesta a declarat într-un interviu că este pregătit să moară, dar că vrea să își încheie proiectele muzicale.

Îmi place să închei lucrurile dacă pot. Dacă nu, e OK. Dar felul meu de a fi este să termin lucrurile pe care le-am început”. El a mai spus că se simte binecuvântat fiidcă cei doi copii ai săi îi sunt aproape, asistenta este foarte devotată și că nu a fost niciodată mai bine.

Supranumit ”trubadurul angoaselor”, artistul canadian s-a născut în ziua de 21 septembrie 1934, în suburbia Westmount a Montrealului. La vârsta de 13 ani a început să cânte la chitară, interpretând diferite piese, creații proprii, în cafenelele din oraș. A studiat limba engleză la Universitatea McGill.

Prima carte de poezie, „Let Us Compare Mythologies”, a fost publicată la 22 de ani și a fost urmată de alte două volume. Cele două romane publicate, „The Favorite Game” (1963) și „Beautiful Losers” (1966), l-au propulsat în atenția mass-media. Judy Collins, nume de top al folk-ului anilor ’60, a înregistrat o versiune a piesei „Suzanne”, care a ajuns rapid un hit. Solista i-a propus lui Cohen să o urmeze în turnee și astfel debutul lui a avut loc în vara anului 1967, la „The Newport Folk Festival”.

Au urmat două concerte cu casa închisă la New York și o apariție la CBS Network, unde artistul și-a interpretat cântecele și și-a recitat poeziile. Leonard Cohen a semnat un contract cu studioul de înregistrări Columbia și în 1968 a lansat primul album, „The Songs of Leonard Cohen”, devenit hit folk și care i-a asigurat un renume inegalabil printre cântăreți și textieri. Deloc surprinzător, melodiile sale au urcat pe cele mai înalte poziții de top și au cucerit atenția publicului larg. În al doilea an de la apariție, „The Songs of Leonard Cohen” s-a vândut în 100.000 de copii.

Ion Cristoiu: Un nou document din Dosarul Black Cube | Suspiciunile pe care cei de la Black Cube urmau să le verifice în legătură cu Codruța Kovesi

black-cube-kovesi

Potrivit Depoziției Dan Zorella în fața inspectorului LAVAH 433, din 27 iunie 2016, după prima întîlnire de la București cu Daniel Dragomir, din 1 februarie 2016, cînd Daniel Dragomir a vrut să se asigure că firma Black Cube ar fi interesată de Proiectul său, pe 7 martie 2916, după o tăcere de aproape o lună, fostul ofițer SRI l-a contactat și l-a anunțat că e gata să înceapă proiectul. Pe 16 martie 2016, Dan Zorella a venit la București. La întîlnire, Daniel Dragomir i-a dat pe lîngă banii stabiliți prin înțelegere și un plic:
„Daniel a spus că are nevoie de material în două săptămîni, deoarece președintele trebuie să decidă despre prelungirea numirii lui Kovesi. Iar atunci Daniel a scos un plic adițional, acest plic a conținut direcțiile și suspiciunile împotriva Laurei pe care vrea ca noi să le cercetăm. Este vorba despre un document lung (observația inspectorului- suspectul predă un document însemnat Y. T. 5 27.06 16 pagini.) Daniel mi-a explicat că acestea sunt direcțiile și suspiciunile pe care ne roagă să le cercetăm. De exemplu, pe pagina patru se vorbește despre declarațiile de avere care nu sunt integrale sau corecte ale Laurei, iar pe parcursul documentului sunt toate declarațiile Laurei scrise de mîna ei.”

Despre acest 16 pagini m-am tot întrebat ce conțin din clipa cînd am pus mîna pe Depoziția lui Dan Zorella.

Explicabil de ce, de cum am pus mîna pe întreg Dosarul, m-am grăbit să văd ce conțin cele 16 pagini, date de Dan Zorella inspectorului LAVAH.

Sunt astfel în măsură să le prezint cititorilor împreună cu cîteva precizări:

  1. Suspiciunile și indiciile aparțin în exclusivitate lui Daniel Dragomir. Ca jurnalist, nu fac altceva decît să le reproduc așa cum există ele în document. În nici un caz nu-mi le asum, din simplul fapt că nu le-am verificat.
  2. Spre surprinderea mea, Daniel Dragomir nu face altceva decît să sintetizeze suspiciuni și chiar acuzații din presă și din spațiul public în legătură cu Codruța Kovesi. Aceste suspiciuni și acuzații n-au fost verificate niciodată, deși o parte a presei a scris insistent despre ele. Codruța Kovesi, dînd curs disprețului său față de presa care nu-i e cameristă, n-a răspuns niciodată acestor acuzații. De fiecare dată ea s-a mulțumit să le eticheteze drept acțiuni ale penalilor împotriva ei. Deși Codruța Kovesi s-a scăldat în interviuri, nici un ziarist n-a îndrăznit s-o întrebe în legătură cu vreuna din acuzațiile vehiculate în spațiul public. Explicația e simplă. Codruța Kovesi a acordat pînă acum doar interviuri aranjate, din start decise ca fiind publicitate și nu gazetărie.
  3. Așa cum arată Dan Zorella, aceste suspiciuni și acuzații urmau a fi verificate de la cei de la Black Cube în doar două săptămîni. Cine citește documentul se întreabă dacă Dan Zorella era normal, cîtă vreme credea că va reuși să verifice acuzații și suspiciuni care aveau nevoie de cel puțin jumătate de ani de investigație în doar două săptămîni și atunci trimițînd la București doi tineri amatori. Să fi crezut Dan Zorella că Daniel Dragomir îi va pune la dispoziție documente obținute de la SRI?

Documentul începe cu un Profil al Laurei Codruța Kovesi :

Laura Codruța Kovesi este curent procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție din România, o poziție pe care o deține încă din 2013. Înainte de aceasta, Kovesi a fost Procurorul General al României, atașat Înaltei Curți de Casație și Justiție. La numirea din 2006, Kovesi era cel mai tânăr Procuror General din istoria României. În februarie 2016, Kovesi a fost renominalizată de către Ministerul Justiției pentru funcția de Procuror general.

Totuși, cariera sa lungă ca magistrat public a fost zguduită de numeroase scandaluri ce au implicat acuzații de mită, dobândire ilegală de avere (declarații de avere false), plagiat, dosare fabricate, protejarea membrilor familiei, a prietenilor de familie și a colaboratorilor politici ce erau puși sub urmărire penală, trafic de influență, comportament oficial neadecvat.

Perioada copilăriei

Până la vârsta de șapte ani, a crescut în orașul Sfântu Gheorghe, județul Covasna unde tatăl ei, Ioan Lașcu, era procuror, iar mama ei era profesor de Limba Română. Când a împlinit vârsta de șapte ani, familia s-a mutat la Mediaș unde și-a petrecut anii copilăriei. Există informații puține despre această perioadă. Este cunoscut că a învățat la Școala nr. 6 din orașul Medișa, județul Sibiu. De asemenea, ea a urmat cursurile liceului Grup Sportiv Școlar Mediaș unde a început să practice baschet profesionist.

Urmează alte amănunte biografice în mare parte cunoscute din CV-ul oficial al Laurei Codruța Kovesi, pe care nu le mai reproducem, preferînd să trecem la suspiciunile pe care cei de la Black Cube urmau să le verifice. De precizat că după calupul cu suspiciuni și indicii, vine un pachet de Declarații de avere ale Codruței Kovesi. Nu le reproducem , bănuind că sunt documente publice.
Iată, așadar, suspiciunile pe care Black Cube urma să le verifice în doar două săptămîni:

2007 – Suspiciuni cu privire la declarații de avere falsificate

Conform declarației de avere a lui Kovesi din mai 2013, ea deține un apartament cu două camere în București, cu o suprafața de aproximativ 55 mp, cumpărat printr-un credit ipotecar în 2007, precum și o Skoda Octavia, cumpărată în 2013. De asemenea, a declarat că nu posedă terenuri, bijuterii și obiecte de artă de o valoare mai mare de 5000 euro. Referitor la declarația de datorii, Kovesi a menționat două credite pe o perioadă de 26 și 25 de ani, contractate în 2007 și 2008, în valoare totală de 75000 euro.

Referitor la venitul ei, Kovesi a declarat că a câștigat în 2012 un salariu anual de 103.415 RON ca procuror general atașat Înaltei Curți de Casație și Justiției, o indemnizație de 35.203 RON ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, un salariu anual de la Ministerul Afacerilor Externe în valoare de 8.167 EUR, precum și un venit de 2.678 RON ca Ministru Consilier la Reprezentanța Parlamentului României la Uniunea Europeană.

Totuși, lucrurile sunt de fapt mult mai încurcate decât cele prezentate de dosarul financiar oficial al lui Kovesi. De exemplu, fostul ei soț – Eduard Kovesi – a luat bani de la compania RCS-RDS, o companie care a depus un denunț la DNA referitor la Sorin Alexandrescu, director general al postului TV Antena 1. Eduard Kovesi a fost subordonat lui Ioan Bendei, director general al RCS-RDS. Kovesi nu a menționat în declarația sa de avere câți bani a câștigat fostul ei soț de la compania de cablu. Conform mediei, Eduard Kovesi a fost director al filialei din Sibiu al RCS RDS.

O altă suspiciune este aceea că procurorul general a reușit să facă să dispară unele proprietăți din declarația ei financiară. De exemplu, jurnaliștii au scris despre cum, pe 13 decembrie 2005, Kovesi a înstrăinat un apartament cu două dormitoare, confort II, în valoare de 68.887 RON, echivalentul a 20.800 EUR. Declarația este incompletă deoarece nu menționează localizarea apartamentului. Întreaga declarație este învăluită în mister, deoarece Kovesi pare a fi proprietara unei clădiri în Sibiu, localizată pe strada Rotarilor nr. 1.

Clădirea a fost achiziționată în 2002 printr-un credit ipotecar, are o suprafață de 167 mp și o valoare de doar 14.800 EUR. Este neclar ce a fost cumpărat sau vândut de către Kovesi. Cu patru luni înainte de vânzarea apartamentului, „care a apărut de nicăieri”, ea a vândut o casă construită în satul Rastolita la prețul de 35.000, tranzacție datată 31 august 2005, dar casa nu a fost niciodată listată ca proprietate în posesie.

(Urmează linkuri către articolele din presă care au lansat aceste suspiciuni și acuzații n. n)

Scandalurile actuale legate de securizarea nominalizărilor și numirilor în funcții publice

Numirea ca procuror șef a DNA – aprilie 2013 – În mai puțin de 24 de ore, premierul Victor Ponta, ce era și ministru de interne interimar, s-a răzgândit și a trimis către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) o listă de 6 propuneri pentru poziția de procuror general, șef al Direcție Generale Anticorupție (DNA) și șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT). Trecând peste partenerul său liberal de coaliție, premierul a propus-o pe Laura Codruța Kovesi ca succesor a lui Daniel Moraru la cârma DNA.

Daniel Morar, fost procuror șef al DNA și apoi prim procuror general adjunct, a descris ca fiind „inacceptabil” dacă fostul procuror general Laura Codruța Kovesi ar fi numită șef al DNA, dat fiind că această poziție trebuie să fie ocupată de o persoană care a lucrat în acea instituție.

Morar a susținut că următorul șef DNA ar trebui să aibă expertiză și performanțe în domeniul anti-corupție, totuși „doamna Kovesi nu are așa ceva, nu are un CV”. „Nu spun că nu poate deține o asemenea poziție, totuși, ideea este că ar trebui să alegem la DNA pe cei ce au performanțe în anti-corupție (…) Pot vorbi despre asta, deoarece am condus DNA în ultimii șapte ani și jumătate știu despre ce vorbesc și nu am nicio miză personală vizavi de problemă”, a explicat fostul șef DNA, care a continuat să explice că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) ar trebui, de asemenea, să fie condusă de cineva cu o experiență relevantă, iar biroul Procurorului General de „oricine”.

Numirea la Biroul Procurorului General – 2006 – Laura Codruța Kovesi a fost cel mai tânăr Procuror general din istoria României. Ea este, de asemenea, singurul funcționar public care a deținut funcția de Procuror General pe durata întregului mandat.

Aparent, Kovesi a obținut postul de procuror șef la ICCJ, în fapt Curtea Supremă a României, prin legături politice și personale. Singura cale prin care poți obține acest post este prin numire directă a președintelui, numit Traian Băsescu. Deci ce l-a determinat pe Băsescu să o aleagă ca Procuror Șef al României pe această relativ tânără femeie (33 de ani la acea vreme) doar cu experiență limitată?

Motivul este acela că Kovesi a fost aleasă să devină Procuror General de Vasile Blaga, liderul PDL (fostul partid al lui Băsescu), deoarece Vasile Blaga este prieten apropiat cu tatăl lui Kovesi, Ioan Lascu, de asemenea, procuror. Kovesi a obținut, de asemenea, și sprijin de la fostul lider PDL Emil Boc. Emil Boc a petrecut un an la aceeași facultate de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai, ca și Kovesi.

Timp de mai mult de 30 de ani, Ioan Lascu a fost procuror șef în cadrul Biroului Procurorului atașat Tribunalului Mediaș, și colaborator apropiat al Securității și Miliției în era comunistă, și apoi a Poliței reformate.

Ioan Lascu a fost, de asemenea, un protector și beneficiar al industriei gazului, Mediașul fiind capitala gazului în România. Când Ioan Lascu s-a retras la pensie în primăvara lui 2010, a organizat o petrecere mare la un restaurant din Mediaș (Binder Bubi) în timpul căreia accesul în zonă a fost restricționat de către forțe majore ale Poliției, întrucât oaspeți de onoare erau Procurorul șef al României, Laura Codruța Kovesi, Ministrul de interne, Vasile Blaga, precum și – la acea vreme – directorul general al Societății Naționale Transgaz, Florin Muntean.

De asemenea, fostul președinte al PDL, Emil Boc, care a susținut nominalizarea lui Kovesi, a fost coleg de facultate cu Laura Codruța Kovesi la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca.

Promovarea lui Kovesi a fost o mare surpriză pentru colegii ei de facultate și de birou, întrucât ea nu era un student grozav sau un procuror eminent. Profilul bilanțului din anul anterior promovării sale (2005) ocupând doar locul 10 din 16. A surprins şi mai mult renominalizarea sa în septembrie 2009 ca procuror general de către preşedintele Traian Băsescu în timp ce Consiliul Superior al Magistraturii, instituţia supremă şi reprezentativă a magistraţilor din România, a respins clar renumirea sa, cu 5 voturi contra şi un vot pentru.

Renumirea în funcția de Procuror General – 2009 – Kovesi a fost renumită în septembrie 2009 ca Procuror General de către președintele Traian Băsescu, în timp ce Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM), instituția supremă și reprezentativă al sistemului judiciar din România, a respins renumirea ei cu un vot de 5 la 1.

Legea prevede că ministrul Justiției nominalizează un candidat iar președintele confirmă numirea în urma consultării cu CSM. La sfârșitul lui septembrie, ministrul Justiției a propus-o pe Laura Codruța Kovesi pentru un alt mandat ca Procuror General. CSM a intervievat-o pe Kovesi și l-a sfătuit pe președinte să nu o confirme. Pe 2 octombrie, președintele, neținând cont de opinia CSM, a renumit-o pe Kovesi ca Procuror General.

(Urmează link-uri care duc către articole din presă n. n. )

Acuzații serioase legate de intentarea proceselor în cazuri fabricate

Un exemplu relevant este cazul Alina Bica. Fostul Procuror Șef al DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism), Alina Bica, a acuzat-o pe Kovesi că a fabricat dosarul împotriva ei, având sprijinul Locotenentului general Florian Coldea, șef al serviciilor de informații române.

Bica a afirmat că în toamna lui 2012 a deschis un caz împotriva lui Sergiu Lascu, fratele lui Kovesi, care era director al Transgaz. La acea vreme, Bica a afirmat că nu știa că deschisese un caz împotriva fratelui lui Kovesi. Totuși, nu este greu de observat că motivul urmăririi lui Bica de către DNA este răzbunarea.

(Urmează link-uri n.n. )

Acuzații de obstrucționare a Justiției.

2009 – Foștii procurori șefi adjuncți ai DIICOT, Angela Ciurea și Ciprian Nastasiu, au acuzat-o pe Laura Codruța Kovesi că, folosindu-și autoritatea de procuror general, le-a cerut să întârzie dosarele legate de privatizările strategice.

De asemenea, media a remarcat că procurorul general a fost suspectat ca l-a delegat pe procurorul Valentin Horia Selaru – ce era omul ei de încredere ca consilier personal – să emită o decizie de a nu intenta proces în cazul ALRO.

Kovesi l-a adus pe acest procuror de la Serviciul Teritorial al DNA la Brașov la Biroul Procurorului atașat Înaltei Curți de Casație și Justiție, numindu-l ca consilier personal al procurorului general și l-a detașat la DIICOT pentru o perioadă de timp ca să dea NUP în dosarul Alro (unde erau menționate nume precum Elena Udrea, Theodor Stolojan, Atilla Verestoy etc).

2015 – Protejarea lui Vasile Blaga în dosarul Microsoft

Deși numele lui Vasile Blaga a fost menționat de repetate ori în denunțurile făcute de Dorin Cocoș și Gabriel Sandu legate de mita din dosarul Microsoft (referitor la finanțarea ilegală a campaniilor electorale ale PDL), Vasile Blaga nu a fost niciodată pus sub acuzare. În 2010, presa locală din Mediaș a scris despre cum Vasile Blaga a fost invitat la petrecerea de pensionare a lui Ioan Lașcu.

Dorin Cocoș și Dumitru Sandu au dat declarații extinse la DNA despre implicarea lui Vasile Blaga în oferirea de mită. Dorin Cocoș a spus: „Am depus 600.000 de euro în rate, la sediul PDL din Modrogan, în mod specific i-am trimis domnului Ivașcu la solicitarea domnului Vasile Blaga.

(Urmează link-uri n. n.)

2010 – Cazul Ilie Carabulea

Presa a scris de mai multe ori despre cazul în care a fost implicat Ilie Carabulea, un om de afaceri bogat din Sibiu, ce era, de asemenea, conectat cu Ioan Lascu, tatăl Laurei Codruța Kovesi. Lascu a fost interceptat spunându-i procurorului Florin Apostu să depună o petiție la Biroul lui Kovesi, pe atunci procuror general, pentru a cere promovarea unui recurs în interesul legii, recurs care era în favoarea companiei Atlassib, deținută de Ilie Carabulea. Carabulea a fost clasificat al 22-lea în top Forbes 2010, cu o avere estimată la 200 milioane euro.

Florin Apostu a fost condamnat la 5 ani de închisoare, Ilie Carabulea a fost condamnat la un an și jumătate de închisoare pentru dare de mită, dar nimic nu i s-a întâmplat Laurei Kovesi, deși, Daniel Morar – șef al DNA atunci – a vrut să o aresteze pe Kovesi, dar aparent i s-a interzis să o facă.

(Urmează link-uri n. n)

2012 – Scandaluri legate de plagiat

Grupul de Investigații Politice (GIP) condus de Mugur Ciuvică a susținut că lucrarea de doctorat al Procurorului General a fost un plagiat și că a depus documente care susțin acuzația la Ministrul Justiției, Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM) și Consiliului de Atestare a Titlurilor Academice. Din fericire pentru Kovesi, Comisia specială de Etică a Ministrului Educației a decis că Kovesi nu a plagiat în teza ei.

Mai mult, jurnaliștii de la ZiuaNews au acuzat-o pe Laura Codruța Kovesi ca a plagiat pagini întregi din cărți de drept și articole despre religie în cartea la care este autoare „Arestarea preventiva – Aprecierea pericolului social pentru ordinea publica. Practica judiciara. Hotărîri CEDO”. Cartea, ce i-a avut ca autori alături de Kovesi pe consiliera ei Dana Titian și consultantul Daniela Frasie a apărut pe piață în 2009. Kovesi a copiat introducerea tezei din 2004 de la Facultatea de Drept din Moldova, simplu înlocuind cuvântul „Moldova” cu „România”. ZIUAnews a dezvăluit dovada unei a doua opere copiate de Kovesi, după cea a tezei ei de doctorat care, conform Grupului pentru Investigații Politice, este plagiat.

(Urmează link-uri n.n.)

2013 – Alegații legate de șantaj

Ciprian Nastasiu, fost procuror al DIICOT, a susținut în cartea sa „Prădarea României” că Laura Codruța Kovesi a fost șantajată de către serviciile de informații. La numirea sa ca Procuror General în octombrie 2006, președintele Traian Băsescu a fost informat că soțul ei (Eduard Kovesi) și tatăl ei (Ioan Lascu) au fost sub supraveghere informativă de către SRI (Serviciul Român de Informații). În 1995, SRI Sibiu a deschis un dosar de supraveghere informativă pentru Eduard Kovesi. Eduard Kovesi ar fi oferit date și informații de interes operațional către un ofițer de informații maghiar care este acum membru al parlamentului european pentru Ungaria.

Laura Codruța Kovesi a fost numită procuror general înlocuindu-l pe Ilie Botoș în octombrie 2006, în ciuda mărturiei prezentate de serviciile secrete legate de soțul și tatăl ei, cum că ar fi fost sub supraveghere informativă. Eduard Kovesi a fost urmărit de către SRI Sibiu încă din 1995. Eduard Kovesi a oferite date și informațiiunui ofițer de informații maghiar care este acum membru al parlamentului european pentru statul Ungar. În septembrie 2009, președintele Băsescu, după votul negativ dat de CSM, a numit-o din nou pe Laura Kovesi ca procuror general pentru următorii trei ani.

(Urmează link-uri n.n.)

Iunie 2014 – acuzații de luare de mită

Unul din cele mai violente atacuri țintite către Laura Codruța Kovesi a venit din partea lui Sandu Anghel, cunoscut drept Bercea Mondialul. De nicăieri, acesta a pus pe foc întregul sistem judiciar prin declarațiile sale, acuzând-o pe Kovesi că ar fi primit mită. După declarațiile sale, a urmat o investigație a Inspecției Judiciare. Rezultatele au arătat că recidivistul nu a putut aduce nicio dovadă care să arate că Procurorul Șef al DNA a primit mită. Totuși, imaginile difuzate de posturile TIV au arătat că Bercea Mondial a acuzat-o pe Laura Kovesi că ar fi luat 200.000$ prin intermediul șoferului.

Scandaluri familiare

Cum s-a afirmat anterior, tatăl lui Kovesi, Ioan Lascu, a fost un procuror de stat puternic din 1980 până în 2010, și a avut legături politice și economice dubioase dezvăluite de media.

Sergiu Lascu, fratele Laurei Kovesi, a obținut o avere impresionantă ca director adjunct al Tansgaz, compania națională de distribuție a gazului în România. Lunar era plătit cu 11.600 RON, are depozite de sute de mii de dolari, deține o vilă de 388 mp, și câștigă chiar și mai mulți bani din dobânzi și dividende. Pe lângă acestea, cum s-a menționat anterior, a fost investigat de către DIICOT.

Deși acum Kovesi este divorțată (din 2007), a hotărât în mod neobișnuit să păstrează numele maghiar al fostului soț ca și condiție de a fi de acord cu divorțul.

(Urmează link-uri n. n)

Critici dure

Radu Mazăre, fost primar al orașului Constanța, a pus la îndoială profesionalismul Laurei Kovesi. Afirmația a fost făcută la Curtea de Conturi unde fostul primar al Constanței a fost convocat cu privire la mai multe dosare de corupție pe numele său. „Doamna Kovesi, înainte de a da sugestii judecătorilor, ar trebui să ofere explicații legate de acuzațiile referitoare la fratele președintelui și la întârzierile din dosar, de ce a fost amânat pentru 2011”, a declarat fostul primar al Constanței, Radu Mazăre.

Un alt atac referitor la șefa DNA a venit din partea fondatorului și președintelui Partidului Conservator (PC), Dan Voiculescu. S-a întâmplat înainte ca acesta să fie condamnat la 10 ani de închisoare în dosarul ICA, soluționat în nouă luni, după amânări continue.

„Din poziția ei, procuroarei Kovesi îi este permis ca ea însăși să încalce legea. Ar trebui să fie o sancțiune care să ducă automat la forțarea doamnei Kovesi să se retragă din magistratură. Această isterie se bazează pe frenezia cuiva nebun, și mă refer aici la Băsescu Traian, de a mă vedea în închisoare”, a declarat Dan Voiculescu.

Fostul ministru al turismului și dezvoltării regionale, Elena Udrea, a petrecut aproape patru luni în arest în cazul dosarului Gala Bute. Și de fiecare dată când apare ocazia, aceasta o critică pe Laura Kovesi.

Fostul președinte Traian Băsescu de asemenea, a declarat că Florian Coldea, Codruța Kovesi și Livia Stanciu sunt „artizanii unei maniere împrăștiate de a face justiție, fără vreun respect pentru oameni care nu au fost condamnați”, adăugând că „aceștia vor să-și păstreze pozițiile pentru încă cinci mandate”.

 

Sursa: cristoiublog.ro

Lansarea filmului documentar TRANSILVANIA, ISTORIE FURATĂ: 12 noiembrie 2016, la cinematograful EUROPA din București. Detalii aici:

banner-hd-lansare-film-transilvania
Filmul documentar TRANSILVANIA, ISTORIE FURATĂ va fi lansat sâmbătă, 12 noiembrie 2016, de la ora 14:00, la cinematograful EUROPA din București – pe Calea Moșilor nr. 127.

Propunându-și să ridice vălul de falsuri și mistificări așternut peste istoria Ardealului, filmul va prezenta informații inedite, surprinzătoare care, cu siguranță, vor naște dezbateri aprinse, cu atât mai mult cu cât drepturile istorice pe care românii le au asupra Transilvaniei sunt contestate astăzi de forțe ostile României (atât din interiorul țării, cât și din afara ei).

Marea surpriză pe care acest film v-o aduce este aceea că pretențiile revizioniste ale Ungariei, ca și tendințele secesioniste ale extremiștilor maghiari din interiorul țării noastre, pot fi desființate foarte ușor, folosind aproape exclusiv izvoarele istorice maghiare. Pentru că ei, maghiarii, prin scrierile lor, aduc dovezi imbatabile ale faptului că românii sunt cei mai vechi locuitori ai Ardealului și că, într-un mod samavolnic, tocmai pentru că erau stăpânii de drept ai acestui pământ, au fost supuși unui proces de desființare identitară care s-a întins pe mai multe secole!

Așadar, sâmbătă, 12 noiembrie 2016, de la ora 14:00, la cinematograful EUROPA din București – pe Calea Moșilor nr. 127 – sunteți așteptați să participați la lansarea filmului documentar TRANSILVANIA, ISTORIE FURATĂ.

Intrarea liberă, în limita locurilor disponibile!

Ulterior, filmul va fi lansat pe internet și pe Nașul Tv…

Daniel Roxin

Vizionează aici un promo al filmului:

EMISIUNE SCANDALOASĂ la TVR! “Sunteți un mare român, domnule Ghiță” | Deputatul anchetat de DNA, asaltat cu complimente, în direct, de un fost jurnalist al Antenei 3

ghita-cristache

Primirea “călduroasă” a lui Sebastian Ghiță la TVR, de către fostul jurnalist al Antenei 3 Ionuț Cristache, actualmente realizatorul celei mai importante emisiuni de la televiziunea publică, a devenit virală pe Internet, potrivit b1.ro

Cristache s-a întrecut pe sine în declarații lingușitoare la adresa lui Sebastian Ghiță, iar deputatul a fost neîntrerupt în atacurile pe care le-a pornit la adresa șefei DNA, Codruța Kovesi, si complimentarea marilor performanțe obținute de Victor Ponta în mandatul de premier.

Sunteți un mare român, domnule Ghiță, și vă pasă”, i-a spus realizatorul TVR, plătit din bani publici, deputatului anchetat Sebastian Ghiță.

Emisiunea a continuat în aceeași temă, Cristache adresându-i lui Ghiță întrebări “grele” precum:

-Aveți amintiri foarte multe cu Victor Ponta. De la o vreme, nu le mai puteți construi pentru că aveți o interdicție de a comunica. Vă e dor de relația de prietenie cu Victor Ponta?

-Domnule Ghiță, înainte de toate, discutam și cu colegii din platou cum vă recomandați? Cum să vă trecem pe burtieră? Deputat, om de afaceri, mogul, milionar?

Teme întâlnite pe postul România TV, pe care îl controlează, au fost detaliate pe postul public de televiziune, în principalul talk-show al serii”, a  scris Petrișor Obae de la Pagina de Media

Trump are susținători și în România: Neagu Djuvara | Ar da cu pumnul în Rusia fără niciun fel de jenă

neagu_djuvara

Donald Trump, noul președinte ales al SUA, are admiratori nu doar peste Ocean, ci și în România. Într-un interviu acordat Agerpres la începutul acestui an, Neagu Djuvara mărturisea că i-ar plăcea ca afaceristul american să câștige alegerile, conform libertatea.ro 

”Avem de ales în Statele Unite acum între un mormon (Donald Trump — n.r.) și Hillary Clinton. Într-un sens, e bună și Hillary Clinton, fiindcă are experiența politică de atâția zeci de ani ai lui bărbat-său. Dar, mi-ar plăcea să vină mormonul, fiindcă ar da cu pumnul în Rusia fără niciun fel de jenă, ca să zic așa. Ar fi mult mai brutal”, mărturisea atunci Neagu Djuvara.

Totodată, istoricul explica și viziunea sa asupra apropierii dintre România și SUA.

Românul poate să fie european și faptul că facem parte din grupul care se numește Europa Unită ne asigură un viitor oarecum garantat. Garanția cea mai mare ne-o dau SUA. Faptul că americanii sunt cei mai puternici din lume din punct de vedere militar, că au baze și în țara noastră și în Polonia și în Țările Baltice, înseamnă că suntem la adăpostul unui reflux al Rusiei. Rusia lui Putin rămâne la el, în granițele lui. Cel mult i se dă voie să pună mâna pe Ucraina, care, totuși, în timpul epocii țariste, a făcut parte din Marea Rusie. Restul, toată Europa este garantată de Statele Unite ale Americii. Și, în sensul ăsta, mă simt protejat”, a mai spus Neagu Djuvara.  

Revolta deplorabililor

clinton_trump

Amicul meu Alexandru, cu care comentez mereu politica de pe mapamond, îmi povestește cum l-au lecuit părinții de poftă sa exagerată de pateuri cu brânză. Într-o zi, i-au cumpărat o tavă mare, pe care erau vreo 60 de pateuri calde, și i-au spus: mănâncă-le pe toate, dacă îți plac așa de mult. Ce a urmat e ușor de imaginat: pe la jumătatea tăvii, a simțit că i se face rău, a dat tot afară și de atunci, cuvântul “pateu” nici nu mai trebuie nici măcar pomenit în prezența lui….

Este exact ce s-a întâmplat în campania electorală din Statele Unite.  O elită arogantă, coruptă, globalistă a batjocorit timp de un an nu doar un oponent politic, ci a jignit sistematic electoratul acestuia. Simpatizanții lui Trump au primit toate etichetele posibile: bigoți, deplorabili, homofobi, islamofobi, rasiști, ne-educați. Nu știu dacă responsabilii cu propaganda democrată înțeleg fenomenul de “reverse psychology”, dar cetățenii americani au fost hrăniți in ultimii ani cu meniul “corectitudine politica” de 5 ori pe zi până au dat in indigestie.  Ieri insa,  “deplorabilii” au răsturnat tava cu pateurile politic corecte, cu aceeași indignare pe care a avut-o Iisus când a răsturnat mesele schimbătorilor de bani în Templul lui Solomon.

De ce a câștigat deci, Donald Trump?

1. În primul rând, Trump nu a fost un candidat oarecare, ci leaderul unei mișcări. El nu a fost politicianul obișnuit, format printre maldăre de cărți și incojurat de profesori universitari, reprezentantul cuminte al unui mecanism electoral versat. El s-a poziționat ca fiind liderul unei mișcări de mase, anti-elitism și anti-sistem.

2. Trump a avut mesaj simplu, direct, nesofisticat, pe înțelesul americanului care muncește de dimineață până noaptea, la 2 sau 3 joburi. “Make America Great Again”. Americanul de rând este tot  mai revoltat contra unei clase politice ce apăra interesele oligarhiei financiare sau a printilor saudiți, care îi impune, prin “corectitudinea politica” ce să creadă și cum să se comporte, îi amputează tradițiile și credințele, și intenționează să îi taie și ultimul refugiu – umorul- de grija de a nu ofensa una din tot mai multele minoritati defavorizate. În același timp, americanul muncitor asistă neputincios la migrația joburilor de calitate spre Asia și Mexic si la scaderea nivelului de trai.

3. Trump a avut ținută de învingător. Mesajul său non-verbal a fost congruent cu mesajul său verbal. În timp ce Hillary arbora in timpul dezbaterilor un zâmbet fortat, deseori necorelat cu gravitatea subietelor discutate,Trump și-a menținut mereu statura și expresia facială a învingătorului, a revoltatului, a omului stăpân pe situație.

4. Trump a știut să încaseze. Om de afaceri și om de presă cu multă experiență, Trump înțelege perfect că “Bad advertising is free advertising”. Chiar și când ești vorbit de rău, ești mereu în atenția publicului. Presa pro-democrată l-a adus mereu și mereu în centrul atenției publicului, acuzându-l de toate relele posibile: islamofobie, misoginism, rasism, dezastru economic dacă va fi ales etc. Aceste atacuri, cu mult exagerate și deformate au generat simpatie și solidaritate cu victima. Situații similare s-au petrecut în Canada în 2015, unde Justin Trudeau a fost etichetat drept “tanar și lipsit de judecata” de către propaganda conservatorilor, și în România în 2004 și 2014, când Basescu și repsectiv Klaus Iohannis au suferit atacuri josnice din partea PSD.

4.Tactica electorală – Trump nu a fost doar un bun încasator, dar și un razboinic agresiv. El a fost conștient că vremea dezbaterilor elegante a trecut. De câțiva ani încoace, stânga mondială folosește mereu aceleași tactici electorale – discreditaterea totală a adversarului, zugrăvirea sa ca un demon absolut. Dar acum au dat peste un maestru al controversei. Atât în cursa pentru nominalizare din interiorul partidului republican, cât și în confruntarea directă cu Clinton, Trump a abordat tactici de stânga. Atacul consistent la persoană, etichetarea consecventa a adversarului (“Lying Ted” sau “Crooked Hillary”), siguranța afișată în dezbateri i-au conferit credibilitate în față electoratului. Stânga a fost bătută cu armele proprii.

5. În fine, Hilarry Clinton a fost percepută ca fiind exact omul sistemului, adversarul ideal pentru Trump. O carieră politica lungă, afectată de scandalurile sexuale ale lui Bill, de corupție, de neglijenta in serviciu  au facut din Hillary o persoană ne-credibilă pentru progresiști, mai ales după ce și-a sabotat pe cai oculte contra-candidatul din partid – Bernie Sanders, un alt exponent al unei mișcări anti-sistem. A fost exact o bătălie pe calapodul “Om de sistem contra outsider”. La fel ca Năstase – Băsescu în 2004 sau Ponta -Iohannis in 2014.  Sprijinul primit de Hillary Clinton din partea Arabiei saudite,  primarului Londrei, Papei si altor lideri mondiali globaliști au creat rândul americanilor de rând suspiciunea de complot mondial.

După Brexit, victoria lui Trump este al doilea mare cutremur politic an anului, care ne arată că populația nu e gata să înghită ușor medicamentul globalist prescris de la centru. Ne așteaptă un 2017 și mai interesant, cu alegeri cruciale în Franța și Germania, în care de asemenea naționaliștii locali se vor confrunta cu globaliștii. De data aceasta, precedentele sunt deja create. Vom asista oare la reînvierea unei “Europe a Natiunilor”?

http://blogovici.com/de-ce-va-castiga-trump/

http://blogovici.com/sfarsitul-politicii-corecte/

 

Sursa: blogovici.com

Articol preluat cu acordul autorului

BOMBĂ | Darren White, fost șef US Secret Service, care a criticat dur DNA și serviciile secrete românești, ar putea fi viitorul Ambasador SUA la București

darren-white-us-secret-service-romania

Darren White, fostul șef US Secret Service, care a dus grave acuzații DNA, DIICOT, SRI și SIE într-un interviu acordat în primăvară lui Robert Turcescu pentru unde.tv, televiziunea online de la aceea vreme a actualului politician PMP, ar putea fi viitorul ambasador american la București, au precizat în exclusivitate pentru FLUX 24 surse politice.

White s-ar afla pe una din listele vehiculate în aceste zile de oamenii cheie în viitoarea Administrație Trump pentru postul de la București, au susținut sursele citate.

După schimbarea unui președinte american urmează de obicei schimbări în posturile de ambasadori.

darren-white

Fostul șef al US Secret Service, Darren White, care a lucrat timp de 5 ani în România, a adus acum câteva luni grave acuzații DNA, DIICOT, SIE și SRI. El a spus într-un interviu acordat lui Robert Turcescu pe unde.tv că dosarele sunt făcute la comanda politică și să serviciile secrete lucrează tot la comandă. Mai mult, el o acuză pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, că nu este corectă, neutră și obiectivă și ca atare nu merită un nou mandat la conducerea Direcției Anticorupție.

Deseori oamenii pe care îi vezi anchetați de DNA, DIICOT și alții sunt tințe politice. Aceia sunt oameni pe care sunt supărați din diverse motive. Așadar, acele structuri, chiar și serviciile, SIE și SRI, sunt deseori folosite în scopuri politice și nu pentru a face ceea ce trebuie să facă prin construcția lor. Am îndoieli serioase despre anchetele actuale și cele în desfășurare demarate de DNA, DIICOT sau oricare altă structură pentru că majoritatea tințelor lor sunt politice. Sunt oameni pe care îi iau în vedere versus o investigație legitimă. Am rezerve în legătura cu investigațiile acestora. De obicei sunt represalii din cauza politicii, a afirmat White.

Am lucrat 5 ani în România și ȘTIU că majoritatea tințelor lor sunt tințe politice versus o investigație criminală legitimă, a mai susținut fostul șef US Secret Service.

Am îndoieli că Laura Codruța Kovesi are abilitatea de a fi neutră, corectă și obiectivă. Am îndoieli serioase legate de asta, a mai precizat White, care a mai susținut că, în opinia sa, aceasta nu ar mai trebui să obțină un nou mandat la DNA.

EXPLOZIV! | Comentarii acide la adresa presei americane care „a încercat să ascundă dezvăluirile Wikileaks” şi reacţia mass-media din SUA la victoria lui Trump

trump

După ce şi-au revenit din şocul alegerii lui Donald Trump la Casa Albă, presa americană încearcă să-şi explice victoria republicanului. Trump a fost ales preşedintele Statelor Unite din cauza minciunilor mass-mediei americane, care a încercat să ascundă faptul că Hillary Clinton nu era potrivită să candideze din cauza presupuselor ilegalităţi comise, acuză un editorialist de pe site-ul Medium.com, conform mediafax.ro

Trent Lapinski, autorul editorialului, afirmă că mass-media americană a minţit în timpul campaniei electorale, iar alegătorii care au ignorat dezvăluirile făcute de WikiLeaks au ignorat realitatea.

Autorul a mai precizat că în cei zece ani de activitate, WikiLeaks nu a publicat niciodată un document fals şi nu există nicio legătură cu Rusia.

Lapinski, care se declară susţinător al lui Bernie Sanders, mai spune că Hillary Clinton nu ar fi trebuit să fie nominalizată la preşedinţia Statelor Unite, pentru că era anchetată de FBI şi pentru că a fraudat alegerile primare.

Acesta mai spune că Donald Trump este de fapt un fost simpatizant al Partidului Democrat, iar multe din concepţiile sale au mai mult în comun cu valorile moderate şi liberale, decât cu cele conservatore. Însă mass-media americană a împiedicat orice discuţie în ceea ce priveşte valorile şi s-a concentrat asupra retoricii şi propagandei din campanie.

Tampa Bay Times, cel mai important  ziar din Florida, unul din statele americane care i-au adus victoria lui Trump, consideră că aceste alegeri arată o America divizată, în care clasa muncitoare este ignorată de politicieni şi de cei cu studii superioare. Jurnalistul John Romano afirmă următoarele: „clasa muncitoare are tot dreptul să se simtă lăsată în urmă“ şi că din cauza greutăţilor de zi cu zi aceşti oameni trebuie să fie „scuzaţi că nu simt durerea imigranţilor, a musulmanilor, a victimelor rasismului, a discriminării de gen“.  El mai adaugă că o victorie a lui Clinton nu ar fi însemnat o ţară mai puţin divizată.

Piers Morgan, de la Daily Mail, cotidian citit în SUA, consideră că Trump a câştigat pentru că a „provocat fiecare convenţie politică şi fiecare faţadă a societăţii“. El spune că americanii l-au văzut ca pe un „Robin Hood milionar“. Morgan dă vina pe Hillary Clinton şi pe generaţia tânără pentru a acestă victorie, acuzându-i pe aceştia de elitism şi detaşare de lumea reală. Piers Morgan, care îl cunoaşte personal pe Donald Trump ne sfătuieşte să-l vedem pe acesta „din prisma unui om de afaceri care încheie o afacere“, cât despre fanii lui Clinton aceştia ar trebui să „iasă din nefericirea auto-impusă şi să pună interesele Americii pe primul loc.“

În New York Times, cotidian care şi-a anunţat deschis susţinerea pentru Hillary Clinton, Nicholas Kristof prezintă părţile bune ale candidatului republican precum pragmatismul său şi faptul că este un om de afaceri care are dreptate când spune că economia are probleme. Un alt jurnalist se întreabă ce va face acum politicianul care a declarat în campanie că: „ va bombarda Statul Islamic şi le va lua petrolul“.

William Wan, de la The Wahington Post, se întreabă ce spune victoria lui Trump despre naţiunea americană. Un alt editorialist al ziarului prezintă modalităţi prin care oamenii anti-Trump trebuie să fie pregătiţi să vorbească împotriva nedreptăţilor şi să vină cu un program care să ducă la o „societate prosperă şi inclusivă din care nimeni, fie imigrant, negru, musulman, sau muncitor alb, să nu se simtă exclus.

Boston Globe, alt ziar prestigios din Statele Unite consideră că unul din factorii de decizie în această alegere a fost poliţia. Donald Trump şi-a arătat de nenumărate ori sprijinul pentru forţele poliţiei, în timp ce Hilary Clinton a avut un discurs mai moderat, de frică să nu piardă susţinerea mişcării Black Lives Matter, care luptă împotriva rasismului din cadrul poliţiei. De cealaltă parte a Atlanticului, în ziarul The Guardian feminista Gloria Steinem consideră că Hillary a pierdut din cauza misoginismului şi a politicilor ei feministe care nu au fost pe placul americanilor.

Iohannis, altă DECLARAȚIE SCANDALOASĂ | Tema căsătoriilor homosexuale nu a PENETRAT societatea românească chiar dacă 3 milioane de oameni au semnat împotrivă

iohannis-patriarh-daniel

”După părerea mea, tema chiar dacă a fost ridicată cu foarte multe, aproximativ 3 milioane de semnături şi are susţinători importanţi, nu cred că este o temă care a penetrat societatea românească”, a declarat președintele Klaus Iohannis, într-o discuţie cu studenţii de la Facultatea de Ştiinţe Politice din București, conform flux24.ro

El a adăugat că nici reacţiile politicienilor nu au „mişcat electoratul” în mod semnificativ faţă de acest subiect şi i-a criticat pentru atitudinea faţă de declaraţiile sale iniţiale pe tema toleranţei.

„S-au găsit bineînţeles unii politicieni şmecheri care imediat s-au căţărat pe mine şi au încercat să dovedească ce buni patrioţi şi români sunt ei şi că eu mă situez într-o poziţie stranie. Nu cred că sunt într-o poziţie stranie şi nici românii nu au crezut asta, altfel nu m-ar fi ales din capul locului, dar cred că este foarte important să avem grijă cu astfel de iniţiative”, a continuat preşedintele.

Şeful statului a arătat că subiecte de acest fel ţin de ceea ce se numeşte „pacea socială”, care nu poate fi atinsă prin vot şi prin referendum, ci prin compromis.

„Orice încercare de a împinge echilibrul într-o parte sau într-alta nu rezultă decât într-o mulţime de perdanţi. De obicei pierd toţi. Dacă pacea socială în ţară se rupe nu există niciun câştigător, există numai perdanţi. Din acest motiv am spus că este foarte importat să fim toleranţi. A fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău. A fi tolerant înseamnă a accepta conştient că sunt alţii cu alte păreri, alte opinii”, a conchis preşedintele.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, pe 19 octombrie, întrebat ce părere are despre demersul Coaliţiei pentru Familie de modificare a Constituţiei pentru definirea explicită a căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat şi o femeie, că el este adeptul toleranţei şi consideră ca fiind „greşită” calea „fanatismului religios” şi a solicitărilor ultimative. Şeful statului a declarat că societatea trebuie să revină la toleranţă şi la „acceptarea celuilalt”.

Gafă COLOSALĂ | Victoria lui Trump a prins pe picior greşit o publicaţie celebră de peste ocean

Toată lumea a fost mai mult sau mai puţin surprinsă de rezultatul alegerilor prezidenţiale din Statele Unite. Doar că o cunoscută publicaţie americană a înregistrat pierderi uriaşe atunci când s-a grăbit să anticipeze victoria lui Hillary Clinton, conform stiripesurse.ro

Newsweek a tipărit şi expediat peste 125.000 de exemplare având pe copertă chipul candidatei democrate, cu titlul „Doamna Preşedinte”. Revista era gata să jubileze astfel victoria în alegeri a lui Clinton.

Din păcate pentru ei, la final s-au văzut într-o situaţie jenantă şi au fost nevoiţi să recheme de la raft publicaţiile cu pricina.

Ca plan de rezervă, Topix MEdia, cea care editează revista, a dat bun de tipar şi pentru o variantă cu Trump preşedinte.

„Ca toată lumea, am fost şi noi luaţi prin surprindere”, a spus Tony Romano, unul dintre reprezentanţii editurii, pentru The New York Post.

Revista a apărut pe tarabele chioşcurilor de ziare marţi dimineaţă, dar a fost retrasă în mare grabă.

„Toţi distribuitorii au fost rugaţi să retuneze revistele noastre. Doar 17 dintre ele fuseseră vândute. În schimb, am trimis 150.000 de exemplare cu Trump Preşedinte. Sunt sigur că se vor vinde foarte bine şi acestea”, a adăugat Romano.

eroare-newsweek-trump-clinton

From the Editors: 2 special edition covers for 2016 election outcomes were produced by a Newsweek licensee, Topix Media, and not by Newsweek

Ion Cristoiu | Am scăpat de Hillary Clinton. Cînd scăpăm şi de Hans Klemm?

hillary-clinton

Victoria lui Donald Trump a pus în mişcare, pe meleagurile lui Statu Palmă Barbă Cot, tradiționala vîrtelniţă de vorbe.
Mai marii dintre babuini – preşedintele şi premierul, s-au grăbit să trimită bezele noului Stăpîn al Menajeriei, asigurîndu-l că, în ipostaza de babuini, ei nu vor ţine coada sus, ceea ce nu e de mirare, pentru că nici pînă acum n-au făcut-o cu Fostul Stăpîn.

Agentura SRI din Presă se dă de ceasul morţii că n-a ieşit Hillary Clinton.
Dacă ieşea, SRI – Departamentul de spălat vase al Ambasadei SUA la București, ar fi avut asigurată conducerea ţării prin intermediul DNA.
Geopoliticienii noştri dintre două trenuri lansează ziceri despre ce va fi bine și ce va fi rău pentru Babuinia de la hotarul Lumii civilizate.

Eu însă, care, aşa cum am mai scris, ştiu că de România nu răspunde Preşedintele american, ci femeia de serviciu care schimbă scuipătorile la Biroul Europa de Est din cadrul Biroului Europa din Cadrul Departamentului de Stat nu mă aştept ca schimbarea de la Washington să aducă schimbări în statutul României.
Cîtă vreme România e alcătuită din babuini, tot Babuinia va rămîne.

Vreți dovezi?
Priviți cîți băștinași și băștinașe se laudă că-i (le) știe Donald Trump.
Unii susțin c-au folosit același pisoar cu Donald Trump.
Altele că miliardarul s-a uitat la ele în așa fel încît ele au tradus Ce bucățică bună la pat!

Mă aştept însă la schimbări în bine venite în chip automat, şi fără ca cineva de la Washington să-şi fi propus asta.
La loc de frunte.
Mă aştept la plecarea lui Hans Klemm.
Pentru totdeauna.
Asta, desigur, dacă babuinii din România nu-i fac plocon, ca şi în cazul altor foşti ambasadori, vreo afacere, la graniţa corupţiei, pe meleaguri româneşti.

Despre Hans Klemm am scris şi voi mai scrie cu uluirea unuia care se consideră un om, un om pur și simplu.
Și ca om, asemenea lui Moromete al lui Marin Preda, fac urît cînd cineva caută să mă umilească, pentru că e mai bogat sau pentru că e mai puternic sau, ca în cazul lui Hans Klemm, pentru că reprezintă la noi Înalta Poartă de la Washington.

România a avut în istoria sa mulţi Stăpîni continentali sau mondiali sub diferite porecle.
A fost Turcia, sub porecla de Putere suzerană.
A fost Germania fascistă, sub porecla de Camarad mai mare în Războiul Sfînt.
A fost URSS, sub porecla de Frate mai mare.
Toți ambasadorii acestor Mari Puteri știau că sunt Stăpînii României.
Dar tot ei știau că bunul simț cere ca oaspetele să fie cuviincios față de gazde.

Nu s-a mai pomenit pe lumea asta să-ți intre cineva în casă ca oaspete și cum a intrat să spună că nevastă-ta e curvă și tu un derbedeu.
Deși știau c-o pot face fără să li se întîmple nimic, niciun ambasador al acestor mari puteri nu şi-a îngăduit să se urineze pe faţă în capul nostru.
Au făcut-o mai discret.
Puterile protectoare de pînă acum îşi trimiteau ambasadorii să ne dea porunci în vizite discrete la preşedinte sau la premier.
În rest, ambasadorii respectivi vorbeau despre România în ceea ce se cheamă limbaj diplomatic.

Prin Hans Klemm America a rupt această tradiţie de bun-simţ şi a inaugurat o tradiţie în relaţia dintre un ambasador străin şi o ţară gazdă:
Porunca dată pe faţă, porunca umilitoare, prestaţia de ciocoi.

Hans Klemm a aterizat la Bucureşti cu o misiune asemănătoare celei asumate pe vremuri de ambasadorul sovietic.
Ambasadorul sovietic aterizase la Bucureşti în anii ’50 pentru a impune lupta de clasă.
Luptă de clasă care se încheiase la ei, la ruși, demult, dar care era folosită în țările din Est ca instrument de colonizare.
De lupta de clasă răspundeau instituțiile de forță din România Anei Pauker.
Și reducînd toate problemele României la lupta de clasă, Moscova își asigura, prin Securitate, dominația asupra țării.

Ambasadorul american a aterizat la Bucureşti pentru a impune lupta împotriva corupţiei drept singurul comandament național.
Pentru aceasta, Hans Klemm a proclamat România drept una dintre cele mai corupte țări de pe glob.
Ambasadorii străini ne-au spus pînă acum că sîntem cinstiți, mîndri, destoinici.
Mă rog!
Cuvintele frumoase spuse de un oaspete.

Ambasadorul Hans Klemm ne spune de un an încoace, de cînd a aterizat la Bucureşti, că sîntem corupţi, hoţi, bandiţi, penali.
Dar nu numai atît.
Ambasadorul Hans Klemm şi-a permis să declare un cetăţean român de neatins de instituţiile româneşti, deoarece respectivul e Protejat de ambasada SUA la Bucureşti.
E vorba de Codruţa Kovesi, șefa unui Departament al Parchetului General.
Despre un procuror general adjunct ambasadorul Hans Klemm a spus şi spune cuvinte infinit mai frumoase decît despre domnitorii români, decît despre Mărăşeşti, decît despre martirii noştri.
Mai mult, potrivit lui Hans Klemm, Codruţa Kovesi nu poate fi criticată de presa română nici măcar cu o virgulă.
Cine o critică pe Codruţa Kovesi pune la îndoială Parteneriatul strategic al României cu America.

O dată cu schimbarea administraţiilor de la Washington e obiceiul să se schimbe şi ambasadorii din diferite ţări.
Poate va fi schimbat şi Hans Klemm.
Va veni un alt ambasador.
Poate un ambasador adevărat și nu unul trimis de Administrația democrată, drept răsplată c-a dat ceva parale pentru campania lui Obama.
Deşi, tare mă tem că oricine îl va înlocui pe Hans Klemm se va comporta precum Hans Klemm acum.
Nu de alta, dar îl va invita să fie Ciocoi însăşi elita românească.
Nu-i ea elită de babuini?!

 

Sursa: cristoiublog.ro

Trump. Donald Trump

donald-trump-elected-president

Nasul. Nasul Tv

Hillary. Hillary is History ! His Story ! Trump President !

Sa fiti iubiti!
Radu Moraru

Din primele estimari, TRUMP ii bate la scor pe Hillary+Obama+Bill la un loc!

donald-trump-news6
Establishmentul american a ajuns de toata jena in ultimii 8 ani de domnie a lui Obama. Donald Trump pur si simplu a umilit Sistemul corupt, arogant, birocrat !

Practic un outsider, Trump tine piept, de unul singur, unei Hillary pe care o tin sa nu cada DOI Presedinti ai Americii ! Ba mai mult, la cit de mobilizati si satui de Clintoni si Obama sint sustinatorii lui Trump, e posibil ca 8 Noiembrie 2016 sa fie cea mai umilitoare zi din viata lui Hillary ! La votul popular Trump va face scor !

Va dati seama ca daca era singura, ca Trump, Hillary nu trecea de 20%! Cine naiba sa voteze un Ministru de Externe care si-a umplut buzunarele luind bani de la rusi, arabi, chinezi, etc ?! Dar sa pierzi alegerile cind te tin in geam 2 Presedinti, unul in functie, asta da infringere ! Bill, i-ai fularul Burberry si pistoletul ! Si stai cu ochii pe ea!

Sa fiti iubiti!
Radu Moraru

Ne puteți găsi și pe:

118,331FaniÎmi place
3,743AbonațiAbonați-vă