Cu peste un an in urma, „National” dezvaluia ca, pentru a putea accelera lupta anticoruptie, DNA-ul vroia musai  un serviciu propriu de monitorizare. Si chiar ar fi cerut acest instrument suplimentar de ancheta, de care considera ca are musai nevoie. Iar chiar daca la acea data doleanta procurorilor anticoruptie parea o simpla nastrusnicie, iata ca intre timp multe s-au mai intamplat. Mai ales dupa „marea schisma” dintre Directia Nationala Anticoruptie si Serviciul Roman de Informatii, ruptura consfintita prin controversata decizie a Curtii Constitutionale. Iar cum, dupa ce a pierdut in mare parte  sprijinul informational si cel logistic al SRI-ului, procurorii anticoruptie par a face dosare mai mult din amintiri, este clar ca, pentru a evita scaderea ritmului de lucru din ultimii doi ani si chiar intrarea intr-un eventual blocaj al intregii activitati, DNA are nevoie urgenta de propriul serviciu secret.

Mai ales ca, in ciuda sumelor puse la dispozitie de la buget, constructia unuia nou ar necesita mult, foarte mult timp, pe care procurorii angrenati pe prea multe fonduri nu il mai au acum la dispozitie. Insa acum in sistem se susoteste tot mai mult de o „oportunitate” de care ar putea profita DNA-ul, chiar daca este o varianta care, oricum, va naste vii polemici. Pentru ca, in urma cu cateva luni bune, a parut prima oara zvonul privind posibila trecere a unei parti din „Doi s’ un sfert”, in speta directia avand in fisa postului indeplinirea misiunilor de filaj, la DNA. Asta concomitent cu transformarea DIPI intr-un birou de afaceri interne. Cum insa „Doi s’ un sfert”-ul era pe val la acea ora, prea putini au luat in calcul aceasta ipoteza. Care insa acum, dupa ce serviciul secret al internelor a fost pur si simplu destructurat, ramanand sa se ocupe doar de protectia interna, lucrurile iau o cu totul alta intorsatura. Pentru ca, desi ministrul Dragos Tudorache a calmat momentan isteria cu privire la arhiva si lista cu acoperitii „Doi s’ un sfert”, nu s-a suflat inca nicio vorbulita despre uriasa masinarie de filaj a DIPI, actuala DGPI. Care, normal, le-ar face cu ochiul celor de la DNA. Numai ca, in motivarea ordonantei de urgenta privind militarizarea si aparitia DGPI, s-a batut moneda tocmai pe necesitatea ca astfel sa nu se mai calce pe „teritoriul traditional” de activitate al SRI. Care, astfel, la randul sau, ar putea ridica pretentii justificate privind o eventuala „inghitire” a „filajului” de la „Doi s’ un sfert”, varianta in care DNA-ul ar ramane din nou cu buzele umflate.

„Ochiul si timpanul”

Inca de pe vremurile cand romanii nu prea acordau mare atentie activitatii serviciilor secrete, care atunci oricum se desfasurau mai putin la vedere, ofiterii de informatii de la „Doi s’ un sfert” erau recunoscuti drept „ochiul si timpanul” Internelor. Iar in atata amar de vreme, mai ales dupa ce a capatat o controversata influenta pe vremea sefiei „Vulpii” Virgil Ardelean, masinaria de filaj a serviciului secret al MAI s-a tot dezvoltat, ajungandu-se, in cele din urma, la dimensiuni uriase, mai ales la nivelul structurii centrale. Putandu-se vorbi chiar de o veritabila concurenta facuta SRI-ului. Inclusiv una neloiala, dupa cum arata unele dosare ale DNA-ului care acuza ca, pe vremea cand fosta DIPI era condusa de chestorul Gelu Oltean, structura se specializase in filaje paralele, carora le-au cazut victime inclusiv procurori si ofiteri de politie judiciara care aveau in lucru dosare de coruptie vizand nume grele ale politicii si mediului de afaceri. Deci, dupa cum bine stiu initiatii sistemului, serviciul de filaj al „Doi s’ un sfert” nu trebuie in niciun caz bagatelizat, el fiind nu doar unul complex si foarte bine dotat, dar  si avand in spate o experienta vasta, cu specialisti formati in atata amar de ani. Si faptul ca unii conducatori au folosit acest serviciu „pe persoana fizica” nu poate reprezenta decat o agravanta a circumstantelor in care au comis acele abuzuri. Insa, de exemplu, dotarea Directiei Generale Anticoruptie, cu toate investitiile facute in ultima vreme, este „pistol cu apa” fata de cea a actualei DGPI. Si culmea ironiei face ca, de acum inainte, cei care vor ramane sub flamura DGPI sa fie nevoiti, conform noii ordonante, sa sesizeze tocmai DGA-ul cu privire la informatiile pe care le obtin cu privire la cadrele „patate” ale MAI.

Cine face primul pas

Acum, cu toate ca sub noua titulatura oficiala cei de la DGPI nu vor mai putea face filaj, decat in niste situatii exprese si cu totul limitate, este greu de crezut ca aparatura folosita va fi pur si simplu abandonata prin vreun depozit. Sau ca oamenii care au lucrat pe informatii si filaj vor fi lasati sa se transfere care pe unde-si gaseste, pe la diverse directii, servicii si birouri din cadrul Ministerului de Interne. Asa ca, desi nimeni nu a incercat pana acum sa deschida aceasta „cutie a Pandorei”, probabil ca, in cel mai scurt timp, vor aparea si primele cereri privind preluarea, cu totul sau pe bucati, a complexei masinarii de filaj a „Doi s’ un sfert”. Si este extrem de interesant cine va face acest prim pas. Desigur, cele mai multe pronosticuri ar putea merge spre DNA, mai ales ca „nucleul dur” de aici are nevoie ca de aer de revitalizarea unui serviciu de monitorizare, cel putin pe partea de interceptare, unde tehnica fostei DIPI, ramasa acum „in pom” este una demna de invidiat. Numai ca un „carlig” probabil neintentionat din ordonanta de urgenta a ministrului Dragos Tudorache ar putea complica si mai  mult lucrurile, fiind vorba aici de precizarea expresa ca activitatea DGPI „va fi limitata la domeniul de protectie interna si ordine publica, fiind realizata astfel o delimitare clara a competentelor fata de cele ale SRI”. Motivatie care ar ingreuna preluarea directa sau mascata a tehnicii de catre DNA, putandu-se naste astfel discutii despre incalcarea aceastei delimitari exprese.

Insa, dincolo de problema tehnicii, si mai interesant este cine va prelua acum casele conspirative ale „Doi s’ un sfert”, ca doar pentru asigurarea ordinei publice nu mai este nevoie de acestea. Si nu sunt deloc putine! Ca si locatiile, multe dintre  ele de lux, care functionau intr-un fel de „franciza”, ca sa nu spunem chiar „in parteneriat” cu structura de informatii? Si ai carei ofiteri habar nu au acum daca trebuie sa scoata tehnica de pe la mese, sau sa o lase in continuare? Dar pentru cine? Ca asta nu s-a mai reglementat prin buclucasa ordonanta de urgenta a tehnocratilor…

Sursa: national.ro