Guvernarea USL-istă nu ratează nicio ocazie să ne demonstreze că are capul plin de gaze. Dar, de data asta vorbim cu adevărat de gaze: gazele de șist. Este vorba despre o nouă sursă de combustibili despre care se afirmă că, dacă ar fi utilizată pe scară largă, ne-ar putea asigura mult visata independența energetică față de Rusia. Pe plan mondial există zone în care gazele de șist sunt deja exploatate cu succes.

Vasile Surcel

În ceea ce privește România, se bănuiește că și la noi ar putea exista asemenea resurse, dar nimic nu este încă sigur, în lipsa unor foraje de explorare. Conform datelor preliminare, asemenea zăcăminte ar putea exista în Moldova, în câteva zone din județul Vaslui și în Dobrogea. Dar nimic nu este încă stabilit cu claritate. Cu toate acestea există câteva mari firme internaționale care s-au arătat interesate de efectuarea unor astfel de cercetări. Iar exploatarea lor pe scară industrială ar urma abia după această primă etapă, și doar în cazul în care existența unor astfel de zăcăminte ar fi clar demonstrată de specialiști. Dar, cu mult înainte ca specialiștii să fi oferit vreo concluzie, gazele de șist au fost, deja utilizate. Și nu ca surse de energie ci ca argument în bătălia politică, un argument care a demonstrat, încă odată că singurele arme doctrinare pe care le au în dotare politrucii noștri sunt ipocrizia găunoasă și minciuna plină de tupeu.

Nu ne vindem țara…

Primele discuții privitoare la o serie de studii și operațiuni de explorare a unor posibile zăcăminte de gaze de șist, au început încă de pe vremea Guvernului Boc. Atunci o serie de firme străine s-au arătat interesate de acest subiect iar la un moment dat au și existat o serie de tratative privitoare la o viitoare colaborare. Pe atunci actuala USL, era încă în opoziție iar una dintre cele mai des auzite lozinci politicianiste pe care le aruncau pe piață atât PSD cât și PNL era „Să oprim jaful la care se dedă mafia portocalie”, „Jos mafia lui Băsescu care o să ne vândă pe nimic averea țării”. De fapt acest soi de discurs vehement era doar o reactualizare a mai vechiului „Nu ne vindem țara” sloganul FSN-ist care era la modă pe la începutul anilor 90. Bineînțeles că frontul cel mai fertil al acestei isterii a fost Moldova. În primăvara anului trecut, prin lunile martie și aprilie, câteva mii de oameni au participat la două mitinguri de protest organizate în centrul orașului Bârlad. La acele proteste, alături de politruciii USL, au luat parte și câteva zeci de popi din zonă, veniți care cu icoane sfințite, care cu cădelnițe, care împrăștiau nori de tămâie. Nu-i foarte clar ce o fi înțeles moldovenii aceia din cuvinte atât de îmbârligate, precum „exploatărilor și explorărilor perimetrelor cu zăcăminte de hidrocarburi lichide sau gazoase prin fracturarea, adică fisurarea, hidraulică”. Probabil că nimic. Dar chestia aia cu „fracturarea” se potrivea foarte bine cu „mafia portocalie” ori cu „regimul terorist condus de Băsescu”. Și așa li s-a înțepenit în minte până în ziua de azi, când USL-ul, care între timp s-a răzgândit brusc, a început să o „dea la întors” și a devenit un mare adept al gazelor de șist.

Mai bine o dăm de pomană

Ajuns deja la putere, omologat prin niște alegeri pe care le-au câștigat, la un „scor de maidan” după cum se spune în fotbal, politricii USL-iști, scăpați de „mafia portocalie” au întors foaia și au început să fie niște adevărați fani ai „gazelor de șist”. Atunci, în primăvara anului trecut, gazele de șist au fost ambalate propagandistic, la pachet” cu aurul de la Roșia Montană. În luna mai a anului trecut, Victor Ponta a decis „instituirea imediată a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de șist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fracționare hidraulică.” Apoi, intuind că din „fracționarea hidraulică” ar putea ieși un oarece câștig pentru propriile buzunare, guvernanții au amânat rezolvarea problemei pentru vremuri mai sigure. Astfel că, prin luna mai 2012, premierul a declarat că România va reanaliza în luna decembrie, poziția sa cu privire la explorarea și exploatarea gazelor de șist: „ După aceea, vom adopta o decizie care, pe de o parte, să răspundă preocupărilor privind protecția mediului și, pe de alta, să țină cont de faptul că, pentru România, orice sursă de energie alternativă este extrem de binevenită.” Apoi, tot Ponta a anunțat că deciziile privind Roșia Montană și gazele de șist vor fi amânate până după parlamentare. ” Iar după alegeri au evaluat-o și răs-evaluat-o până când, tot ei au ajuns la concluzie, că de fapt nu este chiar un jaf. Iar acum, la primele luni ale anului 2013, Guvernul Ponta a anunțat că gazele de șist se află printre obiectivele prioritare pe care guvernul le are în vedere până în 2016. Astfel că în cuprinsul capitolului „Energie” din Programul de guvernare 2013-2016, printre proiectele prioritare este inclusă și „demararea acțiunilor de explorare pentru identificarea zăcă­mintelor exploatabile din șisturi bituminoase”. Cum, în ce condiții economice, cât va câștiga țara de pe urma acestei „priorități”? Habar nu avem. Dar sperăm ca tratativele privitoare la această nouă sursă de energie să nu semene cu acelea de la privatizarea Oltchim. Sau cum se întrevede a fi privatizarea CFR Marfă.

Ales, bules!

Domoli la minte, moldovenii care au protestat în primăvara anului trecut împotriva gazelor de șist nu au priceput cum devine treaba cu această schimbare bruscă a Guvernului. Astfel că, și acum ei știu una și bună: nu gazelor de șist! Iar asta a cam început să încurce afacerile guvernanților,. Isteria pe care au promovat-o în primăvara anului trecut se întoarce acum chiar împotriva lor, cu o precizia mai mare decât cea a unui bumerang. Astfel se face că trei consilii locale din Vaslui au interzis, prin hotărâri adoptate în plen, explorarea și exploatarea gazelor de șist pe teritoriul comunelor respective, după ce o companie petrolieră obținuse certificate de urbanism pentru explorarea gazelor de șist în trei perimetre din județ. La solicitarea populației de teama poluării mediului, consiliile locale din Iana, Tutova și Pochidia au luat hotărârea de a interzice explorarea și exploatarea gazelor de șist pe teritoriul comunelor respective. Deciziile luate de către autoritățile locale din cele trei comunități vin la scurt timp după ce Consiliul Județean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie și ianuarie, trei certificate de urbanism pentru explorarea gazelor de șist în trei perimetre din județul Vaslui, respectiv Păltiniș (Băcești), Popeni (Găgești) și Siliștea (Pungești). Astfel că, practic, prin hotărârile adoptate în plenul consiliilor locale, „se interzice eliberarea de avize, certificate de urbanism și autorizații de construire în vederea amplasării de construcții, sonde de extracție pe teritoriul comunei”. De asemenea, prin aceleași hotărâri, se interzice vânzarea, darea în administrare, concesionarea sau închirierea terenurilor proprietate publică a comunelor în scopul explorării, dezvoltării sau exploatării gazelor de șist.

„În urma consultărilor făcute în rândul populației, am constatat că opinia generală este că nu se vrea explorarea sau exploatarea gazelor de șist pe teritoriul comunei. Noi, ca și autoritatea publică locală, trebuie să promovăm interesele cetățenilor și, în consecință, am venit cu o propunerea în Consiliul Local de a interzice prezența vreunei firme care să extragă gazele de șist din solurile Tutovei. Eu, ca și primar, îi înțeleg pe cetățeni pentru că exploatarea acestor resurse prin metode neconvenționale presupune prea multe riscuri, pe care noi nu ni le putem asuma”, a declarat, pentru corespondentul Mediafax, Ion Corciovă, primarul comunei Tutova. Hotărârile luate de cele trei consilii locale urmează să fie analizate de Prefectura Vaslui care, prin Serviciul de Contencios-Administrativ, va stabili dacă acestea au fost luate cu respectarea legislației în domeniu.

Iar aceste lucruri se întâmplă în contextul în care luna noiembrie a anului trecut, premierul Victor Ponta a transmis investitorilor americani, în cadrul unei întâlniri avute cu membri ai American Romanian Business Council, că atmosfera generală legată de investiții este favorabilă, în pofida schimbărilor politice, și i-a asigurat că este dispus să discute despre problemele acestora.
O lună mai târziu, premierul declara că negocierile cu Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, privind explorarea și exploatarea gazelor va reprezenta o zonă de interes pentru viitorul Guvern, adăugând că cel care are cel mai mult de pierdut dacă România scoate gaze de șist este Gazprom. Și americanii se dau peste cap să-i convingă pe moldovenii lui Ștefan cel Mare de beneficiile exploatării gazelor de șist.

Astfel, prezenți, la începutul lunii februarie, la Vaslui, la o nouă dezbatere publică, reprezentanții Chevron România au prezentat o parte din strategia de viitor a companiei în ceea ce privește explorarea și exploatarea gazelor de șist din România, apreciind că România ar putea deveni independentă din punct de vedere energetic dacă gigantul petrolier american va găsi suficiente resurse de gaze în cele două zone din țară unde și-au planificat să facă foraje, respectiv județele Constanța și Vaslui.Numai că , din păcate pentru ei, vasluienii au înțeles de la Ponta și ai săi, încă de acum un an, că gazele de șist reprezintă poluare, distrugerea sănătății, etc. Într-un cuvânt, răul absolut.. Și cum ei au încredere în Ponta&co, după cum au dovedit-o și la alegeri, continuă să creadă ce le-au spus anul trecut liderii USL despre gazele de șist.

Așa că Guvernul poate să se dea și peste cap: vasluienii nu vor gaze de șist! Și cu asta, basta!

– articol publicat în ziarul Curentul –

Crin Antonescu incepe sa joace un rol din ce in ce mai important in istoria tarii mele. 

Sa judecam cu luciditate. Antonescu este in pozitia de a influenta considerabil viitoarea Constitutie a Romaniei, din postura de conducator al comisiei parlamentare care va stabili tezele si proiectul revizuirii constitutionale. Daca nu se va intampla ceva spectaculos, Crin Antonescu este in acelasi timp si viitorul presedinte al tarii mele.

 – Vlad Mixich –

In aceste conditii, dincolo de orice emotii, e timpul sa analizam cu seriozitate stofa de lider a lui Crin Antonescu. Doar astfel putem afla ce ne asteapta.

Cel mai frecvent s-a vorbit si scris despre Crin Antonescu ca despre un politician care nu reuseste sa se trezeasca devreme. Exista insa si alti lideri politici, de mult mai mare anvergura decat romanul, despre care se stie ca nu sunt matinali, compensand printr-o intensa activitate nocturna. In plus, e absurd sa-i reprosezi cuiva ca are un anume ritm biologic. Asta tine de ereditate, nu de harnicie.

Prin stupizenia ei, critica astfel formulata nu a facut altceva decat sa dilueze o fapta importanta: Antonescu se numara printre parlamentarii cu cea mai scazuta prezenta la serviciu. Nici chiar asta nu cantareste intr-atat de mult, lenevia fiind mai degraba o virtute intr-un Bucuresti mai apropiat de Orientul lent decat de Apusul sobru.

Sa fii atat de lenes si totusi sa ajungi presedintele interimar al Romaniei: iata o realizare demna de admiratia mircea-barzilor romani. Sau un semn al vicleniei sale politice.

Insa batranul istoric liberal Neagu Djuvara nu vede in asta un simbol al iscusintei politice a lui Crin Antonescu. Andrei Plesu chiar „ar fugi cat vede cu ochii” daca actualul lider USL ar ajunge presedinte. Nici Neagu Djuvara, nici Andrei Plesu nu pot fi suspectati de băsism sau de ambitii revansarde.

Primul a ajuns la varsta si prestigiul in care libertatea de a spune ce gandeste nu mai este un lux, iar cel de-al doilea a lucrat cu fiecare dintre ultimii trei presedinti ai Romaniei, criticandu-i pe toti la fel de aspru. Dar faptul ca acesti doi mari barbati romani se tem de perspectiva unui Antonescu devenit liderul Romaniei e un solid motiv de ingrijorare.

Cat de bun este materialul din care este croit liderul Crin Antonescu? Care sunt obsesiile sale? Cum reactioneaza in situatii de criza? Intrebari la care raspunsurile trebuie date cu luciditate, nu prin umori si poante proaste. 

Ca material de studiu nu am folosit deloc evolutia lui Crin Antonescu in studiourile de televiziune. Politicienii spun vrute si nevrute pe ecran, de obicei ce cred ei sau consilierii lor ca i-ar placea multimii sa auda.

Am studiat insa reactiile lui Antonescu atunci cand acesta e pus in situatii neobisnuite si am citit cu atentie discursurile sale din ultimul an tinute din postura de presedinte interimar al Romaniei sau presedinte al Senatului.

Pozitii oficiale importante din care orice cuvant emis este inainte cantarit cu grija de o intreaga echipa si gandit apoi de lider. Sau cel putin asa ar trebui sa se intample.

Grila prin care Jonathan Powell, vreme de un deceniu seful de cabinet al premierului laburist Tony Blair, apreciaza calitatea stofei unui lider cuprinde 5 variabile: competenta, abilitatea de a comunica, carisma, perspectiva si sarmul.

Powell este nu doar eminenta cenusie a mandatului lui Tony Blair, dar si fratele mai mic al lui Charles Powell, care a jucat exact acelasi rol pentru Margaret Thatcher. O familie care cunoaste asadar cu de-amanuntul maruntaiele puterii.

Sa le luam asadar pe rand.

• Competenta – „Un lider trebuie sa teoretizeze o viziune mareata si sa stapaneasca, in acelasi timp, detaliul complicat al ideologiei si politicii”, scrie Jonathan Powell.

Meseria lui Crin Antonescu este cea de parlamentar. Asta a facut in ultimii 20 de ani. Nu a fost un simplu deputat, ci vreme de cinci ani liderul grupului liberal si alti trei ani ministru. Antonescu este asadar un exponent de frunte al „elitei” care a guvernat Romania ultimilor 20 de ani: clasa politica. Alte comentarii sunt inutile. Altceva notabil Crin Antonescu nu a facut.

Care este viziunea mareata a liderului Crin Antonescu? In ultimul sau discurs important, unul de o lungime obisnuita, cel de la inaugurarea din 21 decembrie a guvernului Ponta, a pronuntat cuvantul „putere” de 12 ori. Acelasi cuvant a aparut frecvent si in discursul tinut la Iasi de Ziua Unirii, incheiat cu urarea „La Multi Ani Romania puternica”.

Puterea este cuvantul din centrul viziunii de lider a lui Crin Antonescu. Nu munca, nu solidaritatea, nu dreptatea. Puterea.

• Abilitatea de a comunica – Politicienii au nevoie de abilitatea de a tine discursuri chiar si atunci cand nu trebuie sa spuna ceva, scrie Jonathan Powell.

Ca presedinte interimar al Romaniei, Crin Antonescu trebuia sa vorbeasca despre momentul politic extrem de delicat din tara. A facut-o prima data pe 10 iulie 2012 cand a spus ca „Situatia Romaniei nu este una de criza, nu este una exceptionala, ci este o situatie normala”. In regula, aceasta era viziunea sa.

Trei zile mai tarziu Crin Antonescu afirma, tot la Cotroceni, ca „s-a vorbit, in fine, de suspendarea Presedintelui, un fapt grav, un fapt politic neuzual, dar un fapt sau o posibilitate prevazuta expres in Constitutia Romaniei”. Sase zile de la prima declaratie, presedintele interimar declara ca „Romania se afla sub un asalt de dezinformare, Romania se afla intr-o situatie extrem de dificila”.

In intervalul acestor sase zile nu aparuse nicio schimbare majora in tara. Dar pentru liderul de la Cotroceni realitatea evoluase de la „normal” la „extrem de dificil”.

Un moment extrem de delicat pentru Crin Antonescu a fost ziua in care, de la balconul salii de sedinte a Parlamentului, un barbat s-a aruncat in gol. Delicat deoarece prima sotie a lui Crin Antonescu a murit tragic, intr-un mod similar.

Rugat sa comenteze la cald intamplarea dramatica din Parlament, Crin Antonescu a constatat ca „populatia a ajuns la limita suportabilitatii”. Si astazi ma intreb de ce nu a tacut atunci.

• Carisma – „Politicienii trebuie sa nu uite niciodata ca sunt pe scena. Cel mai important element al prezentei lor publice este conduita, nu continutul discursului. Publicul surprinde imediat stranietatea unui politician care nu se simte confortabil in propria piele”, scrie Jonathan Powell.

Episodul intalnirii dintre Crin Antonescu, presedinte interimar, si delegatia FMI este celebru. Atentia a fost atunci focalizata de exprimarea in engleza a lui Crin Antonescu. Mult mai semnificativa este insa conduita sa.

Priviti din nou aici intalnirea, dar fara sonor. 

Intreaga gama a miscarilor si gesturilor lui Crin Antonescu tradeaza disconfortul, stinghereala si emotiile pe care le avea. Atitudinea presedintelui interimar aminteste de cea a unui adolescent prins pentru intaia oara in rigiditatea unui costum de gala.

Ion Iliescu isi compunea prezenta scenica printr-un zambet larg si capul clatinat cu lejeritate. Emil Constantinescu impunea prestanta cu ajutorul barbii si posturii corporale. Traian Basescu a uzat intotdeauna de zambetul sau de smecher si rasul folosit ca prim contact. Dupa cativa ani, carisma fiecaruia s-a uzat si caricaturizat.

Dar pieptul scos in fata si barbia intotdeauna ridicata a lui Antonescu este caricaturala inca de la inceput. Si nici macar constanta.

• Perspectiva –  „Este abilitatea de a vedea lucrurile intr-un context mai amplu si de a nu fi prins in capcana momentului”, scrie Jonathan Powell.

„Presedintele Romaniei, deplin sau interimar, nu primeste ordine si dispozitie de la nimeni” spunea Crin Antonescu la Cotroceni in 13 iulie 2012. S-au scris multe despre aceasta declaratie, dar nimeni nu a cantarit-o mai exact ca Andrei Plesu: „Este discursul lui Catavencu. Este discursul pe care l-a preluat si Ceausescu.”

Dar Antonescu a continuat in acea perioada, din pozitia de inalt oficial, cu declaratiile riscante la adresa Uniunii Europene. „Romania este o tara care s-a achitat de toate obligatiile sale la nivelul Uniunii Europene, la nivelul Aliantei Nord Atlantice. Romania este o tara care, cel putin pana in acest moment, a dat mai mult decat a primit”.

Dincolo de falsul statistic evident din discursul presedintelui interimar, Crin Antonescu a preferat atunci sa replice controversei momentului, ignorand interesele pe termen lung ale Romaniei si chiar si ale sale personale ca lider politic a unei tari membre UE.

Urmarea acelei conduite este ca, astazi, Crin Antonescu este liderul politic roman cel mai putin agreat in cancelariile occidentale.

Sa te blochezi in obsesia discursiva a Antenei 3, ignorand contextul european, este dovada unei grave lipse de perspectiva.

• Şarmul – „Abilitatea de a face curte cuiva este un instrument esential in repertoriul unui lider. Daca nu esti capabil sa farmeci oamenii vei esua”, scrie Jonathan Powell.

L-am intalnit pe Crin Antonescu chiar in campania electorala pentru prezidentialele din 2009. Stia ca sunt jurnalist si am avut parte de o discutie scurta cu el, de doar 5 minute. Iata ce am scris dupa acea intalnire.

„Parea inalt. Parea tanar. Mi-a strans mana cu o intensitate care parea ferma. M-am bucurat ca puteam sa-i pun o intrebare, singura intrebare la care as fi vrut un raspuns sincer din partea fiecarui candidat. De ce vrea el sa fie Presedintele meu? „Pentru ca ma consider capabil sa redau Romaniei unitatea, normalitatea si prestigiul intern si international. Si tinerilor vreau sa le dau o speranta ca in tara asta se poate trai, se poate face cariera, isi pot implini sperantele”.

Raspunsul m-a descumpanit. Eu nu vroiam sa-l aud vorbind despre prestigiul intern si international al Romaniei. Mi-ar fi placut sa-l aud vorbind despre el, despre ingrijorarile lui, despre ambitiile lui. Mi-ar fi placut sa-mi raspunda un om, nu un politician.”

Asa arata stofa din care este alcatuit conducatorul Crin Antonescu, omul care joaca deja un rol important in istoria tarii mele.

„Liderii trebuie sa aiba otel in suflet”, mai scrie Jonathan Powell. „Intr-o democratie, asta nu inseamna brate si soldati, ci abilitatea de a trage poporul dupa tine”.

Crin Antonescu, e limpede, nu are capacitatea de a trage un popor dupa el.

Dar atunci cine o va face din spatele lui? Ma tem foarte de raspunsul la aceasta intrebare.

Articol publicat de Hotnews.ro
 – Articol publicat de Hotnews.ro –