Miercuri, 26 octombrie 2016, Klaus Iohannis a acordat site-ului Adevărul Live un interviu.
N-am urmărit în direct interviul, preluat cu entuziasm de postul fanion al Diviziei Presă, Digi Tv, aparţinînd unui Trust care, iată, supravieţuieşte în chip miraculos şi cu datorii de un miliard de euro.
Am citit însă stenograma interviului, în care autorul interviului e denumit generic realizator.

Nu ştiu cine e autorul interviului.
În orice caz nu Cristian Burci, pentru că mogulul Trustului, de profesie ospătar, nu ştie nici să scrie, d-apoi să mai pună întrebări.
Sigur e că e vorba de un interviu securizat luat de un fan desăvîrşit al Marelui Fund Prezidenţial.

Ce e un interviu securizat?
E un interviu dat unei publicații de un politician, de regulă un stăbuleţ, numai după ce primeşte asigurări că nu va fi nici o întrebare incomodă.
Pentru acesta, politicianul ştie că autorul interviului nu-i poate face nici o surpriză, punîndu-i alte întrebări decît cele stabilite anterior de către chiar cel intervievat.
Fie pentru că autorul e omul de casă al patronului, fie pentru că e fătucă, fie pentru că e ofiţer acoperit.

La nivel de președinte se apelează de regulă la ofițerii acoperiți.
În cazul interviului din Adevărul, autorul interviului (repet, nu ştiu cine e) nu numai că e un om sigur, de la care nu te poţi aştepta la nici o o surpriză, dar mai e şi un slugos fără cusur.
Viața și activitatea lui Klaus Iohannis au ridicat în ultimul timp multe întrebări de bun simț în spațiul public:
De la procesul pe care-l are cu casa de la Sibiu pînă la demisia misterioasă a șefului SIE.
Ei bine interviul (oricum marcat de întrebări puține, la care Klaus Iohannis răspunde prin discursuri interminabile, fără a fi întrerupt o clipă de către realizator) nu abordează nici una dintre chestiunile controversate din viața și activitatea președintelui.

E limpede astfel că nu e vorba de un interviu minim profesionist, ci de un prilej pentru Klaus Iohannis de a ține mai multe discursuri electorale.
Dacă ar fi numai atît am spune că mai treacă meargă, realizatorul e probabil e o fătucă dată gata de gîndul că-l are în față pe chiar Klaus Iohannis.
Numai că așa zisul interviu e o premieră într-un fel chiar și în Istoria presei care linge.
Întrebările nu sunt întrebări, ci atacuri mizere la adversarii lui Klaus Iohannis sau ceea ce în presă se numește ridicări de mingi la plasă.

Întrebarea despre Legea eliminării taxelor duhneşte de ironie la adresa PSD („înţeleg c-aţi făcut referire la cele 102 taxe… nu ştiu, că nu se ştie exact numărul pe care PSD vrea să-l elimine”).
Cea despre atacurile unor politicieni împotriva DNA pare formulată de Codruţa Kovesi:
„Realizator: Aţi pomenit de penali. Asistăm în ultima vreme la cumva un atac destul de concertat împotriva justiţiei, a DNA în special, pentru că pare instituţia care adună cei mai mulţi politicieni din zona politică. Cum vedeţi toate atacurile astea şi ce ar trebui făcut pentru a le face faţă?”

Un ziarist minim profesionist ar fi prezentat interlocutorului cele două puncte de vedere în conflictul dintre DNA şi unii politicieni.
Realizatorul interviului nu-l întreabă pe interlocutor. El îi expune interlocutorului punctul de vedere al Codruței Kovesi în controversa din spațiul public actual.
Cînd vine vorba de plagiatul Codruţei Kovesi, realizatorul se grăbeşte să eticheteze dezbaterile din spaţiul public drept „prima temă de campanie”, însuşindu-şi în întrebare punctul de vedere al lui Klaus Iohannis.
Ploconelii față de Klaus Iohannis i se adaugă slăbiciuni în materie de proprietatea limbii române.
Centenarul Marii Uniri din 2018 e considerat moment „festivist”, autorul confundînd peiorativul „festivist” cu firescul „festiv”.

Cristian Burci are dosare la DNA cît să umpli unul dintre vagoanele delapidate de el.
Înseamnă asta că Trustul Adevărul să prostitueze presa pînă la nivelul terenului agricol de pe Șoseaua de Centură?
Știind că realizatorul e un om sigur, Klaus Iohannis foloseşte interviul pentru a se manifesta în ipostaza de chibiţ electoral al PNL.

Din 1990 şi pînă acum am urmărit eforturile diferiţilor preşedinţi de a se implica în campania electorală pentru parlamentare în ipostaza de chibiţi electorali ai partidelor lor.
La fiecare dintre ei, am putut vedea însă o deosebită grijă de a se implica subtil, astfel încît cu greu puteai să spui că încalcă Constituţia.
La Klaus Iohannis implicarea e de-a dreptul, otova, butucănoasă, neroadă.
Ca şi în miniconferinţele pe picior, în acest interviu securizat, Klaus Iohannis e mai făţiş chibiţ al PNL decît Dacian Cioloş, premierul PNL.
Această implicare stridentă, violent anticonstituţională, e atît de lipsită de inteligenţă politică încît mai mult ca sigur cu fiecare ieşire în spaţiul public ca agent electoral Klaus Iohannis reuşeşte să mai îngroape un pic PNL.

Să luăm un exemplu:
PSD a dat lovitura cu eliminarea celor 102 taxe.
De data asta e chiar o măsură salutară, deoarece multe taxe erau aberante şi mai ales cereau cetăţeanului să piardă cîte o săptămînă pentru a plăti 3 sau 4 lei.
Dar chiar dacă ar fi fost altfel, Legea e lovitură a PSD din punct de vedere electoral.
În aceste condiţii, a o contesta e sinucigaş din punct de vedere electoral.
Pentru a atenua efectele negative în plan electoral al contestării se apelează în astfel de cazuri la argumentul măririi altor taxe şi impozite.

Ce face Klaus Iohannis?
El ştie că prin această Lege PNL a încasat o scatoalcă de la PSD.
În ipostaza de chibiţ al PNL, Klaus Iohannis se gîndeşte să dea o mînă de ajutor partidului contestînd Legea asumată de PSD.

Cum o face?
„Orice om normal îşi face un calcul acasă, îşi numără bănuţii: atîta pentru pîine, atîta pentru hainele copilului, atîta pentru bicicletă, şi două zile mai tîrziu îşi dă seama că tot calculul e greşit, că parlamentul s-a trezit peste noapte să schimbe arhitectura taxelor. Nu se poate aşa.”

Aşadar, Klaus Iohannis crede că eliminarea taxelor nu-i bună pentru cetăţeni, deoarece cetăţeanul îşi împarte banii pe zile şi, la un moment dat, descoperă că prin anularea unor taxe, se trezeşte cu bani în plus în buzunar. Cum el, cetăţeanul, a calculat deja banii din buzunar, apariţia unor bani în plus îl revoltă şi, prin urmare, va vota PNL, partidul care s-a opus eliminării taxelor și prin asta banilor în plus pe care-i va primi.

O asemenea prăpastie între un politician și România reală n-am întîlnit nici măcar la Clotilde Armand.
E doar unul dintre numeroasele exemple din ultimul timp de stîngăcii cumplite ale lui Klaus Iohannis în bătălia electorală de partea PNL. .
Se vede clar că Klaus Iohannis n-are o minimă experienţă a bătăliilor electorale.
Cea din 2014 n-a fost o bătălie.
A fost punerea pe tavă a Preşedinţiei de către Sistem.
Abia acum, cînd bătălia e reală, se vede clar că Klaus Iohannis n-are pic de talent politic.

Sursa: cristoiublog.ro