Regiunea viticolă românească Dealu Mare, aflată la aceeași latitudine cu podgoriile din Bordeaux și Toscana, produce vinuri ce se bucură de o tot mai largă recunoaștere, simbol al ascensiunii unei noi lumi în Europa, relatează Le Monde.
‘România și Bulgaria sunt Australia noastră și Republica Chile a noastră’ în Uniunea Europeană, declară, pentru AFP, Walter Friedl, un austriac care a investit în podgoria Lacerta, Dealu Mare.
‘România este Lumea Nouă’ a Bătrânului Continent, completează Bogdan Costăchescu, oenolog pentru Davino, unul dintre cei mai renumiți producători ai țării, adaugă sursa citată.
În opinia unor specialiști, între care oenologul francez Michel Rolland, vinurile din jurul Mării Negre – din România, Bulgaria, Republica Moldova, Armenia – vor constitui surpriza plăcută a anilor viitori.
România, al șaselea producător din UE cu patru milioane de hectolitri, este nou-venită pe piața vinului de calitate, însă are o tradiție milenară, viticultura fiind practicată din antichitate pe meleagurile ei și lăudată de poetul Ovidiu.
Această cultură viticolă a fost însă călcată în picioare în peste 40 de ani de dictatură comunistă.
‘Comuniștii au colectivizat pământurile, au mizat pe cantitatea produsă fără a se îngriji de calitate. Nimeni nu se mai interesa cum se face un vin bun. Totul se vărsa în aceeași cuvă, fără nicio diferență. Imaginea vinurilor românești s-a degradat’, povestește Cristian Preotu, reprezentant al brandului de gastronomie fină Comtesse du Barry în România.
Podgoriile românești numără numeroase soiuri franțuzești (Merlot, Cabernet-Sauvignon, Pinot Noir etc.), moștenire a legăturilor strânse dintre aceste două țări de limbă latină.
‘România însă nu oferă numai un al milionulea Merlot de calitate. Ea aduce și soiuri autohtone care îi conferă specificitate precum Feteasca Neagră și gustul său de prună uscată sau Feteasca Albă și Tămâioasa’, explică, pentru AFP, Mihai Baniță, oenolog al podgoriei Lacerta.
După prăbușirea dictaturii, oenologii și viticultorii redescoperă calitățile regiunilor viticole românești și se lansează într-o cursă lungă pentru a le reda strălucirea.
Un francez, contele Guy Tyrel de Poix, astăzi decedat și care a crezut în România încă din 1994, este, în parte, la originea acestei turnuri spre calitate.
Fondurile europene acordate României înainte de intrarea ei în Uniunea Europeană în 2007 stimulează investițiile, inclusiv pe cele străine.
‘România producea în mari cantități vin alb, dulce și ieftin. Eu am decis să fac invers: vin roșu, sec, în mici cantități și vândut mai scump’, explică Dan Balaban, unul dintre cofondatorii Davino.
Nu vinifică decât struguri recoltați din plantațiile care au 40 de ani, așteptând ca viile replantate să ajungă la deplină maturitate.
Succesul este garantat: pe cele 68 de hectare ale sale, Davino produce un vin superior apreciat inclusiv în străinătate, după cum arată o recentă comandă de 20.000 de euro a unui client particular francez.
La câțiva kilometri de Davino, Walter Friedl și asociatul său Mihai Baniță au făcut să renască altă podgorie.
Cu o investiție de peste opt milioane de euro, din care 40% finanțată din fonduri europene, ei au replantat 82 de hectare de vie, au creat o cramă modernă și călduroasă și o terasă pentru degustări care domină dealurile, utilizând 25 de persoane.
Producția, considerată una dintre cele mai promițătoare din țară, este ținută în butoaie de stejar provenite din Franța, România, Ungaria și Anglia.
‘Necesită răbdare însă este un vis care se realizează’, mărturisește Baniță, 41 de ani, care a reluat, astfel, o tradiție de familie.
Dacă o parte a vinurilor de calitate au început să-i seducă pe străini, o puternică acțiune de promovare din partea statului pentru a șterge stereotipurile negative este necesară, inclusiv pentru a obține prețuri în raport cu calitatea, estimează responsabili ai Davino și Lacerta, citați de France Presse.