În şcolile bucureştene şi-a făcut simţită prezenţa un fenomen extrem de periculos – segregarea rasială şi socială a şcolarilor din ciclul primar. Deşi sare în ochii oricărui om înzestrat cu bun simţ, fenomenul este negat de către autorităţile care caută să ascundă, cu hârtii mincinoase, drama unor elevi care au venit să înveţe tainele abecedarului, nicidecum să li se administreze lecţii de discriminare.
Clasele Şcolii 130 „Luceafărul” din sectorul 5 al Capitalei au fost aranjate în funcţie de literă: „A”-urile şi „B”-urile sunt clasele bune, iar „C”-urile sau „D”-urile (care s-au alcătuit mai rar) au fost constituite din clase slabe, cu probleme. La I C, au fost „selectaţi” copii provenind din medii defavorizate social. Majoritatea părinţilor au un nivel socio – economic şi cultural redus, iar elevii sunt înregistraţi cu situaţii speciale (solicitări de burse/ajutoare sociale, rechizite). Unii dintre copii provin din centre de plasament, orfelinate sau din familii monoparentale. „Metoda” afectează încă de la început egalitatea de şanse şi calitatea în educaţie.
„Selecţia” şcolarilor de clasa I, făcută pe 5 septembrie 2011, a dus la împărţirea „polarizată” a copiilor. Comisia a trimis majoritatea copiilor de etnie romă în clasa „C”, restul clasei fiind completat cu copii din familii marginalizate social. Dacă în clasele „A” şi „B” sunt câte doi-trei copii de etnie rromă, la „C” sunt 16 din această etnie. Opt dintre ei au cerinte educative speciale (CES). Aceştia au un ritm mai lent de învăţare, rezistenţă mai scăzută la efort intelectual, interes scăzut faţă de şcoală, deficit de atenţie. Cu ei, învăţătorul trebuie să lucreze separat, dublu sau chiar triplu, pentru a-i aduce sau păstra la nivelul celorlalţi. Tocmai de aceea, singura şansă de salvare este integrarea lor în clase obişnuite, fără probleme deosebite, nu de izolarea în clase de paria ai societăţii, încă din clasa I. Iar problema se va accentua din clasa a II-a.
Segregarea prin preferinţe
Directorul şcolii, Doina Popescu, ne-a declarat că principalul criteriu a fost cel al opţiunii părinţilor pentru un anume învăţător, proporţia egală fete – băieţi şi frecventarea învăţământului prescolar (grădiniţă). Astfel s-au creat clasele A şi B, iar la C au rămas cei din „drojdia societăţii”. Metoda s-a dovedit profund eronată.
Învăţătoarea Manuela Chişlaru i-a reproşat împărţirea directorului Doina Popescu, imediat ce a văzut dosarul cu împărţirea copiilor. „La ieşirea din secretariat am întâlnit-o pe doamna director, spunându-i că este inadmisibil ca o clasă întreagă să aibă o asemenea componenţă socială. Mi-a răspuns sec: <<Bine. Am luat act că este inadmisibil>>”, afirmă Chişlaru în sesizarea depusă la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Faptul că metoda preferinţelor este cea care a facilitat segregarea, în cazul şcolii 130, ne-a fost confimat de unul dintre părinţii unui copil de la o clasă paralelă. Acesta mi-a recunoscut, sub rezerva anonimatului, că i s-a spus de către alţi părinţi „informaţi” că trebui să „opteze” pentru A sau B pentru a nu-i ajunge copilul în clasa „defavorizată”.
Pe unul dintre forumurile dedicate acestei probleme, Gabriel Stoica, inspector pentru educaţia copiilor rromi a postat următoarele: „Am împărţit copiii rromi şi nerromi în mod egal, deşi pe cererile copiilor nerromi scria că doreau la o anume învăţătoare. Este adevărat că învăţătoarei respective nu i-a convenit, dar nu am avut ce-i face, toţi copiii trebuia să beneficieze de acelaşi tratament. Părinţii copiilor români nu au avut încotro şi cu toate ameninţările că <<îşi vor lua copiii şi îi vor transfera la altă şcoală>>, noi ne-am respectat traiectoria şi legislaţia care prevede interzicerea segregării în şcoli pe anumite criterii”.
Inspectoratul ascunde mizeria sub preş
Venit să verifice reclamaţia învăţătoarei, inspectorii de la Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti (ISMB) au pupat Piaţa Independenţei. După ce au verificat documentele, inspectorii Ştefan Pacearcă (pentru învăţământul primar) şi Elisabeta Naghi (pentru minorităţi) au constatat că „problema etniei” nu a fost evidenţiată şi că structura claselor I este echilibrată. Inspectorii şi-au argumentat ultima afirmaţie printr-o minciună gogonată: „în proporţie de 90%, elevii claselor I au frecventat învăţământul preşcolar”. În realitate, din clasa I C doar 9 copii au frecventat grădiniţa (37,5%). Cum de au greşit în asemenea hal, am înţeles abia cînd Doina Popescu a vrut să ne dovedească, cu aceeaşi afirmaţie că totul este legal la ea în şcoală. Când am confruntat-o cu situaţia reală a refuzat să o comenteze, tot aşa cum a refuzat să „explice” şi eroarea echipei de inspectori.
Recidivă
Neglijenţa echipei de control este cu atât mai mare, cu cât ei nu au menţionat nimic despre faptul că în urmă cu un an au fost desfiinţate două clase (a III-a D şi a IV-a D), tocmai din cauza aceloraşi vicii de constituire a claselor precum cea de la I C. Făţărnicia celor de la Inspectorat a ieşit însă la lumină: deşi au negat criza, au luat măsuri pentru îndreptarea ei pe viitor! Din acest an, comisia va fi neutră, fără învăţătoarele care vor prelua clasa I iar opţiunile pentru învăţători vor fi limitate. Întrebată de ce se schimbă criteriile de împărţire a copiilor din acest an dacă cele de până acum au fost corecte, directorul Doina Popescu a scos la iveală mâţa din sac. „Ca să nu mai ajungem în astfel de situaţii!”, s-a dat de gol Popescu.
Doina Popescu, flagrant de incompetenţă
Rezultatele clasei vin să întărească, din păcate, cele de mai sus. Cum Doina Popescu a susţinut că nu este nicio diferenţă între clasele I A, B şi C, i-am solicitat doamnei director să ne prezinte rezultatele la teste şi situaţia absenţelor. A refuzat să ni le pună la dispoziţie, tot aşa cum a refuzat să o cheme pe Manuela Chişlaru, învăţătoarea de la I C. La insistenţele noastre ferme şi abia după ce i-am spus că avem informaţii certe asupra uriaşului decalaj al clasei „segregate” faţă de celelalte două, Popescu ne-a adus o situaţie a absenţelor pe primul semestru al anului şcolar. Dacă la clasa I A erau înregistrate 118 absenţe toate motivate, iar la „B” doar 20 de absenţe, la „C” au fost înregistrate 492 de absenţe, dintre care mai mult de jumătate sunt nemotivate. Solicitată să comenteze, Popescu a refuzat să o facă. Este practic imposibil de crezut că nu cunoştea adevărata situaţie, decât în caz de incompetenţă.
CNCD, anchetează din birou
Incapabile, incompetente sau lipsite de interes, instituţiile abilitate de lege să îndrepte astfel de abuzuri ascund mizeria sub preş. Concluziile mascaradei de control a inspectorilor ISMB au fost transmise Ministerului Educaţiei şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care nu a luat încă o decizie în dosarul constituit în urma sesizării şi a documentelor depuse de Manuela Chişlaru. Condamnabil este că în cele din şase luni scurse de la depunerea sesizării şi a documentelor, nimeni de la CNCD nu a catadicsit să facă un drum până la Şcoala 130 să verifice aspectele. În urmă cu două luni, i-am solicitat date despre evoluţia acestui caz lui Ferenc Csaba Asztalos, preşedintele CNCD. Ne-a spus că dosarul e în lucru, dar că la acel moment nu rezulta din acte că s-a dorit segregarea după criteriul etnic. Nimeni de la CNCD nu s-a deplasat însă măcar o dată la şcoala cu pricina, în cele 6 luni scurse de la sesizarea cazului de segregare. Copiii din clasa I C a şcolii 130 „Luceafărul” vor trece din toamnă în clasa a II-a. După toate aparenţele nici Inspectoratul Şcolar, nici ministerul, nici conducerea şcolii nu intenţionează să ia vreo măsură de îndreptare a situaţiei, confirmând încă o dată că „peştele de la cap se împute”.
Definiţie
„Segregarea este o formă gravă de discriminare şi are drept consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate, încălcarea exercitării în condiţii de egalitate a dreptului la educaţie, precum şi a demnităţii umane” – Ordin al ministrului învăţământului