de Radu Moraru – [email protected]
Sinceritatea, atunci cind oamenii obisnuiti relateaza momente, cu incarcatura dramatica, din viata lor, este aproape imposibil de mimat. Nu aveam nicio emotie ca vom obtine aici, pe BlogOne, atit de multe marturisiri, unele extraordinar de emotionante, altele simple dar atit de necesare pentru a desena, si aici, un tablou al acelor zile din decembrie ’89.
Daca ati observat, Chinezu amuzelu este singurul de la care asteptam sa zica si el 21-22, ce-a facut, si n-a zis nici pis! E greu sa fii sincer pe loc, a invatat la scoala ca pentru „o asemenea compunere”, care sa treaca de filtrul oamenilor obisnuiti, se scrie greu, in 2-3 zile!
Chinezu minte si o face cu pixul in mina, ii vine greu sa ii creada pe semenii sai, el se teme si de umbra sa! Strecoara minciuni in ritm de sarpe si se lanseaza pe terenuri minate! Chinezu amuzelu, sa stii ca marturisirea mea despre 21 decembrie este purul adevar, o stiu mii de „stegari”, zeci de muncitori eroi din 15 noiembrie ’87. Era o sectie speciala in uzina, strungurile aveau 6 tevi de tun si nu apucai sa alimentezi ultimul strung ca primul cerea din nou marfa! Iar bocancii de la uzina aveau talpi de lemn fiindca uleiul pe care il „scuipa” fiecare strung topea orice incaltaminte! Am pierdut toti baschetii in prima saptamina, pina sa trec la talpa de lemn!
Am reluat aceste imagini ca sa va arat ca Amuzelu e un diversionist ieftin, el stie ca minte si ca noi il ginim, dar el are misiunea sa fie pe blog si sa incerce sa ramina credibil! Dar cum dracu’ sa ramii credibil cind nu sufli o vorba, precum zeci de alti comentatori, despre ziua ta de 21 decembrie?!
Dar mai e ceva extrem de interesant, de care mi-am amintit urmarind cum Chinezu facea notite la fiecare rind scris de mine si voi si adauga comentarii! Exact asa faceau si securistii pe 21 decembrie, amestecati prin multime! La Brasov, si banuiesc peste tot, erau multi cu aparate foto de git si ne pozau in draci, pasamite sa surprinda bucuria maselor! Altii, de dupa perdele si de la etaje superioare filmau! Altii, pe la birouri, centralizau „marfa” si notitele „baietilor” de pe teren si intocmeau dosare!
In mod sigur, cei care au detonat „mamaliga” aveau si un scenariu de dupa, cum sa bage oamenii in case, de urgenta, imediat ce se termina filmul „Revolutia”, adica imediat dupa ce TVR-ul criminal legitima gasca Iliescu-Brucan-Militaru. Noua putere avea deja tiparite recompensele pentru oamenii strazii, certificate de luptator sau pozitii cheie in viitoarea „democratie”! In toate orasele tarii au fost recompensati pe loc toti oamenii care faceau parte din scenariu dar si multi revolutionari autentici, pentru a nu mai cere „Jos Comunismul”! Li s-a fluturat „imbogatirea” pe la nas! De unde stiau cine sint cei mai rai anti-comunisti?! Pai din poze fratilor! De la securistii din teren!
Dar n-a fost suficient si atunci au bagat in teren „teroristii” care sa haituiasca Armata si populatia! Caci Armata lui Stanculescu nu prea dorea sa-i predea cheile Romaniei lui Iliescu, deci aveam si un mic razboi civil intre hienele care aveau botul pe ranile adevaratei Revolutii, cea a romanilor care nu s-au gindit niciodata ca isi risca viata pentru a obtine altceva decit LIBERTATE! Stanculescu nu stia ca zarurile au fost aruncate in alta parte iar cazinoul TVR era la dealerul Brucan!
De final, un mic amanunt. Pe 22 decembrie, un maistru sas aproape de pensie, coleg de sectie, i-a vizitat pe parintii mei, eu eram la miting, si, foarte speriat, le-a spus ca nu cumva sa trec pe la „Steagul Rosu” si, daca as putea, ar fi bine sa plec din oras fiindca doi securisti de la uzina aveau misiunea sa ma caute! N-a zis nimic altceva si a disparut, ai mei raminind socati!
Rebel si inconstient, m-am dus pe 23 la fabrica, sa-i iau de piept pe securistii care nu vedeau ca, la televizor, noi poporul am invins. Cit de naiv eram?! Nu i-am gasit dar muncitorii mi-au confirmat ca eram dat disparut si pe lista de cautare! Stiti de ce? Cica doreau sa ma puna sef la Frontul Salvarii pe sectie!!! Pentru merite deosebite! Atunci m-am prins, vazind niste „baieti de bine” cit de organizati sint! I-am salutat cu scirba si nu m-am mai intors niciodata! Vazusem prea multi morti! Astazi, dupa 22 de ani, cei mai pedespiti romani sint tot cei care au incercat ceva pentru tara si urmasii lor! Criminalii, tortionarii si profitorii de atunci sint tot in fruntea bucatelor!
Iliescu stia acest final tragic de film inca de cind bolborosea din balconul CC, sub ploaia de gloante indreptata impotriva propriului popor! Nici un glont nu a atins acel balcon blestemat al romanilor! Acum inteleg mai bine de ce au vrut sa confiste Balconul Timisoarei, ca sa ucida ultima speranta! N-au reusit! Tocmai speranta le-a dat o smetie pe care nici astazi Iliescu nu o intelege! Crede ca Geoana e de vina…