Nu e bine sa credem în distinctii transante; nu exista „viata reala”, nu exista „realitate”, care s-ar opune „fictiunii”. Realitatea înseamna si fictiune; fictiunea este nu doar reala (ceea ce ar fi banal), ci exemplara, concentrare a esentei realului. „Realitatea” (în sensul comun, sarac, pe care îl folosim de regula) este triviala, fictiunea este normativa.
Ce se întelege îndeobste prin „realitate&rdquo (…)
