De ce sustin marile puteri numirea lui Ponta ca premier

Intr-un articol publicat in Romania Libera ziaristul Dan Turturica explica de ce marile puteri occidentale ar prefera ca presedintele sa-l desemneze ca premier pe Victor Ponta.

Foarte multi oameni de buna credinta realizeaza ingroziti ca marile puteri occidentale ar prefera ca presedintele sa-l desemneze ca premier pe Victor Ponta, in cazul in care USL va obtine majoritatea in alegerile de duminica viitoare si nu va gasi un contracandidat din aceeasi uniune care sa poata forma un guvern cu sustinere parlamentara.

Pentru ei este de neinteles de ce nu vor incerca europenii si americanii, dupa alegerile din 9 decembrie, sa blocheze numirea unui premier profund anti-european si anti-american care, in cel mai fericit caz, va mima respectul pentru parteneriatele strategice ale tarii. Si care, prin vointa sau neputinta sa, nu va putea opri asaltul axei Voiculescu-Dragnea-Antonescu asupra statului de drept.

Mai mult decat atat, nici nu il vor sustine pe Traian Basescu daca acesta va decide sa le ignore recomandarile si va refuza nominalizarea lui Ponta, chiar si in absenta unei alternative legitime. Practic, asa cum arata lucrurile acum, in cazul in care presedintele nu va reusi sa gaseasca in USL o alta varianta de premier decat Ponta, care, evident, sa poata securiza o majoritate parlamentara si va declansa o criza politica in urma careia va fi din nou suspendat, il vor lasa singur.

Care este logica marilor puteri? Nu le mai pasa de Romania? Au realizat, peste noapte, ca USL este, de fapt, forta reformista autentica de pe scena politica, iar Ponta liderul curajos care poate moderniza statul si curata tara de corupti?

Nici vorba. Nu si-au pierdut nici luciditatea si nici interesul. Le pasa de orientarea noastra strategica cel putin la fel de mult ca in vara, cand au facut scut in jurul presedintelui si au zadarnicit puciul parlamentar prin care s-a incercat demiterea sa. Doar ca acum situatia este diferita.

In vara, USL era agresorul, iar presedintele victima. USL calca in picioare legile, valorile democratice si principiile statului de drept, iar Traian Basescu lupta pentru apararea lor.

Dupa 9 decembrie, daca va castiga majoritatea si isi pastreaza pana la capat punctul de vedere unitar asupra desemnarii lui Victor Ponta ca premier, USL va avea democratia de partea ei. Iar orice alta interpretare a Constitutiei, de tipul USL este o uniune de partide si nu un partid sau ca, pana la urma, presedintele poate desemna pe cine vrea el, nu va putea fi privita altfel decat ca un abuz similar celor pe care liderii PSD, PNL si PC le-au comis cu cateva luni in urma.

Ce ne transmite, de fapt, Occidentul? Un lucru de bun simt – indiferent cat de mult ne-ar enerva gandul ca majoritatea romanilor ar putea vota peste o saptamana acordarea puterii absolute unui grup mafiot si anti-national, care ii va afunda si mai mult in mizerie si care vor forta iesirea, de facto, din Uniunea Europeana, trebuie sa acceptam cu totii ca exista reguli ale jocului democratic care pur si simplu nu pot fi incalcate. Indiferent de costuri si de riscuri. Indiferent daca ne va lua luni sau ani ca sa regasim drumul cel bun.

Votul popular majoritar este limita peste care nici europenii, nici americanii, nu vor trece. Cand cineva incalca regulile jocului, inclusiv prin fraudarea votului, intervin. Cand nu e cazul de asa ceva, stau deoparte si se multumesc sa dea sfaturi sau sa transmita mesaje de avertizare despre consecintele unor potentiale derapaje ulterioare. Poate vreun un om de buna credinta sa critice o asemenea atitudine, care denota de fapt un respect autentic pentru vointa romanilor?

Nu a existat ambasador american, german, britanic si european, in general, care sa nu fi vorbit obsedant in ultimii ani despre imperativele consolidarii statului de drept, ale independentei justitiei, ale reformarii aparatului administrativ si a clasei politice ca si conditii esentile pentru progresul unei natiuni.

Si-au facut cu varf si indesat datoria de a ne spune ce cred ca e bine pentru noi. Au repetat de atatea ori aceste cuvinte incat au inceput sa se intrebe daca mai are sens sa insiste. Au mers chiar mai departe decat le-ar permite in mod normal mandatul diplomatic. Cu totii ne-au indicat destul de straveziu care este, din punctul lor de vedere, profilul de om politic, functionar public si magistrat adecvat nevoilor reale ale Romaniei.

Alteori au detaliat, cu nume si prenume, pe cine se bazeaza pentru a impune domnia legii, indispensabila atragerii investitorilor straini si crearii premizelor de dezvoltare, astfel incat sa devenim un partener solid si nu unul care are permanenta nevoie de asistenta. Si aproape intotdeauna au indicat persoane incomode, precum Monica Macovei sau Daniel Morar, aflate in conflict deschis cu liderii USL.

Dar ce pot face, concret, America si Europa daca majoritatea romanilor ii vor pe Ponta, Antonescu, Voiculescu si Dragnea drept lideri? Nimic! Pe ei ii vrem, pe ei ii vom avea, iar toti cei ce ne privesc din exterior cu simpatie, cu condescendenta, animati de ganduri bune sau cinice, nu vor putea decat sa ridice din umeri si sa continue sa lucreze „cu materialul clientului”.

Observatorii reci si calculati invoca faptul ca nominalizarea lui Ponta ca premier reprezinta cel mai putin dezastruos scenariu post-electoral. Si insista ca argumentele lor sa nu fie confundate cu unele pro-Ponta.

Spun ca nu au nevoie sa li se reaminteasca faptul ca Romania nu va avea nimic de castigat cu un guvern condus de un fost procuror de mana a doua, un plagiator care nu se pricepe la nimic cu adevarat, cu un discurs in cel mai fericit caz duplicitar, care nu are nici o jena sa spuna ca il va elibera pe Nastase din inchisoare sau ca nu ar ar fi fost de acord cu intrarea in UE daca stia ca asta va presupune infiintarea unor institutii ca DNA si ANI.

In acelasi timp, insa, sunt convinsi ca prin numirea lui Ponta vom avea cel mai putin de pierdut. Mai putin decat in cazul unei alte crize constitutionale pe care ar genera-o o noua suspendare a presedintelui sau decat in situatia, foarte probabila, in care, daca ar rata postul de premier, Ponta ar fi inlaturat de la sefia PSD de catre Dragnea, marioneta lui Voiculescu.

Presupunand ca presedintele ii va asculta si va inghiti pana la urma „porcul”, numindu-l pe Ponta premier, pentru a doua oara, ce va urma?

Daca vom avea si dupa 9 decembrie un guvern in care ministerele vor fi impartite intre Voiculescu si baronii PSD, sprijinit de o majoritate zdrobitoare in Parlament, ce va mai ramane, insa, din parteneriatele Romaniei cu UE si cu SUA? Dar din angajamentele de modernizare a statului, de consolidare a independentei justitiei, din lupta anticoruptie?

Cine va mai putea opri atacurile impotriva Curtii Constitutionale, a DNA-ului, Parchetului General, serviciilor de informatii, Curtii Supreme de Justitie si a celorlalte institutii care le stau in gat? Sau nu mai conteaza, cata vreme Romania nu le mai pune o noua criza constitutionala pe masa?

Raspunsul care ni se ofera la aceste intrebari: cetatenii, societatea civila, institutiile in cauza, presedintele si chiar Victor Ponta, daca reusim sa-l convingem ca are mai mult de castigat daca ramane alaturi de noi. Si daca, intre timp, capata curajul de a-si infrunta rivalii din propriul partid, care acum ii lipseste cu desavarsire.

In esenta, mesajul partenerilor strategici ai Romaniei este foarte simplu: nici o tara nu poate fi protejata de ea insasi iar orice incercare de a te impotrivi vointei majoritatii, atata timp cat nu se incalca legile, asa cum s-a intamplat in vara, va fi sortita esecului. Manevrele de palat nu vor putea altera rezultatul unui eventual vot decisiv si orice aminare a acceptarii lui va intarzia si mai mult rezolvarea problemei de fond.

Iar daca vrem sa fim o democratie autentica trebuie sa acceptam ca erorile generate de votul popular exprimat in situatii de criza, in favoarea demagogilor sau a ticalosilor, sunt inevitabile si ca toate democratiile au trecut prin momente similare in diverse etape ale evolutiei lor. Nu exista alta solutie decat sa luptam cu ele si sa evitam sa dam vina pe „stupid people”, pentru ca altfel nu vom invata nimic din propriile greseli. Trebuie sa dezvoltam anticorpii care sa ne apere de dusmanii din interior pentru ca altfel vom trai vesnic conectati la perfuzii, dependenti de interventiile externe.

Reprezinta toate aceste explicatii doar o mare minciuna? Praf in ochi? Nu. Si a reactiona le ele prin prisma vechilor noastre traume – „Occidentul ne abandoneaza din nou”, „ne vand iar rusilor”, ar fi o mare eroare.

Confirmarea definitiva va veni o data cu prima lovitura pe care USL o va da, din nou, statului de drept. Nu exista nici o indoiala ca SUA si UE vor reactiona cu aceeasi fermitate cu care au facut-o in vara, moment in care chiar si cei mai sceptici dintre noi vor avea certitudinea ca nu ne-am pierdut aliatii. Sprijinul lor pentru institutiile vitale ale statului va fi decisiv pentru deznodamantul urmatorului asediu.

Calculul este ca in masura in care relatia institutiilor cu partenerii europeni si americani va functiona la fel de bine ca in lunile puciului parlamentar iar ele vor rezista presiunii politice, timpul va trece impotriva celor ce urmaresc sa le distruga. De ce? Pentru ca noua putere va trebui sa duca acest razboi pe timp de iarna, intr-un context economic din ce in ce mai dificil si cu amenintarea sanctiunilor financiare permanent deasupra capului. Le va fi imposibil sa treaca testul economic cu vorbe goale si promisiuni desarte.

Dupa cum argumentam saptamana trecuta, discutia privind alocarile de fonduri europene pentru perioada 2014 – 2020 se va relua anul viitor. Daca USL imbratiseaza planurile de modificare ale Constitutiei si de subminare a sistemului de „checks and balances” din stat, elaborate de Voiculescu, nu este exclus ca Germania sa solicite stoparea repartizarii de fonduri europene catre Romania, invocand incalcarea Tratatului UE. Si daca USL va alege sa mearga pe reteta neo-ceausista de acuzare a colonialismlui german, pierderea fondurilor europene va atrage dupa sine o pierdere politica devastatoare.

Unii dintre cei ce urasc din rarunchi USL-ul si privesc o noua nominalizare a lui Ponta ca pe o catastrofa de proportii vor inghiti cu greu consideratiile pragmatice ale reprezentantilor marilor puteri la Bucuresti, expuse mai sus. Este de inteles.

Ele anunta, de fapt, un nou razboi, mai lung si mult mai dur decat cel pe care l-au castigat, in extremis, asta-vara. Iar ideea ca va trebui sa ne fie mai rau, cu mult mai rau, poate, inainte sa ne fie bine, nu este deloc incurajatoare. Cu toate acestea, nu ar strica sa faca un pas inapoi, sa priveasca lucrurile cu detasare si sa raspunda cu onestitate la intrebarea – cum am ajuns aici?

Criza economica isi are rolul ei. Pe valurile nemultumirii populare se catara usor ticalosii care beneficiaza de un instrument de manipulare eficient, cum este trustul media al lui Voiculescu. Dar proportiile victoriei USL ar fi fost indiscutabil mai mici daca PDL nu a fi avut o prestatie lamentabila in ultimele luni si daca Mihai Razvan Ungureanu, care a ratat oportunitatea de a prelua fraiele fortelor de dreapta, nu si-ar fi epuizat cu o viteza uluitoare o mare parte din popularitate. Daca ar fi stiut sa capitalizeze valul de simpatie renascut pentru Traian Basescu dupa cea de-a doua suspendare.

Este evident ca, daca alegerile ar fi avut loc in august, cand presedintele fusese exilat in garaj, ARD ar fi luat cel putin 30% din voturi. Si nu pe meritele sale, ci ca urmare a mobilizarii maxime a electoratului de dreapta, pe care loviturile iresponsabile ale USL impotriva statului de drept l-au facut sa uite frustrarile generate de guvernarile Boc si Ungureanu. La un asemenea scor al ARD, sansele ca USL sa obtina majoritatea parlamentara erau minime. Probabil ca acesta a fost si planul lui Traian Basescu cand a anticipat suspendarea.

Tot ce trebuiau sa faca liderii dreptei era sa ramana in logica de campanie electorala si dupa intoarcerea presedintelui la Cotroceni – aveau toate motivele! -si sa continue sa preseze USL cu aceeasi vehementa cu care a facut-o Traian Basescu in perioada suspendarii. De abia astazi, prin atacurile repetate ale presedintelui la adresa puterii, la limita atributiilor sale constitutionale, se vede cum ar fi trebuit sa se pozitioneze, zi de zi, Blaga, Ungureanu si locotenentii lor, daca ar fi luat in serios aceasta campanie electorala.

De fapt, ne regasim in fata unui nou moment al adevarului, care ne spune pentru a mia oara acelasi lucru. Daca vrem sa ne fie bine, trebuie sa incetam a ne mai pune toate sperantele in politicieni neputinciosi sau in aliati „providentiali”, de la care sa asteptam sa faca totul in locul nostru. Pentru ca si cei mai bine intentionati dintre ei au limite si ne pot ajuta doar in masura in care noi suntem dispusi sa facem efortul de a ne ajuta singuri – protestand prin toate mijloacele impotriva abuzurilor puterii, mergand la vot, pornind sau asociindu-ne la miscari civice sau partide care sa se lupte zi de zi, nu doar o data la patru ani, cu tot ce are mai rau si urat Romania.

– Articol publicat de Romania Libera –