Cristi_GHINEA● Sînt sigur că aţi citit zilele astea o mulţime de adevăruri supreme despre Piaţă, aşa că unul în plus nu are cum să strice. Adevărul suprem despre Piaţă a fost cel mai bine exprimat de un partid politic. Iată-l: „Comunicat. Partidul «Terra Unita» salută prezenţa în viaţa/piaţa publică a hipsterilor, a dacilor liberi, a comuniştilor de rit nou, a retro şi metrosexualilor, a activiştilor, antifasciştilor, corporatiştilor şi bicicliştilor, a loto-ghinioniştilor săptămînali, soliştilor interpreţi de muzică clasică şi rockerilor, a lui Norzeatic, a galeriei Stelei, a eurofililor, euroscepticilor, iubitorilor de animale, a taţilor îngrijoraţi pentru viaţa copiilor lor, a mămicilor entuziaste, a ecologiştilor, a lui Artan, a dependenţilor de Facebook, a independenţilor, scepticilor şi artiştilor, a golanilor, a jurnaliştilor entuziaşti, a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, a fotografilor şi a burghezilor de centru-dreapta. Trăiască dictatura bunului-simţ! Keep calm and rattle the bottle.“

● Acum, că sînteţi ceva mai lămuriţi, e timpul să vă căutaţi locul în cîteva dintre aceste categorii. Eu sînt în cel puţin cinci categorii şi, la limită, chiar în opt. Dar dacă bifaţi cel puţin două, eu zic că tot e bine: Piaţa e şi a dumneavoastră. Pînă la urmă, partidul Terra Unita, care se autoproclamă, sigur pe sine, „un partid pentru secolul XXII“ a pus cel mai corect diagnostic dintre toţi şi a cîştigat de departe bătălia pentru sufletul Pieţei. Pentru că, totuşi, la asta am asistat în spaţiul public: la bătălia pentru sufletul Pieţei.

● Nu m-am băgat în pugilatul de pe margine pentru că mi se pare uşor indecent cum, la fiecare manifestaţie, ba chiar la orice întîmplare din piaţa publică (în sens generic) apare liota de analişti spărgători de seminţe, care nu au altă preocupare decît să explice ei poporului ce se întîmplă cu adevărat acolo. De aici, o întreagă subproducţie de fantasme revărsate în spaţiul mediatic-blogoreic-new-media. Fiecare năuc crede că poporul a ieşit în stradă ca să răspundă pasiunilor sale elaborate în debara, că Poporul l-a confirmat în ce a visat alaltăieri; respectiv, cei contra cred că în Piaţă sînt o ceată mică şi nereprezentativă de hipsteri, ecologişti, năimiţi etc. Uneori, spărgătorii de seminţe îşi răspund unii altora şi flegmele zboară peste gard, fără legătură cu evenimentele reale. Pateticii de la CriticAtac spun că gata, asta e revoluţia anticapitalistă pentru că un X avea o pancartă cu „Jos Capitalismul“ (pe care eu am ratat să o văd de cîte ori am fost în Piaţă – nu mă îndoiesc că există, mă întreb dacă nu cumva e scoasă doar pentru poze). Costi Rogozanu, simpaticul agitat care vede revoluţie anticapitalistă şi în coada de la şaormărie, a emis din nou directive către popor: nu veniţi în Piaţă dacă nu sînteţi anticapitalişti. Vezi aici vechea oftică a bolşevicului etern contra poporului care îşi vede de cereri concrete şi nu înţelege Sensul mare al Revoluţiei – poporul real e prost, nu gîndeşte dialectic şi pace, noroc că avem miliţieni rutieri ai Revoluţiei care îndreaptă poporul spre cauza bună. Şi aşa rămîne bolşevicul în fiecare intersecţie cu pancarta în mînă, arătînd direcţia dialectică, în timp ce poporul trece amuzat pe lîngă el.

● Acest gen de trol este inevitabil la orice adunare publică, singura problemă e că sînt oameni serioşi care îl iau de bun. De fapt, rectific: oameni serioşi în căutare de motive de strîmbat din nas. Rogozanu, CriticAtac şi restul de troli bolşevici nu au existat în Piaţă, au existat doar în capul unora de dreapta, care s-au speriat şi şi-au confirmat propriile fantezii din debara. Adică, am ajuns eu, care fusesem în Piaţă în prima săptămînă, aproape în fiecare seară, să fiu sunat, pentru detalii, de amici analişti de dreapta, cu speranţa: „Dacă eşti tu acolo, nu sînt comunişti, nu?“ Serios, curată pierdere de vreme. Oameni buni, reveniţi-vă, mergeţi şi vedeţi cu ochii voştri, nu mai citiţi prostii pe net.

● Cum zice bloggerul Moromitic de la www.lacoltulstrazii.ro: „Nu mă pot abţine să nu comentez această tîmpenie majoră cum că zece mii de oameni din Piaţa Universităţii ar fi anticapitalism, antidemocraţie, antiinvestitori străini, anarhişti sau orice alt tip de extremişti. Da! Sînt extremişti, d-ăia de-ai lui Radu Cosaşu, extremişti de centru. Extremişti de centru suficient de toleranţi cît să accepte lîngă ei exoticii gen reptilieni daci, stîngişti sau legionari. I-am numărat pe ciudaţii ăştia duminică: fix paişpe idioţi, respectiv 0,14% din mulţime. Am pretenţia că am fost la destule meciuri, vămi vechi, festivaluri şi concerte metal cît să-i pot identifica. Dar să zicem că n-am numărat bine şi erau de trei ori mai mulţi. Nici măcar juma’ de procent! Despre ce vorbim?“

● Pentru mine, Piaţa înseamnă nişte „faze“ – frînturi de realitate personală, subiectivă. Am fost în trei seri înainte de marele marş din a doua duminică. Deja ritualul de la Fîntînă se forma, stat acolo „în acvariul“ înconjurat de jandarmi pînă la 23, apoi ieşit pe unul dintre bulevarde. Motivaţia mea principală a fost cea cu legea şi statul de drept – nu e frumos să dăm legi speciale şi să privatizăm statul. Am fost biciclist de fiecare dată – pe lîngă că vreau să particip la mişcarea civică a bicicliştilor, care se conturează, protestul de pe bicicletă e cel mai fun. Piaţa mea personală e momentul în care, în sfîrşit, într-una dintre seri, s-a ieşit din acvariu spre Centrul Vechi şi sute de oameni au pornit ca un şuvoi, pe străduţe, spre Palatul Parlamentului – alţi cetăţeni rămîneau cu sarmaua în furculiţă, la mese, uimiţi că vin unii cu protestul pe lîngă ei. Unii aplaudau, alţii cereau nota, ca să vină şi ei. E momentul acela de derută amuzantă, cînd nu ştii pe unde să o iei şi poliţiştii rutieri aşteaptă politicos după fundul a 30 de oameni, ca să decidă pe ce bulevard să oprească circulaţia. Sau momentul în care jandarmii ţopăie în jurul artezienelor care ies din pămînt şi îi udă şi se face un grup spontan de reflecţie jandarmi – manifestanţi, care găseşte soluţia: o sticlă de plastic pusă peste furtun.

● Sau momentul în care faţa ta, care apare la televizor, te scoate din rîndul bicicliştilor: „Eşti Cristian Ghinea, nu?“ „Îhî.“ „Ce mă bucur că eşti aici!“ Şi noile cunoştinţe. Bogdan Budeş, care îmi spune că a citit pe Facebook la mine că sînt acolo şi a venit şi el şi începem o conversaţie tehnică despre bicicleta lui, pe care o invidiez. Sau Cătălin Drulă, care mi se prezintă întrebîndu-mă dacă e aiurea că are tricou cu Che Guevara desenat ca Mickey Mouse – ştii, nu ştiu sigur dacă se înţelege poanta. Îmi spune apoi că în timpul liber se ocupă de monitorizat construcţia de autostrăzi, are un întreg grup pe Facebook, face şi filmări din avion. A doua zi mă contactează indignat de a ce spus Ponta – că dacă se opreşte proiectul de la Roşia Montană, judeţul Alba e îngropat economic. Nu e adevărat, uite datele de la autostrăzi, Alba are două şantiere, va fi judeţul cu cei mai mulţi kilometri de autostradă. Îl încurajez să scrie datele astea şi îl ajut să viralizeze. Alţii adaugă la ele: staţi puţin, că şi Daimler are o mare investiţie în Alba. Apoi, văd datele astea combinate şi preluate într-un articol pe Hotnews – omul cu Che-Mickey Mouse tocmai a lansat în spaţiul public idei prin care şeful Guvernului se face de rîs.

● E veşnicul spectacol al citirii pancartelor – ar lua un întreg articol doar să le înşir. E fata cu „Lăsaţi aurul unde l-au ascuns spiriduşii“, e biciclistul cu fluier în gură, care merge într-un echilibru precar pentru că are de spus şi el un adevăr suprem despre Piaţă: „Oameni LIBERI – nu hipsteri, nu golani, nu corupţi, nu marionete, nu etichete“. Explozia de creativitate, umor, indignare şi simţit bine – e Piaţa.

● Dar, mai ales, este sentimentul covîrşitor de la al doilea marş, în a doua duminică, cînd ies din coloană să cumpăr un suc. Stau la coadă mult şi oamenii trec, trec, trec pe lîngă mine. Şi atunci, realizez cît de mulţi sînt. Întrebăm un jandarm cîţi sînt şi îmi spune că peste 10.000 şi adaugă, aşa, zîmbind, că e cel mai mare şi cel mai civilizat marş pe care l-a văzut în 15 ani de cînd lucrează acolo. Dau asta pe Facebook, atunci, pe loc, şi devine rapid viral: foarte mulţi dintre cei din coloană îşi verificau şi ei telefoanele, aveau nevoie să ştie cum se vede din afara coloanei.

● OK, îmi dau jos pălăria de biciclist, eurofil, burghez de centru dreapta etc. şi o iau pe cea de observator. Care e adevărul suprem şi ultim despre Piaţă? Adevărul e că acesta e publicul care rezonează la valori postmateriale – sînt românii care, din principiu, nu ar arunca PET-uri în pădure, e România mişto, care de obicei îşi vede de treabă, ca mici insuliţe personale. Ca acele insuliţe plutitoare din Deltă, pe care uneori le adună vîntul în arhipelaguri plutitoare, care blochează canale. Sentimentul regăsirii din Piaţă nu poate fi stricat nici de troli bolşevici, nici de acrituri de dreapta. Da, aş vrea ca oamenii să se mobilizeze aşa şi pentru alte cauze. Da, aş fi vrut să fie acolo oamenii şi cînd au dat-o afară din Guvern pe Monica Macovei sau cînd aveam nevoie să înconjurăm Parlamentul în apărarea CNSAS, acum zece ani. Da, resorturile mobilizării de acum se cer analizate, dar deruta unora dintre comentatorii de dreapta spune mai multe despre ei înşişi decît despre Piaţă în sine. Sînt alături de Vladimir Tismăneanu sau Ioan Stanomir, care văd Piaţa dincolo de clişee. Am adorat sacoul alb impecabil, de boier, al lui Petre Guran, cu care m-am conversat la marş – eu, biciclist în tricou cu tenişi portocalii.

● Scriu asta după a treia duminică, după un marş care pare a fi fost chiar şi mai mare. Ajuns acasă, văd cum şeful Guvernului iese din mină, alături de mineri emoţionaţi, îmbrăţişati de familii. Da, şi ei sînt români, şi ei merită respect. Simt că povestea lor va prinde la public mai bine decît povestea noastră. Dar marele precedent, marea schimbare de după povestea asta e cea a responsabilităţii politice: Victor Ponta a minţit în campanie şi s-a sucit la guvernare. Asta îi alungă cu adevărat pe investitori: politicienii suciţi şi politicile impredictibile. Dacă Ponta zicea în campanie că vrea proiectul, acum avea legitimitate să îl facă. Un politician care spune că a respins proiectul doar pentru că Băsescu era pro este o calamitate pentru mediul de investiţii, pentru că aduce cu el domnia hazardului. Aşa cum legi speciale, cu privilegii şi privatizarea autorităţii de stat sînt o calamitate pentru capitalismul adevărat. Indiferent cine va cîştiga tura asta, şocul va rămîne: politicienii care mint, promit fals şi se sucesc ştiu acum că preţul politic e mare. Acesta este adevărul suprem şi ultim despre Piaţă. În rest, vedeţi cu ochii dumneavoastră. Preferabil de pe bicicletă.

5 COMENTARII

  2. Strada nu inceteaza sa ne ofere surprize. Daca pentru trecatori si telespectatorii Nasului Tv a fost inedita si agreata, pentru putere a fost si este o mare problema, prin blocajul mediatic instituit asupra manifestatiilor de protest fata de RMGC. De data aceasta a fost tacuta si tenace, intelectuala si melomana, sportiva si pacifista, diversa si unitara, decenta si disciplinata, civica si nepolitizata, tanara si directionata, adica unica in istoria recenta. Si de aceea puterea se teme.

  3. Draga Cristian am numarat 29 sau de 30 „categorii”,cum le numesti, de participanti, ceea ce demonstreaza ca pana acum,nu ai trecut prin viata „ca gasca prin apa”!…
    Iata de ce Speranta nu moare si nu va muri niciodata!…pentru exista si vor exista oameni ca tine si ca toti cei din PIATA!..
    Cea mai frumoasa LUME este acea LUME in care toti suntem diferiti,chiar si gemenii nascuti sunt diferiti,si in care toti avem personalitatea si demnitatea noastra pe care ni le respectam reciproc!…
    Doamne ajuta-ne!

  4. Interviu din 2012. Situatia neschimbata !
    –––––––––––––
    Prof. dr. MIHAELA FIRSIROTU:” Rosia Montana este un test al rezistente​i poporului roman in fata caracterul​ui arbitrar al deciziilor guvernului”.

    Profesor titular de strategie a administrarii firmelor la Universitatea Quebec din Montreal, Canada

    Demonstratiile de protest antiguvernamentale si antiprezidentiale din Bucuresti si din alte 60 de orase ale tarii au marcat o premiera a ultimilor ani: vizibilitatea pe ecran a pancartelor campaniei „Salvati Rosia Montana”. Embargoul las, instituit de televiziuni impotriva actiunilor si declaratiilor luptatorilor pentru cauza Rosiei Montane, pentru a difuza, in schimb, numai material propagandistic favorabil companiei miniere RMGC, a fost spart! Transmisiile in direct, speculate abil de voluntarii cu mainile inghetate, care au mutat pancartele in spatele reporterilor „live”, spre a fi observate, au oferit telespectatorilor informatiile esentiale despre Rosia Montana. Aproape ca n-a existat program sau lista de revendicari a protestatarilor, in care subiectul Rosia Montana sa nu fie amintit cu prioritate. La care se adauga mitingul special, dedicat salvarii Rosiei Montane, de sambata, 28 ianuarie. Nu stiu ce finalitate vor avea protestele cam neomogene din Piata Universitatii, dar pare sigur ca opinia publica este, in fine, constienta de pericolele tesute de guvernanti, de presedinte insusi, in jurul Rosiei Montane. Sunt tentat sa cred ca, in contextul exploziv al strazii, mana lui Borbely Laszlo, ministrul mediului, va tremura atat de tare, incat nu va reusi sa semneze avizul de mediu asteptat de Gold Corporation, chiar la inceputul acestui an. O personalitate de peste Ocean, profesoara canadiana de origine romana, Mihaela Firsirotu Allaire, laureata a premiului „A.T. Kearny”, al Academiei Americane de Management, pentru cea mai buna teza de doctorat despre gestiune din America de Nord, aduce argumente anti-proiect atat de puternice, in atentia guvernului de la Bucuresti, incat „lumina verde” pentru afacerea Rosia Montana ar trebui sa se tranforme pe loc in lumina rosie. Stop proiectului! Pe aici nu se trece!

    „Actionarii de la Rosia Montana sunt toti americani. Proasta reputatie revine insa canadienilor!”

    – Cand ati auzit pentru prima data de Rosia Montana?

    – Auzisem de multa vreme de proiectul Rosia Montana. Stiam ca este un proiect controversat. Am vazut apoi la televizor un film, realizat de BBC, care nu numai ca mi-a furnizat informatii despre ceea ce era in joc acolo, dar in plus, mi-a starnit o serie de emotii puternice si dorinta de a ma implica pentru a opri acest proiect.

    – Este vorba de un proiect canadian; va simtiti in vreun fel responsabila?

    – Prietenii din Romania m-au intrebat cum am putea noi, cei din diaspora, sa-i ajutam, mai ales ca se pretindea ca investitorii sunt canadieni. Am inceput sa studiez cazul si am realizat ca Gabriel Resources, actionarul principal la Rosia Montana Gold Corporation, este numai in nume canadian, deoarece este listat la bursa din Toronto si are domiciliul legal in Yukon. In rest, sediul administrativ este la Londra, actionarii sunt toti americani sau din alte parti ale lumii, presedintele consiliului de administratie este american si locuieste in California, iar noul sef executiv locuieste la Londra. Proasta reputatie revine, insa, canadienilor!

    – La mitingurile politice din aceste zile, tinerii flutura, in pietele marilor orase, steagul salvarii Rosiei Montane. Ce semnificatie credeti ca are Rosia Montana pentru romani?

    – Reprezinta un test al poporului roman care, de mai bine de 10 ani, se incapataneaza sa nu priveasca Rosia Montana pe o baza strict economica. In ciuda diverselor solutii si subterfugii propuse, romanii inteleg ca proiectul va distruge galeriile daco-romane de la Alburnus Maior, un sit de valoare nationala si universala, parte a patrimoniului mondial. Inteleg ca daunele colaterale aduse mediului, daunele aduse sanatatii muncitorilor si dezintegrarea si delocalizarea comunitatilor (biserici, morminte, monumente, relatii sociale), aflate in zona ce urmeaza sa fie exploatata, sunt inevitabile, desi sunt negate sau minimalizate, reinterpretate in mod „pozitiv” de campanii de relatii publice, si adesea zeflemisite de cei care au interese in inceperea si derularea proiectului minier. Este un test al rezistentei poporului roman in fata caracterului arbitrar al deciziilor guvernului!

    – Intr-unul din articolele dvs. spuneti ca „una este aurul din pamant si alta este aurul de la Banca Nationala”. Cum ati „traduce” pentru un nespecialist aceasta fraza?

    – Decizia unei banci centrale/nationale, de a pastra mai mult sau mai putin aur in rezervele ei este determinata de modul in care factorii de decizie ai bancii respective inteleg sa investeasca rezervele de valuta. Aceste rezerve reflecta activitatea economica internationala a unei tari. Pe de alta parte, productia de aur a unei tari nu e cu mult diferita de productia de minereu de fier sau diamante. Pentru toate aceste marfuri exista piete internationale, unde se stabileste pretul in functie de cerere si oferta. O banca centrala ar putea decide sa cumpere mai mult aur cu rezervele sale de valuta, daca crede ca aceasta este o decizie judicioasa, dar aceasta decizie este total independenta de volumul de aur produs in acea tara.

    „Presedintele Basescu este, sau neinformat, sau incearca sa dezinformeze populatia”

    – Banca Nationala a Romaniei are mai mult aur in rezerva, comparand marimea tarii si a populatiei, decat bancile centrale din Franta si Germania. Cum sta Bank of Canada la acest capitol, tinand seama ca cele mai mari companii aurifere din lume sunt cele canadiene?

    – Intr-adevar, Canada este un mare producator de aur (al 8-lea din lume, cu o productie de o suta de tone pe an). Dar, in ciuda acestui fapt, Bank of Canada detine doar 3 tone de aur (!), sau 0,2% din rezervele ei de valuta. In Elvetia, o tara care nu produce aur deloc, Banca Centrala pastreaza 16,4% din rezervele ei de valuta in aur. BNR detine circa 103 tone de aur, ceea ce reprezinta 9,1% din rezervele ei de valuta.

    – Presedintele Romaniei face presiuni pentru deschiderea proiectului Rosia Montana, afirmand ca „partea de aur care ii revine Romaniei din exploatarea viitoare de la Rosia Montana ar trebui sa fie transferata in rezervele Bancii Nationale”. Ii dati dreptate?

    – Acesta este un argument bizar, care ma face sa cred ca presedintele Basescu este sau neinformat, sau incearca sa dezinformeze populatia. Guvernul roman detine 19,31% din actiunile companiei RMGC; acest lucru da guvernului dreptul de a primi 19,31% din dividendele care vor fi platite de catre companie actionarilor sai. Nu da dreptul guvernului sa solicite ca 19,31 % din aur sa fie livrat Bancii Nationale a Romaniei! Chiar daca aceasta ar fi legal posibil, intrucat exploatarea si productia de minereu de aur si argint implica costuri fixe si variabile, guvernul ar trebui sa renunte la toate dividendele si sa plateasca lui RMGC sume insemnate, pentru a compensa costul extractiei de aur, pe care acum il vrea transferat direct la BNR. Asa ca, daca ii acordam credit domnului Basescu, guvernul, in loc sa primeasca cele 1,6 miliarde de dolari in dividende, care ii revin in calitate de actionar, de-a lungul perioadei de exploatare de 16 ani, ar trebui sa scoata din buzunarul statului 540 milioane de dolari spre a compensa firma RMGC pentru costul aurului dedicat rezervelor BNR. Atunci, si numai atunci, aurul (aproximativ 54 de tone) s-ar duce la rezervele BNR. Dar acesta este un scenariu foarte dubios, care nu ar avea un impact pozitiv asupra problemelor actuale ale Romaniei. In plus, ideea presedintelui Basescu nu este legala, tinand seama de prezentul acord cu Gabriel Resources.

    „Romania nu ar trebui sa dea unda verde acestui proiect doar in baza unui calcul economic. Beneficiile fiscale pentru statul roman nu reprezinta decat mai putin de 15 dolari pe an pentru fiecare din cei 22 milioane de romani”

    – Autoritatile romane stau cu mana pe „butonul verde”, gata sa deschida cutia Pandorei pentru rezervele de aur ale tarii. Ce sfat le dati, tinand seama ca ati studiat aceste probleme?

    – In privinta Rosiei Montane, Romania nu ar trebui sa dea „unda verde” acestui proiect doar in baza unui calcul economic, mai ales ca, dintr-o perspectiva macro, beneficiile economice si fiscale pentru Romania nu reprezinta decat 324 de dolari pe persoana, pentru intreaga perioada de exploatare, sau mai putin de 15 dolari pe an (circa 45 RON/an) pentru fiecare din cei 22 milioane de romani. Orice decizie trebuie sa ia in calcul si consecintele serioase ale proiectului privind mediul, distrugerea peisajului unic al Muntilor Apuseni si distrugerea patrimoniului national si universal de la Alburnus Maior. Ca urmare, Parlamentul roman ar trebui sa adopte o lege prin care mineritul pe baza de cianura sa fie interzis; in acelasi timp, autoritatile ar trebui sa colaboreze cu UNESCO, pentru evaluarea sitului Alburnus Maior, in vederea nominalizarii lui pentru Lista Patrimoniului Mondial.

    – Guvernul este somat de presedintele tarii sa dea drumul cat mai repede la exploatarea resurselor minerale de orice fel, prin atragerea firmelor straine. De ce atatea concesii pentru straini?

    – Modelul actual de exploatare a resurselor, practicat atat in Romania, cat si in unele parti ale lumii, este depasit. De ce ? Pentru ca, in general, cu exceptia petrolului, strategia industriala in domeniul nevralgic al resurselor naturale vizeaza atragerea cat mai multor firme de explorare si exploatare, cu scopul crearii de locuri de munca; se crede necesar sa se ofere concesii fiscale si alte avantaje, pentru a le atrage. Or, de cativa ani, ca urmare a dezvoltarii economiilor Chinei, Indiei si ale altor tari in plina expansiune, pretul resurselor naturale a crescut exponential. De ce sa epuizam, in mare graba, resursele care nu se reinnoiesc, precum aurul si argintul, bazandu-ne pe un model de exploatare vechi, apartinand altei epoci, asa cum o sa se intample la Rosia Montana?

    – In ce consta un nou model de exploatare miniera?

    – In actualul context de piata, modelul de exploatare a resurselor minerale trebuie sa fie similar modelului de afaceri din domeniul exploatarii petrolului, care se practica de multa vreme. Pe scurt, pot sa va dau o idee cum functioneaza acest model, prin exemplul Norvegiei. In aceasta tara, redeventele pe veniturile companiei sunt 10%. Se adauga 50% taxe petroliere pe profituri, urmate de taxele statutare pe profit. Aceasta formula face ca aproximativ 70% din profituri sa fie prelevate de catre statele proprietare ale resurselor naturale (74% in cazul Norvegiei). Rata de randament implicita in acest calcul si taxa miniera pe profituri pot fi calibrate in functie de tipul de minereu, de pretul pietei si in functie de rentabilitatea estimata a unei mine, astfel incat rata de randament sa ramana atractiva pentru investitor. In prezent insa, datorita nivelului ridicat al pretului, sistemul actual de redevente duce la randamente de 50% pana la 80% si chiar mai mult! De aceea, ma intreb de ce Romania nu stabileste un sistem de redevente care sa fie sensibil egal ratei de randament asteptata de investitor, care ar face ca adevaratii proprietari ai resurselor, cetatenii romani, sa beneficieze de tot profitul obtinut peste randamentul asteptat de investitor. Asadar, guvernul trebuie sa se straduiasca sa gaseasca alte argumente, mai puternice decat cele vehiculate in prezent, in favoarea inceperii proiectului de la Rosia Montana.

    • joeb, data viitoare publica ce doresti intr-unsingur loc, altfel vei fi considerat spam de cititori si sper ca nu iti doresti asta

Comentariile sunt închise.