Al Jazeera: Pungeşti, câmpul de luptă al României împotriva Chevron

În ultimele zile (n.r. articolul a fost publicat pe 13 decembrie), sătucul Pungeşti a devenit câmpul de luptă dintre protestatarii care se opun intenţiilor gigantului energetic american Chevron de a explora gazele de şist dintr-un teren din apropiere şi forţele de ordine române, trimise de Guvern să protejeze Chevron cât timp îşi instalează echipamentul. Printre alte instanţe de agresiune poliţienească, mai mulţi protestatari au fost bătuţi şi duşi la secţia de poliţie pentru investigaţii după dărâmarea gardului ridicat de Chevron în jurul pământului cedat. Localnicii din Pungeşti au ridicat o tabără lângă respectivul teren de la mijlocul lunii octombrie, când au reuşit să determine compania Chevron să îşi retragă echipamentul de explorare.

Conform unui raport publicat the experţi români, înţelegerile petroliere ale companiei Chevron şi, implicit, toate activităţile sale curente în România sunt ilegale deoarece Legea petrolului 238/2004, invocată drept bază legală pentru proiect, nu se referă la resursele neconvenţionale, precum gazele de şist. De fapt, noţiunea de „resurse neconvenţionale” nu a fost definită legal în România.

Mai mult, urmează a fi stabilit dacă proprietatea pe care Chevron se grăbeşte să o sondeze este ocupată legitim. Primarul din Pungeşti, care şi-a oferit pământul companiei energetice, este investigat de Agenţia Naţională Anti-Corupţie pentru transferarea respectivului teren în proprietatea sa dintr-o comună vecină printr-un protocol neautorizat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate.

În octombrie 2013, la câteva zile după prima confruntare cu Chevron, Consiliul Local al Pungeştiului a adoptat unanim decizia de a interzice explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul pe care îl administrează. Acest fapt este aparent irelevant atât pentru Guvernul român, cât şi pentru Chevron. Întrebat despre recenta intervenţie abuzivă a poliţiei, Primul-ministru român a spus că acţiunile forţelor de ordine au fost conforme legii. În afară de pământul din Pungeşti, companiei Chevron i-au fost oferite peste 870 000 de hectare în diferite părţi ale ţării pentru explorarea şi exploatarea resurselor.

Lupta sătenilor din Pungeşti a fost susţinută de sute de mii de români ce au luat cu asalt străzile în oraşe din toată ţara şi din străinătate de la începutul lui august pentru a protesta împotriva unui proiect minier ce presupune folosirea cianurii.

Lupta globală împotriva fracturării hidraulice

În contextul european, decizia României de a efectua operaţiuni de fracturare hidraulică este inexplicabilă, de vreme ce alte ţări europene, precum Franţa, Germania şi Bulgaria, au impus interdicţii sau moratorii în privinţa fracturării.

Aceste ţări şi-au exprimat îngrijorarea referitoare la consecinţele fracturării hidraulice asupra mediului, scoase la lumină de numeroase rapoarte ştiinţifice. Un studiu recent efectuat de cercetătorii de la Duke University, care au analizat 141 de puţuri de apă în nord-estul Pennsylvaniei, a evidenţiat faptul că nivelul de metan a fost cu aproape de şase ori mai mare în puţurile din apropierea sondelor decât în cele situate mai departe, în timp ce al etanului era de 23 de ori mai mare. În concentranţii mari, metanul poate fi exploziv şi mortal.

Românii nu sunt singurul popor care protestează împotriva intenţiilor companiei Chevron de a efectua operaţiuni de fracturare hidraulică. Alte proiecte au întâmpinat şi ele opoziţia oamenilor. Sătenii din satul polonez numit Zurawlow au reuşit să contracareze  în 2012 intenţia Chevron-ului de a sonda, prin invocarea unei legi care interzice activităţile efectuate pe pământ şi în aer care perturbă obiceiurile şi habitatul păsărilor în timpul sezonului de împerechere. În iunie 2013, Chevron s-a întors în Zurawlow cu paznici pentru a-şi instala echipamentul pe un teren ascuns. Localnicii au reînceput protestele, punând accent pe faptul că Chevron nu avea acordul pentru construirea gardului, iar autorizaţia pentru explorarea gazelor de şist din zonă nu mai era valabilă din iunie 2012. Compania a pretins că are licenţă. În noiembrie 2013, Chevron a început un proces civil împotriva sătenilor, acuzându-i de violarea dreptului la accesul pe proprietate.

Precum românii şi polonezii, argentinienii s-au exprimat, de asemenea, împotriva fracturării hidraulice. Din iulie 2013, când Guvernul Argentinei a încheiat cu Chevron o înţelegere prin care i se permitea să sondeze peste 100 de puţuri pe termen scurt şi încă 1500 până în 2017, un număr mare de argentinieni au desfăşurat manifestaţii împotriva fracturării hidraulice. În lupta lor au fost susţinuţi de Papa Francis care s-a întâlnit cu activişti argentinieni şi a ţinut în braţe tricouri cu sloganele acestora.

Dependenţă energetică?

Unul dintre cele mai importante argumente aduse de Guvernul român pentru a obţine susţinerea publicului a fost să sugereze că exploatarea gazelor de şist ar putea asigura independenţa energetică a României faţă de Rusia. Conform Eurostat, România este una dintre ţările cele mai puţin dependente energetic din UE. România importă doar o treime din gazul consumat pe an din Rusia, producând domestic restul necesar. România deţine a treia cea mai mare rezervă de gaze naturale din Europa, după Norvegia şi Olanda, fiind pe locul 30 mondial în această privinţă.

Prin urmare, România este destul de independentă şi, dacă ar dori, şi-ar putea spori gradul de independenţă prin exploatarea resurselor convenţionale de gaze pe care le deţine. Cu toate acestea, actualele legi şi înţelegeri permit companiilor străine să exporte resursele energetice ale României, oferind puţine beneficii ţării.

Conformii Legii petrolului din România, „deţinătorul înţelegerii petroliere are dreptul să se folosească de petrol aşa cum doreşte, incluzând exportul acestuia”. În înţelegerile cu Chevron, companiei îi revin 100% din gazele de şist şi are dreptul să exporte întreaga cantitate extrasă. În plus, beneficiile pe care Chevron le datorează României constau în bani, nu în gaze. Aşadar, se pare că România se vinde ieftin şi îşi pierde preţioasele resurse, în timp ce riscă să îşi deterioreze ireparabil mediul natural.

Mai mult, este important de avut în considerare costul pe care ţara va trebui să îl plătească pentru daunele asupra mediului. În sate precum Pungeşti, localnicii sunt ţărani ce se bazează pe pământul şi apele lor în agricultura ce le asigură traiul. Dacă sunt privaţi de terenurile lor, nu îşi mai pot câştiga pâinea şi sfârşesc disperaţi într-o sărăcie nemeritată.

Protestele anti-fracking din România, Polonia şi Argentina aduc la suprafaţă întrebarea etică referitoare la responsabilitatea de a conserva resursele naturale pentru generaţiile viitoare, sau, când este necesar, de a folosi resursele într-un mod de care să beneficieze şi generaţiile viitoare prin economisire sau investiţii.

Guvernul român, care, conform Indexului de Percepţie a Corupţiei din 2013, este într-o măsură nesemnificativă mai puţin corupt decât cel bulgar şi cel grec printre statele UE şi clasat ultimul în abilitatea de a absorbi fonduri UE, nu este genul de guvern căruia îi pasă suficient da actualii sau viitorii cetăţeni sau care să aibă cunoaşterea economică pentru a administra responsabil resursele ţării.

Articol original în limba engleză scris de Raluca Besliu şi publicat de agenţia Al Jazeera

Traducere de UVT

Raluca Besliu este un jurnalistă independentă din România. Ea deţine un blog despre aducătorii de schimbare şi antreprenoriat numit Taking on the Giant

Părerile exprimate în acest articol sunt ale autorului şi nu reflectă necesar politica editorială a agenţiei Al Jazeera