Gabriel Liiceanu: Lasati-ne sa jucam, domnilor arbitri!

Scriitorul Gabriel Liiceanu adreseaza un apel actualei conduceri executive a Romaniei si sefului Guvernului, Victor Ponta.

„Nici un guvern al Romaniei nu a reusit, asemeni guvernului Ponta, sa induca in populatie o isterie mai mare intr-un timp mai scurt. Pe acest fundal de Blitzkrieg declarat societatii civile, institutiilor statului si constitutiei Romaniei, pe acest fundal de cultivare sistematica a urii si agresivitatii devenita program de guvernare, nimeni, se pare, nu mai poate sa-si vada de treaba. Oamenii si-au intors privirile de la indeletnicirile curente si mesteca mental, clipa de clipa, ceea ce le ofera cotidianul. Iar cotidianul le ofera o hrana mizerabila: minciuna baroca, atentatele repetate la pudoarea elementara a intelectului si a bunului simt, tupeul abisal, inscenarile grotesti. Parca niciodata n-am vazut cuvintele mintind, punctual, in halul asta. Tot mai mulți oameni se simt interlocați și își caută, în replică, cuvintele potrivite pentru a găsi un remediu la tenacitatea minciunii. Un prieten imi trimite aceste randuri: „Un gand scurt care m-a electrocutat chiar in clipa asta: acum vreo luna scriam despre Shakespeare, Cervantes si Heraclit, azi scriu despre Ponta! Cata perversitate!” Un alt prieten s-a oprit din scris la cartea despre parabolele lui Isus si acum compune articole furibunde despre felurile de trucare a realitatii pe care le traim. Un altul imi scrie: „Pe mine evenimentele ultimelor zile ma irita, ma obosesc si ma deprima. M-au mancat degetele sa comentez plagiatul, sinuciderea si alte triserii. Stiu insa ca ar fi mormantul literaturii mele. Scriu un roman care va fi un protest absolut impotriva suferintei si mortii. Nu pot sa-l parasesc pentru clovneriile vietii noastre politice, despre care nu va mai sti nimeni nimic in zece ani. Nu mai am decenii de risipit.” M-am oprit, la randul meu, din alcatuirea unui pasionant volumas intitulat Prostia pe intelesul tuturor, care, speram, ne va ridica catorva dintre noi cota de inteligenta. M-am oprit pentru cateva ganduri razlete care, nepuse in pagina, ma faceau sa ma sufoc. Dar ceea ce se intampla cu o mana  de intelectuali se intampla cu otaraintreaga. Intr-un moment in care criza isi arata coltii in mai fiecare loc al Europei, lucrul de care am avea cea mai mare nevoie ar fi seninatatea pentru a munci intr-un climat asezat. Oamenii isterizati, abatuti de la preocuparile lor curente, nu pot face treaba. Reusita unui guvern este sa se faca simtit cat mai putin. Pe un teren de fotbal nu arbitrii trebuie sa fie vedetele, ci jucatorii. Va imaginati cum arata un meci in care cel mai vizibil ins de pe teren este cel pus sa-i vegheze corectitudinea? Este evident ca meciul nu mai face doi bani si ca toata lumea termina prin a huidui, iar jucatorii, prin a se lua de par. Noi, romanii, am avea nevoie sa fim lasati in pace sa jucam cat mai bine meciul democratiei. Fara arbitri care sa ne fluiere intruna si sa intrerupa fiecare faza de joc. Fara arbitri care ascund mingea si ne-o dau cand vor ei. Fara arbitri care schimba regulamentul de joc la fiecare cinci minute. Pe arbitri i-am ales ca sa ne faca jocul posibil, si nu, cum se spune atat de frumos, ca „sa ne dam unii altora la gioale”. Nu mai faceti, asadar, domnilor arbitri, sa creasca isteria. Duceti-va certurile in subteran, scutiti-ne de sforariile voastre politice. Cand erati in opozitie, ne-ati promis marea cu sarea. Terminati autostrazile incepute, creati locuri de munca, absorbiti fonduri europene, lasati justitia sa-si vada de treaba, astupati-ne gropile, nu ne mariti taxele si – de astazi – costul energiei cu 5%. Lasati-ne sa traim in pace cu colegii nostri de munca, cu cei din familie, cu prietenii, cu noi insine. O sa plece toti tinerii, satui de neasezarea locului, si o sa ramaneti cu batranii carora n-o sa le mai puteti plati pensiile. Lucrul cel mai dramatic pe care l-a traitRomaniade-a lungul istoriei sale a fost neputinta de a obtine continuitatea. Cu fiecare pagina a istoriei, cu fiecare generatie, cu fiecare guvern schimbat, totul se reia, aici, de la capat. Suntem un popor de demolatori. Nu stim sa tezaurizam ceea ce au facut mai de soi cei de dinaintea noastra. Avem o adevarata furie a demolarii. De tot ce facem se alege praful. Ma gandeam, asa cum m-am gandit toata viata cu invidie, la colegii mei universitari dinGermania. Nici unul nu se culca seara pe creier cu Helmuth Kohl si nu se scoala dimineata pe creier cu Angela Merkel. De ce trebuie eu sa adorm seara cu sinuciderea lui Nastase in gand si sa ma scol dimineata cu plagiatul lui Ponta?”, a scris Gabriel Liiceanu pe contributors.ro

Cititi aici intreaga