De-a lungul vremii, românii au trecut prin ierni cumplite, în care a nins într-o zi cât într-o lună şi în care temperaturile scăzute au transformat ţara într-un glob de gheaţă. 

De-a lungul ultimului secol, în Bucureşti au fost ierni foarte friguroase, dar şi zile în care a nins atât de mult încât oamenii au fost nevoiţi să iasă înarmaţi cu lopeţi pentru a face cărări. „Adevărul“ vă prezintă iernile memorabile din istoria Capitalei. Anul 1966 rămâne în istoria Bucureştiul ca fiind unul cu totul şi cu totul special. În iarna acestui an, chiar în noaptea de Revelion a început să ningă puternic şi până dimineaţa străzile oraşului au fost acoperite de un strat gros de zăpadă.

Maşinile bucureştenilor au rămas îngropate sub un strat consistent de zăpadă, iar plugurile care încercau să curăţe străzile rămâneau împotmolite. Atunci, un număr impresionant de bucureşteni s-au mobilizat şi au ieşit pe străzi înarmaţi cu lopeţi pentru a le da o mână de ajutor autorităţilor.

În anul 1954, România a fost lovită de cel mai aprig viscol din istorie. Bucureştiul, precum şi alte zeci de oraşe din ţară au fost pur şi simplu acoperite de zăpadă. La 100 kilometri de Capitală, în Fundata, oamenii discolaţi de regimul comunist din Banat, au fost nevoiţi să îndure capricioasa iarnă din acel an în bordeie de paie şi pământ.  „Marele Viscol” a făcut prăpăd   La începutul lunii februarie 1954, România a fost lovită de un viscol năpraznic. Preţ de câteva zile, vântul a bătut cu putere, a nins abundent, iar temperaturile au scăzut drastic, ajungând să depăşească -25 de grade Celsius.

Furia naturii din acel an a intrat în istorie drept „Marele Viscol”. Cel mai afectat oraş a fost Bucureştiul, unde nămeţii au depăşit chiar şi 5 metri înălţime, acoperind zeci de locuinţe.   Pentru a putea supravieţui şi a ieşi din casă, oamenii au săpat tuneluri printre nămeţi. Armata şi jandarmii au fost alături de cetăţenii transformaţi  de iarna năpraznică în sinistraţi.

În fotografiile vechi, păstrate de colecţionari, vedem munţi de zăpadă, şine de tren înzăpezite şi vapoare acoperite cu gheaţă ancorând în Portul Constanţa.

În analele meteorologilor s-au consemnat de-a lungul vremii temperaturi record negative, când Constanţa a fost o mică Siberie. La Constanţa şi Brăila sau semnalat minus 25 de grade în 1929, la Sulina minus 25,6 grade Celsius în 1929, la Tulcea minus 25,4 grade Celsius în 1911, Călăraşi minus 24,7 grade Celsius în 1929, Cernavodă minus 24,6 grade Celsius în 1954, Hârşova minus 23,6 grade Celsius în 1954.

Una dintre cele mai grele ierni din ultimii 30 de ani a fost în municpiul şi judeţul Arad în luna ianuarie a anului 2003. Meteorologii spuneau, la acea vreme că ninsori similare au mai fost înregistrate în anul 1973.În luna ianuarie a anului 2003 ninsoarea a căzut necontenit nu mai puţin de 36 de ore.

Traficul rutier în Arad a fost paralizat aproape pe toate arterele principale, iar trotuarele au devenit impracticabile.

Iarna anului 2012 le-a reamintit gorjenilor de zăpezile de altădată. A fost una dintre cele mai grele ierni din ultima perioadă, iar autorităţile au lucrat la foc continuu pentru a deszăpezi drumurile şi a debloca accesul către localităţi.   Aflat într-o zonă depresionară, municipiul Târgu Jiu şi o mare parte a judeţului Gorj au fost ferite de capriciile vremii. Cu toate acestea, iarna anului 2012 a fost una dintre cele mai grele. Autorităţile au acţionat neîntrerupt pentru a deszăpezi drumurile. Atunci, utilajele Primăriei Târgu Jiu nu au făcut faţă cantităţii mari de zăpadă şi autorităţile au apelat la utilajele omului de afaceri Nicolae Sarcină, pentru a curăţa drumurile şi a trasnsporta zăpadă.

Căderile abundente de zăpadă şi viscolul din ultimele zile le-au creat probleme şi şoferilor din Banat, dar situaţia nu este nici pe departe similară din sudul şi estul ţării. Potrivit istoricului timişorean Ioan Haţegan, în Banat, tot timpul iernile au fost mai blânde, cu toate că în trecut iarna dura mai mult, zăpada scârţâind sub bocanci toată perioada iernii.   Ultimii ani Banatul şi judeţul Timiş, în special, se confruntă cu ierni foarte scurte în care ninge abundent câteva zile, iar temperaturile ridicate fac ca zăpada să se topească destul de repede. La fel ca în toată ţara, cea mai grea iarnă din Banat a fost în anul 1954.

Pe vremea când nu se dădeau Coduri de vreme rea, oamenii Deltei erau prizonierii Dunării îngheţate din iarnă până în primăvară. Anul 1880 rămâne memorabil. Atunci, Dunărea a rămas îngheţată până la sfârşitul lunii martie. Un alt an foarte greu pentru oamenii Bălţii a fost 1863, când fluviul a îngheţat în primele zile ale lui decembrie şi a rămas aşa până spre sfârşitul lui februarie.

Aici, crivăţul aduce iernile foarte reci, iar verile uscate, care transformă pământul în praf. Oamenii deltei nu disperau. Trăgeau la mal lotcile şi corăbiile. Singure, palele morilor de vânt se învârteau după cum bătea crivăţul.

Anul 1963 le-a adus locuitorilor din judeţul Neamţ o iarnă cumplită, cu zile geroase şi zăpadă din abundenţă. Din acel an datează istoria unei traversări a lacului Izvorul Muntelui de pe un mal pe altul, cu tractorul, suprafaţa lacului fiind îngheţată bocnă.

În iernile geroase, lacul de acumulare de la Bicaz, al doilea lac artificial din România, prinde a îngheţa începând din amonte, de la vărsarea râurilor Bistriţa şi Bistricioara, de unde se extinde înspre zona barajului. În faza maximă de îngheţ, podul de gheaţă măsoară o grosime care variază între 40 şi 60 de centimetri în zona de la coada lacului şi 10-15 centimetri aproape de baraj.

Braşovul este cunoscut pentru iernele grele cu ger năprasnic, chiar dacă nămeţii de zăpadă nu sunt atât de mari ca în sudul ţării unde este viscol. Braşovul deţine un record absolut de frig înregistrat acum 72 de ani.

Dacă acum spunem că la -10 sau -15 grade este ger năprasnic, bunicii şi străbunicii noştri au trăit cele mai geroase ierne. La Braşov polul frigului a fost în 25 ianuarie 1942 când s-au înregistrat -38,5 grade Clesius, la staţia de la Bod. Atunci toate luna ianuarie temperaturile au fost glaciare, iar cea mai ridicată a fost de -20 grade Celsius. Aceeaşi temperatură s-a mai înregistrat şi în 11 februarie 1929, dar atunci gerul a ţinut mai puţin. Alte două recorduri de temperatură au mai mai fost în 14 ianuarie 1985 când la Braşov au fost – 32,3 grade Celsius şi în 25 ianuarie 2010 când la Braşov au fost -30,2 grade Celsius la Braşov.

Judeţul Olt se alătură celorlalte din ţară care au avut de înfruntat ierni extrem de grele. Chiar dacă nu a cunoscut de prea multe ori ce înseamnă „cod roşu de ninsori”, precum alte judeţe care şi în aceste zile s-au aflat sub povara acestei avertizări meteo, Oltul a avut iernile sale afurisite, dintre care de referinţă au rămas cele de la începutul anilor ’50 şi, mai nou, iarna ’86-’87.

Iernile care au marcat judeţul Olt şi au rămas chiar în memoria istoricilor sunt cele de la începutul anilor ’50. Anul exact nu mai este sigur reţinut, dar aproximarea cea mai avansată înclină spre primii trei ani ai acestui deceniu. Iar situaţia de atunci pare a fi similară cu cea prezentată în zilele noastre la posturile de televiziune – case îngropate total sub nămeţi şi localităţi întregi rupte de civilizaţie.

Din cauza dispunerii geografice, la curbura Carpaţilor, Buzăul este unul dintre judeţele care resimt cel mai puternic iernile grele, mai ales în comunele din Bărăgan şi câmpia Râmnicului. Aici, episodul de viscol şi ninsoare abundentă din ianuarie şi februarie 2012, cel mai dezastruos din ultimele decenii, a afectat peste 60.000 de persoane, din 52 de comune.

În judeţul Buzău s-au înregistrat, în iarna 2011 – 2012, două valuri de ninsori şi viscol puternic, care au paralizat, practic, toată regiunea. Cele mai afectate au fost localităţile din zona de câmpie, sute de sate cu zeci de mii de oameni fiind izolate, fără curent electric, alimente, apă şi medicamente.   Urgia s-a dezlănţuit pe 26 ianuarie, sute de oameni plătind scump imprudenţa de a pleca la drum nepregătiţi. La graniţa cu Ialomiţa, peste 40 de tiruri şi 80 de autoturime au rămas înţepenite în troiene.

https://www.youtube.com/watch?v=O6Pm-w7qsAU

sursa: adevarul.ro